O poezie

Am gasit aceasta poezie si e foarte provocatoare... la a ne gandi tot mai serios la trecerea noastra. Si la ce facem in timpul pe care-l avem la dispozitie, despre care nu stim. Totul deci tine de credinta si de trairea prin credinta. In realitate, nu exista joc "de-a Dumnezeu, de-a mantuirea".

Eram copil trecea zapada
Eu cu tristete-o petreceam
Mi se parea ca iarna trece
Mi se parea dar eu treceam.

Eu am crescut,treceau cocorii
Ma-ndureram cand îi vedeam
Mi se parea ca vara trece
Mi se parea dar eu treceam.

Eram gandind pe malul apei
Cu unda ei la pas mergeam
Mi se parea ca apa trece
Mi se parea dar eu treceam.

Priveam ades cum zboara norii
Iar frunzele zburand priveam
Mi se parea ca ele zboara
Mi se parea dar eu zburam

Eram mahnit cum bate ceasul
De graba lui umbrit oftam
Mi se parea ca vremea trece
Mi se parea dar eu treceam

Mi se parea candva ca altii
Crezand se-nseala si-i plangeam
Mi se parea ca-s ei pierdutii
Mi se parea dar eu eram

Azi vad cu-amar Isus tot harul
Ca l-am pierdut cand n-ascultam
Mi se parea ca-l am de-a pururi
Mi se parea dar nu-l mai am…