Exista o discutie, sa zicem asa, pe blogul Ambasadorului unde s-au implicat si cei de la formatia Paradigma, dupa cum zic ei ca se numesc, cel putin prin vocea basistului lor, care a scris un comentariu, daca intr-adevar el a publicat acolo.
El spune ca muzica lor nu este de inchinare. Asteptam acest pas de la astfel de formatii. Adresez aici si un apel, daca cumva ar fi auzit, ca astfel de formatii sa recunoasca acest adevar. Argumentatia vine pe fondul lipsei claritatii subiectului din versurile lor.
Sa precizez de la inceput, nu ma refer aici la stil muzica sau ritm, ci doar la versuri. Paradigma a fost aleasa de mine pentru exemplificare si numele ei este sugestiv pentru a atrage atentia ca vorbim despre o paradigma aici.
Acum, pretentia este ca versurile muzicii lor sunt scrise pentru a exprima stari sufletesti si pentru a-i atinge pe necrestini. Pentru detalii cauta "Festivalul Liminilor" pe blogul mentionat (vezi lista blogurilor din dreapta).
Voi da cateva exemple acum, versuri pe care le voi cauta pe google, urmand a le arata unui prieten necrestin care e langa mine acum.
Iata prima insiruire de versuri:
Te chem din nou
Singur eu te astept
Departe,departe decat eu
Te simt la un pas
Te simt mai aproape
Ai tot ce eu nu mai am
Tot ce eu acum vreau
Totul
Esti tot ce eu nu mai sunt
Tot ce eu acum vreau
Refren:Nu pot sa raman singur
Acum.
Nu pot sa te pierd
Acum,
Nu acum.
Simt ca aici
Te astept
Departe ,departe
Decat eu te simt la un pas
Te simt mai aproape
Ai tot ce eu nu mai am
Tot ce eu acum vreau
Totul
Esti tot ce eu nu mai sunt
Tot ce eu acum vreau
Refren:Nu pot sa raman singur
Acum.
Nu pot sa te pierd
Acum,
Nu acum.
In bratele tale
Ma pïerd.
Te chem!
Ok, am revenit. L-am intrebat pe prietenul meu care nu e evanghelic. Raspunsul este ca e cu doua intelesuri, ca are exprimari agramate (dar asta e partea a doua, nu discut despre asta). Imi spune ca cel mai mult crede ca se refera la iubita, care poate a murit si situatia autorului este disperata.
Urmatorul exemplu:
Azi m-am oprit, m-am privit, s-au schimbat prea multe.
Azi nu mai vreau sa ma ascund vreau sa stii cine sunt.
Atat de mult imi doresc, sa Te gasesc, m-ai atins o clipa.
Privirea ta imi amintesc, pot sa zambesc pentru totdeauna.
Refren: Whoa ooo! Nu voi mai pierde
Whoa ooo! Nu ma voi teme
Whoa ooo! Nu Te voi pierde
Whoa ooo! De acum Te voi crede
Azi m-ai privit mi-ai zambit, am uitat de toate.
Azi nu mai pot sa fiu trist, nu esti prea departe.
Atat de mult imi doresc, sa Te gasesc, m-ai atins o clipa.
Privirea ta imi amintesc, pot sa zambesc pentru totdeauna.
Refren: Whoa ooo! Nu voi mai pierde
Whoa ooo! Nu ma voi teme
Whoa ooo! Nu Te voi pierde
Whoa ooo! De acum Te voi crede
Azi m-ai privit mi-ai zambit, am uitat de toate!
Azi nu mai pot sa fiu trist, nu esti prea departe!
Azi m-am oprit, m-am privit, s-au schimbat prea multe.
Azi nu mai pot sa fiu trist, nu estï prea departe.
Daca aceste versuri se refera la Dumnezeu, marturia basistului trupei este inselatoare, atunci. Ce sa mai credem? Ca exprima doar ce cred ei despre Dumnezeu? Si ce legatura are asta cu crestinismul atunci? Nu exprima asta si profesorul de filosofie din liceu? Fratilor, dracii cred si se infioara!
Problema e ca se ajunge inevitabil la o eroare:
- pe de o parte spui ca nu te inchini, deci nu te referi la Dumnezeu si nu te adresezi Lui;
- pe de alta spui ca versurile, desi nu spun clar la cine se refera, ar arata spre Dumnezeu si ca e natural sa observi asta, ca doar ce altceva sa intelegi?
Desi, am aratat ca un prieten al meu nu a inteles ca se refera la Dumnezeu, desi se poate referi (?), sa admitem totusi confuzia. Deci, nu ne referim la Dumnezeu la care ne referim cand cantam, zic ei. Pai, atunci treci dincolo de unde vine trenul pleaca maine si cand sa mergem spre mare undeva spectrul incearca valenta ionului depinde unde stai. Nici eu nu inteleg nimic, fiindca nu e nimic de inteles.
De fapt, totul e o mare confuzie, o mare de ceata, un teritoriu al beznelor, al relativului, al sentimentalismelor.
Chemarea mea este la rugaciune. Trebuie sa ne rugam pentru toti cei care sunt prinsi in teoriile acestea neoparadigmatice, cum le numeau promotorii lor la o conferinta unde am fost si eu prezent.
Va chem la dragoste si la rabdare in rugaciune. Dumnezeu va scoate totul la lumina si multi se vor putea intoarce atunci la El, daca nu va fi prea tarziu. Sa ne rugam si pana atunci sa fim vigilenti, sa traim in adevar, sa veghem la noi insine fara sa ne credem mai buni in vreun fel, ci in mila si indurarea lui Dumnezeu, doar niste robi netrebnici.
[mentiune: versurile de mai sus nu au fost selectate, ci au fost primele doua linkuri web care au fost listate de google pe calculatorul meu]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu