Lupta spirituala: care pe care? [5]

Rolul credinciosilor in batalie

Apocalipsa 12 ii mentioneaza intr-adevar pe oameni ca participanti la marea batalie din cer: "Acum au venit salvarea, puterea, Regatul Dumnezeului nostru si autoritatea Cristosului Sau, caci a fost aruncat jos acuzatorul fratilor nostri, care ii acuza zi si noapte inaintea Dumnezeului nostru". "Fratii" de aici sunt crestini, caci versetul urmator continua sa spuna: "Si ei l-au invins din cauza sangelui Mielului si din cauza Cuvantului marturiei lor si ei nu si-au iubit viata nici chiar pana la moarte".

Vedem exemple de atac demonic impotriva crestinilor in tot Noul Testament. Lucrul acesta ar putea sa te surprinda, daca ai fost cumva influentat de catre cei ce sustin ca trebuie sa vorbesti demonilor, sa-i "legi", sa le poruncesti, si asa mai departe; dar, adesea, cei care au fost cei mai eficienti in serviciul Domnului au fost supusi celor mai persistente atacuri satanice. Paul, de exemplu, a scris in 2 Corinteni 12: "Din acest motiv, ca sa nu ma ingamf, mi s-a dat o teapa in carne, un mesager al lui Satan care sa ma loveasca - ca sa nu ma ingamf! In privinta aceasta L-am rugat de trei ori pe Domnul ca sa mi-o ia. Si El mi-a zis: 'Gratia Mea este suficienta pentru tine, caci puterea este desavarsita in slabiciune.' De aceea, foarte bucuros ma voi lauda mai degraba cu slabiciunile mele, ca puterea lui Cristos sa locuiasca in mine" (v.7 - 9)

Aceasta este un pasaj fascinant din mai multe motive. Mai intai, sa observam ca cuvantul grec pentru "teapa" nu se refera la un mic spin care te inteapa la deget, ci este o teapa sau tepusa. Paul spune ca ea ii e infipta in carne ca sa-l intepe. Este ceva dureros, chinuitor!

Sa mai observam ca apostolul n-a mustrat mesagerul lui Satan, nu l-a legat, nu i-a poruncit sa faca ceva in numele lui Isus - ba inca nici nu i-a vorbit macar! El n-a folosit nici una dintre metodele sustinute de cei care fac parte astazi din miscarea luptei spirituale. El s-a rugat Domnului!

Mai mult, el n-a obtinut raspunsul dorit. Desi era apostol, este evident ca nu simtea ca are autoritatea spirituala de a "revendica" victoria, vindecarea, ori de a-i porunci lui Satan sa faca ce dorea el. El s-a increzut pur si simplu in Domnul si a indurat teapa satanica in carnea lui, stiind ca scopurile lui Dumnezeu sunt totdeauna juste. Vom examina mai indeaproape acest text monumental in capitolul urmator.

1 Tes. 2: 17 - 18 relateaza un alt incident in care planurile lui Paul au fost dejucate de Satan. Acolo, Paul spune: "Noi, fratilor, dupa ce am fost lipsiti de voi pentru un timp - cu fata, nu cu inima - am fost cu atat mai dornici sa va vedem fata. Caci am dorit sa venim la voi - eu, Paul, cel putin odata - totusi Satan ne-a impiedicat." Paul, apostolul, nu putuse trece peste acel obstacol de care se folosise Satan ca sa-l impiedice sa-i viziteze pe tesaloniceni. Cu acest prilej cel putin, Paul nu putea sa-l lege pe Satan, sa-l doboare, sa-i darame fortaretele, sa-l ingradeasca sa sa-i zadarniceasca in alt fel eforturile de a-l impiedica.

Daca apostolul n-a avut aceasta putere, este o nebunie curata pentru cei de astazi sa pretinda ca o au. Paul nu l-a putut mustra pe Satan, Arganghelul Mihael n-a vrut sa-l mustre pe Satan. Zaharia ne spune ca nici chiar Cristos inainte de incarnare, intr-o batalie vechitestamentala cu diavolul, nu l-a mustrat direct pe Satan. Citim aceasta relatare in Zaharia 3: 1 - 2.

...

Iata o imagine vechitestamentala a luptei spirituale: Iosua, marele preot evlavios; Cristos, intr-o aparitie preincarnata; si Satan, gata sa-l acuze pe marele preot. Cand Domnul ii vorbeste lui Satan, cuvintele lui sunt identice cu ceea ce ne spune Iuda ca a zis arhanghelul Mihael: "Domnul sa te mustre, Satan!". Intr-adevar, "Domnul care a ales Ierusalimul sa te mustre!".

Cum se potriveste aceasta imagine cu invatatura unora de azi care spun ca credinciosii ar trebui sa-l mustre pe Satan? Adevarul e ca acesti oameni nu au nici o baza pentru ceea ce fac. Toate invectivele rostite impotriva diavolului nu au nici un efect. Noi nu-l putem mustra pe Satan. Noi putem sa strigam la Dumnezeu si sa-I cerem Lui sa-l mustre pe diavol. Dar noi nu putem spune: "Satan, te mustru". Ce-o sa spuna el? "Vai, sunt mustrat!"? Credem oare ca putem spune pur si simplu: "Te leg, Satan!"? si sa ne asteptam sa raspunda: "Vai de mine, s-a terminat cu mine!"? Daca as avea acest fel de autoritate asupra adversarului, l-as reduce permanent la tacere si as pune capat pentru totdeauna amestecului sau diabolic!

Poti sa-ti dai seama de nebunia unei asemenea gandiri? Este absurd sa credem ca ii putem porunci lui Satan. Doar Unul singur poate s-o faca. Daca chiar si apostolul Paul a putut fi impiedicat de Satan si de mesagerul sau cu o teapa, cine suntem noi sa credem ca putem vorbi diavolului si astepta ca el sa se supuna? Daca Paul a trebuit sa se increada in Dumnezeu ca va avea grija de Satan, ce ne face sa credem ca putem sa intervenim si sa luam lupta asupra noastra?


[articol de John F. MacArthur, O reteta sigura pentru dezastru, Agape 2006, editia I 2007]