"Si cerul s-a umplut de sfinti..." este o carte de citit in contextul studiului martiriologic, dar nu numai.
Scriind acest articol, nu urmaresc prezentarea cartii, care s-a facut corespunzator, ci, redarea unor pasaje pentru a sublinia unele idei care mi s-au parut interesante. Desigur, spatiul redus de aici nu permite incadrarea citatelor in contextul lor. Cartea reda anumite prezentari realizate in cadrul unui colocviu despre martiriu in antichitatea crestina si in secolul XX.
Sper ca aceste citate, care mi s-au parut interesante si de la care s-ar putea, separat, pleca pentru diverse discutii si cercetari in domeniu, sa fie folositoare si altora:
"Cine doreste martiriul cu orice chip si fara incuviintarea lui Dumnezeu (prin viziune, in cazul lui Stefan, printr-un semn special, in alte cazuri), acela nu doar ca nu poate fi considerat marturisitor al lui Dumnezeu, ci isi pierde mantuirea. Este un sinucigas." (pag. 31, Cristian Badilita)
"Asadar, intr-un episod despre primul martir atestat al comunitatii crestine din Ierusalim, termenul martyres ii desemneaza pe... tortionari. Mai mult, dspre aceiasi tortionari ni se spune ca s-au dezbracat de haine (pentru a putea arunca mai usor cu pietre), asezandu-le tocmai la picioarele tanarului Saul. Conform procedurii, condamnatul trebuia despuiat. Luca inverseaza rolurile, probabil intentionat, pentru a sugera ca martorii sunt, de fapt, condamnati prin fapta lor nelegiuita, iar condamnatul, Stefan, adevaratul 'martor', martorul lui Isus, ii absolva (prin rugaciunea adresata lui Dumnezeu). Asistam la o inversare nu doar a punctelor de vedere, ci si a planurilor. Planul istoric, juridio-iudaic, in care se desfasoara drama lui Stefan, este inlocuit de orizontul mistic, in are tortionarii sunt cei condamnati si executati, simbolic, prin despuierea de vesminte." (pag. 33, Cristian Badilita)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu