miercuri, 8 octombrie 2008

Argumentatie

Pe blogul Ambasadorului a aparut urmatorul comentariu. Fiindca vrau sa raspund si sa-l folosesc ca material pentru cateva invataturi si fiindca nu am vrut sa iau mult spatiu acolo, am scris acest articol.

Iata comentariul:

"La vremea ei muzica care acuma se canta in Biserici, era muzica seculara, oare nu era tot a Satanei? Hai sa fim seriosi, faptul ca taiati de la radacina orice incercare de a schimba ceva si de a promova muzica, hai sa zicem originala din Duhul. Va garantez eu nu Duhul:), ca muzica de azi o sa fie o normalitate in 200 de ani, daca nu vine Domnul, si atunci conservatorii o sa se lupte cu muzica noii generatii. E asa de previzibil daca urmaresti asta de-a lungul istoriei. Dar e greu sa iesi din cutia propriei automultumiri sa vezi asta."


"la vremea ei muzica care acuma se canta in Biserici era muzica seculara"
- in primul rand as vrea sa scuzati cacofonia de mai sus;
- argumentatia este relativa si poate fi gasita in diverse comentarii si sub diverse forme. Chiar saptamana aceasta am raspuns unui comentariu care concretiza aceeasi greseala de argumentatie. Voi mai explica odata, in alt mod, poate se va intelege mai bine. Fiecare vreme si cultura este diferita de altele. Intr-o anumita cultura, anumite chestiuni pot fi acceptabile Evangheliei si, prin urmare, se pot folosi de crestini pentru scopurile pe care le au, primite de la Dumnezeu. In alta cultura, pot exista altele de o astfel de calitate. Intr-o cultura pot exista mai multe, in alta mai putine. Intr-o cultura pot exista foarte multe astfel de chestiuni, in alta pot exista extrem de putine. O cultura poate fii puternic influentata de valorile crestine revelate, iar o alta poate fi puternic influentata de valori demonice. Fara sa intru in discutia aceasta, sa presupunem ca ar fi exista o vreme in care cineva ar fi folosit muzica lumeasca pentru a face muzica in biserica. Si? Inseamna ca si astazi vom face la fel? Nu. Argumentul este fara sens, nu are nici o logica si nu poate fi sustinut.
- apoi, voi face observatia ca in nici un caz Biserica adevarata nu a folosit muzica lumeasca pentru a face loc Evangheliei; nu stiu de unde ar fi putut sa apara aceasta idee, dar este un fals in scris;
- apoi, voi face sublinierea ca exista o tendinta accentuata in randul tinerilor de a folosi anumite metode si stiluri pentru Dumnezeu, desi este gresit a face aceasta. Ei, desigur, nu inteleg, se vorbeste mereu de sinceritate... in parte o cred... cei mai multi oameni mari si care au facut ceva, au murit sinceri, unii au mancat sincer mancare otravita etc... nu vad ce relevanta ar avea sinceritatea singura;
- afirmatia este grava si acuzatoare, se adreseaza inaintasilor credintei noastre spunand despre ei (care nu mai sunt acum sa se apere, desigur) ca au fost oameni lumesti, ca au adus in biserici lumescul. Cred ca s-a intamplat asta in diverse vremuri, dar nu poate nimeni sa puna in spatele crestinilor autentici din istorie o asemenea invinuire.

"Va garantez eu nu Duhul:), ca muzica de azi o sa fie o normalitate in 200 de ani"
- si cine esti tu? eu iti garantez ca nu o sa fie cum zici tu. Si? Cui ii pasa de garantiile noastre?
- adevarata intrebare este ce garanteaza Duhul Sfant, de fapt? El are o lucrare si garanteaza ceva anume. Cei care traiesc prin Duhul stiu ce anume si se bucura traind in adevar;
- poate ca muzica de astazi o sa fie o normalitate in 200 de ani. Si? Ce dovedeste asta? Nimic! Dovedeste doar ca promotorii ei au impus-o si la fel de bine dovedeste ca biserica de peeste 200 de ani e apostata;


"Dar e greu sa iesi din cutia propriei automultumiri sa vezi asta."
- de unde ar putea sa stie cel care nu a fost in cutia aceasta cum e sa fii in ea?
- afirmatia este o acuza generala fata de toti fratii si surorile, din toate timpurile, care au ramas in integritate in ce priveste harul lui Dumnezeu, o lovitura fara mila, cu care acestia sunt obisnuiti si de care trebuie sa se bucure, daca sunt in adevar;
- cand vreau sa fac ceva bine nu ma duc sa-l intreb pe mos craciun (a se intelege un tip oarecare) daca e multumit, ci imi dau seama daca am facut cum trebuia daca eu sunt multumit (fiindca eu vreau sa fac lucrul acela bine si doar eu stiu ce anume inseamna asta, daca e relativ; daca nu e relativ, atunci si eu stiu, din Cuvant si, din nou, nu am nevoie sa satisfac parerea altuia);


Traim intr-o societate a relativismului si a umanismului accentuat. O parte dintre cei din biserici au hotarat sa lase lumea si valorile ei in ograda lor si s-au amestecat cu ea de asa maniera incat nu mai inteleg ca orice judecata se face potrivit cu argumentarea din Cuvantul lui Dumnezeu.

Sunt si comentarii care folosesc Cuvantul, dar aici este deja alt nivel si nu voi intra in discutie acum despre acestea.

Chemarea mea este ca sa lasati messengerul si hi5-ul si sa puneti mana sa cititi Biblia, sa o studiati si sa meditati serios la cuvintele ei. Iar atunci cand argumentam, sa argumentam logic, atent si biblic.

Niciun comentariu: