Primul lucru pe care, in mod evident, il subliniaza Iuda, in epistola sa, cu privire la cum sa reactioneze cei pastrati pentru Dumnezeul lor in fata realitatii existentei celor neevlaviosi in mijlocul lor tine de importanta urgenta de intelegere a chiar faptului ca acestia sunt in Biserici.
Pe cand dorea cu tot dinadinsul sa le scrie despre "mantuirea de obste", s-a vazut silit sa le scrie, sa-i indemne, sa lupte pentru credinta data sfintilor odata pentru totdeauna. De ce - fiindca s-au strecurat printre ei unii oameni... oameni neevlaviosi, despre care a scris mai apoi.
In fata acestei realitati, credinciosii adevarati trebuiau sa inteleaga, in al doilea rand, ca exista o distinctie intre ei si oamenii aceia neevlaviosi. Diferenta se concretizeaza pe mai multe planuri:
- cum au ajuns in Biserica (unii prin aceea ca au fost chemati, iar altii strecurandu-se printre primii);
- cum se comporta in Biserica (unii duhovniceste, iar altii fara evlavie si in stilul lumii acesteia);
- ce se va alege de fiecare (unii sunt pastrati pentru Isus Cristos, iar altii pentru ziua judecatii).
Si, pentru ca diferenta este absoluta si esentiala, atat ieri, cat si astazi, dar mai ales in viitorul final, partasia nu poate sa existe intre aceste doua categorii de oameni, macar ca fac parte, la nivelul omenesc, din Biserica locala.
Iata ce le transmite Iuda: "Preaiubiţilor, dându-mi toată silinţa să vă scriu despre mântuirea noastră comună, am fost nevoit să vă scriu, îndemnându-vă să luptaţi pentru credinţa dată sfinţilor odată pentru totdeauna" (Cornilescu revizuit).
In fata realitatii existentei celor neevlaviosi in Biserici, cei care sunt acolo de drept trebuie sa lupte. Dar, in primul rand, nu cu cei neevlaviosi. Niciodata folosind metodele lor si inapoind palmile lor. Ci, sa lupte pentru credinta.
Iata-ne in fata unei realitati: credinta este atacata de cei neevlaviosi din biserici. Dar, cei credinciosi trebuie sa lupte pentru ea. Adica: sa lupte ca aceasta sa ramana asa cum a fost data, fara sa admita vreo adaugare la ea si fara sa fie de acord cu vreun scazamant in ce-o priveste. Iar aceasta nu dandu-si cu parerea, ci luptand. Sa nu uitam ca Biserica este a credinciosilor si este de datoria lor sa-si pastreze credinta asa cum au primit-o. Tot ei trebuie sa fie aceia care sa nu permita obiceiurile lumesti promovate de mintile care n-au cunoscut evlavia.
Credinta nu a fost data tuturor din Biserica. Ci, doar sfintilor. Pentru ca in Biserici s-au strecurat si "unii oameni" "neevlaviosi", care "schimba", credinciosii trebuie sa lupte pentru a pastra. Tot astfel ii scrie si Pavel, ucenicului sau Timotei care era in Efes, in Biserica, pentru a pune in randuiala ce nu a reusit sa randuiasca apostolul cand a fost acolo, pentru a porunci unora sa nu invete pe altii "alta invatatura". Pavel spune clar ca unii au cazut din credinta, au naufragiat, tocmai pentru ca nu au pastrat credinta asa cum este ea. Ba chiar, el da si nume: Imeneu si Alexandru.
Pentru o asemenea credinta sunt chemati sfintii sa lupte. Pentru o credinta care, daca se altereaza in vreun fel, nu mai este aceeasi credinta si nu mai este credinta deloc! Nu credinta data sfintilor. Si, cum aceasta a fost deja data sfintilor odata pentru totdeauna, nu mai este nimic de adaugat la ea si nici de scos. Tot realitatea faptului ca a fost data pentru totdeauna implica si aceea ca trebuie pastrata asa cum este. Deci, iata lupta: nu ciocniri de vorbe fara sens si rost, ci apararea credintei in fata atacului asupra ei din interiorul Bisericii.
Asadar, varianta ca cei credinciosi sa se retraga undeva intr-un colt nu este o optiune. Cel putin daca vor sa-si mai lase credinta si altei generatii si sa si-o poata trai asa cum se cere si se merita. Domnul Isus ingerii celor sapte biserici din Asia ca va recurge la a face astfel incat sa nu mai fie in locurile acelea adevarate Biserici, daca nu se pocaiau. Si, chiar Biserici mari sufereau in mijlocul lor teologii pagane si un set de credinte non-crestine. Sa nu cadem in greseala acestor sapte biserici, care pana la urma nu au mai luptat pentru credinta. De unde stiu? Vizitati-le daca mai sunt! Intrebati-le, daca mai are cine sa raspunda.
Sfintii trebuie sa lupte, dar pentru credinta lor. Sa lupte pentru pretul credintei. Cand credinta se schimba, rezultatul este ceva ieftin. Credinta este de mare pret, un pret pentru care se merita sa lupti!
Un comentariu:
Multumesc pentru informatii interesante
Trimiteți un comentariu