Inzestrarea capacitativa a crestinului

In 2 Petru 1 gasim:

"Simon Petru, rob si apostol al lui Isus Cristos, catre cei ce au capatat o credinta de acelas pret cu a noastra, prin dreptatea Dumnezeului si Mantuitorului nostru Isus Cristos: harul si pacea sa va fie inmultite prin cunoasterea lui Dumnezeu si a Domnului nostru Isus Cristos! Dumnezeiasca Lui putere ne-a daruit tot ce priveste viata si evlavia, prin cunoasterea Celui ce ne-a chemat prin slava si puterea Lui, prin care El ne-a dat fagaduintele Lui nespus de mari si scumpe, ca prin ele sa va faceti partasi firii dumnezeiesti, dupa ce ati fugit de stricaciunea, care este in lume prin pofte."

Credinta este primita. Este vorba de esenta credintei care aduce mantuire in baza harului divin pe care Dumnezeu ni l-a dat. Mesajul apostolului Petru nu este pentru cei care zic ca sunt crestini, ci pentru cei care [in realitate] au primit o credinta de acelasi pret cu a lui si a celorlalti apostoli.

Valoarea credintei este aceeasi, atunci cand e vorba de crestini, indiferent daca sunt apostolii sau cei de dupa ei, sau cei din alte generatii pana in zilele noastre si cat se vor mai numara zilele si vor mai fi crestini pe pamantul acesta. Valoarea credintei acesteia este data de dreptatea Domnului Isus Cristos ca Dumnezeu si Mantuitor. Aceasta dreptate este satisfacerea prin jertfa de sine a legii divine, pentru noi, prin luarea pacatelor noastre, prin puterea lui Dumnezeu, odata pentru totdeauna, prin credinta celor sfintiti astfel, in fiecare generatie de oameni, in prestiinta lui Dumnezeu.

Aflam din continut ca, in ce priveste "viata si evlavia", dumnezeiasca lui putere (despre care stim deja ca exista - fiindca dreptatea despre care vorbeam e a Dumnezeului si Mantuitorului nostru, Isus Cristos) ne-a doruit TOT. Asadar, nu mai avem nevoie de nimic, nu mai trebuie sa completam cu ceva... ba chiar daca am face-o ar fi ca ofensator la adresa Domnului. In plus, cu ce sa completam noi? Noi suntem asa de vremelnici si neinsemnati incat nici nu ne putem gandi la aspectul asta in sensul lui real.

Sub pretextul ca se aduce in contemporan Evanghelia, astazi se fac modificari in structura esentiala a Evangheliei, de o maniera foarte bine camuflata... dar nu pentru Cuvantul lui Dumnezeu si lumina pe care o aduce el asupra lucrurilor realitatilor inconjuratoare celui care-l crede in adevar. Astfel, in ce priveste viata si in ce priveste evlavia, am primit de la Dumnezeu tot, prin puterea Lui, in Domnul nostru Isus Cristos. Aceasta comoara eu o numesc, de dragul discutiei "inzestrarea capacitativa" a crestinului. Astfel ca, pe langa aceasta realitate, nu avem nevoie de nimic. Bogatia acestei realitati este complexa, ajutandu-l pe credincios nu doar in ce priveste evlavia, ci si in ce priveste viata. Viata credinciosului implica toate aspectele chemarii divine, inclusiv evanghelizarea.

Acest pasaj imi aduce confort in gand, atunci cand vad amploarea tenditelor contemporane care inventeaza noi metode sau expresii ale acestora, in diverse forme si structuri intortocheate, dar sistematizate. Ma linistesc pe baza Cuvantului si inteleg in acelasi timp ca Dumnezeu lucreaza in noi, atat vointa cat si infaptuirea. Si noi suntem lucrarea Lui. Este ceva extraordinar, minunat si magnific, in acelasi timp. Noi contribuim efectiv si unic, dar El este Cel care lucreaza in noi. Sunt chestiuni deosebit de semnificative.

Inlatura aceasta creativitatea crestinului? Nu. Dar face in asa fel, incat, in ce priveste Evanghelia, creativitatea crestinului sa nu intre in discutie. Implicarea crestinului in lucrarea lui Dumnezeu tine de ceea ce Dumnezeu ne-a dat si nu de noi si de metodele noastre si nici de sistemele noastre, indiferent cat sunt ele de "biblice".

Ma tem ca noile structuri religioase polimorfologice incearca sa fie cat mai aproape de Biblie. Da, ai citit corect. Si vei intreba - dar oare nu asta e si ideea? Nu. Ideea este dincolo de ce suntem si putem noi sa facem. Lucrarea aceasta o face Dumnezeu, in minunatul Sau plan, iar El ne-a daruit tot ce priveste viata si evlavia, ca sa traim si sa lucram evlavie in viata pe care o traim astfel.

Dar cum acestea? Prin cunoasterea lui Dumnezeu. Si cum il cunoastem pe El? Prin fagaduintele Lui, prin care ne facem partasi firii dumnezeiesti. Este ceva extraordinar. Religiile noului, contemporanului, mimeaza aspecte sociale relative. Adevaratul crestin foloseste ce a primit de la Dumnezeu, fiind de o valoare absolut diferita, in orice am putea numi legat de aceasta.

Poate e momentul sa te opresti si sa te intrebi daca esti sau nu crestin. Cunoasterea lui Dumnezeu nu este o chestiune teoretica, ci una reala, care produce o schimbare pe care firea pamanteasca nu o poate intelege si cuprinde, sub nici o forma. Intrebarea care vine acum - de ce nu fac crestinii ceva, daca au de la Dumnezeu valori asa de puternice? Sau, de ce, aceia care fac ceva, fac folosind orice altceva, dar nu puterea Duhului? Raspunsul se gaseste undeva in lada de gunoi a timpurilor noastre, frumos ambalata de sarbatoare. Se intampla incet, sub ochii tai... Adevarul pleaca dintre noi... Sunt tot mai putini cei care sunt adevarati. Si aceasta era de multa vreme spus de Cuvantul Domnului, care ne-a spus cum va fi in vremurile de pe urma.

Deocamdata oamenii fac ce vreau ei, dar asta nu va mai tine multa vreme si Dumnezeu va aduce orice fapta la judecata, fie buna, fie rea. Si ziua Domnului vine! Fiindca Domnul vine!