Un cap al mostrului modernism, a fost evolutia. Stiinta pe care s-a pus asa de mare pret, faptul de a fi exact, a condus la progrese enorme in cultura si civilizatia globala, care era pe atunci un copil in crestere.
La evolutie s-a raspuns tot mai putenic. Crestinii au infiintat multe organizatii prin care au luptat real, raspunzand tot mai pertinent termenilor propusi de evolutie. S-a nascut ceea ce numim "creationism stiintific". Pana la urma, crestinii au reusit sa arate greseala enorma a evolutiei, dar lupta nu s-a incheiat inca, se mai duce. Dar problema aceasta e cam rezolvata.
De ce am dat exemplu? Pentru a intelege ca, pe atunci, crestinii nu au spus "hai sa vedem cum sa ne facem placuti lor, sa invatam termenii lor si sa-i aducem astfel in Biserica". Sunt mult factori aici, dar nu vom referi decat unul, care conteaza pentru discutia de fata. Raspunsul crestinilor a fost categoric (desi unii au facut pact cu evolutionistii, nascandu-se ideea de "evolutionism teistc" si alte aberatii).
In postmodernism, s-a luat o alta perspectiva, mai repede ca bisericile sa poate reactiona, cum au facut-o in perioada moderna. Multi care pretind ca sunt crestini, au inceput sa prezinte teoriile evanghelismului intr-o lume postmoderna, propunand o "pace cu lumea" si nu o "lupta cu lumea". Sunt oamenii de pe scaun, cei ai birourilor, care viseaza realitatea in termenii studiilor omenesti, care au parasit adevarul si traiesc intr-o iluzie, atragandu-i si pe altii de partea lor, care au fonduri si care promoveaza umanismul pur ca raspuns la problema reala a omului, despre care, cumva, au ajuns sa stie.
Deci, nu este deloc vorba de a face fata lumii in care traim. EC (emerging church) sustine ca trebuie sa fim relevanti in termenii postmoderni. Dar merge dincolo de acest aspect si schimba din temelii ceea ce inseamna biserica. Ei bine, modelul acesta nu a mai fost. Ei gresesc daca zic ca asa a fost in fiecare generatie. Acum e o noua paradigma si nu are sens in cadrul istoriei, pentru cei care vor sa o studieze.
La postmodernism, reactia corecta ar fi sa ramanem la Biblie si sa ne luptam cu tendintele moderne actuale, nu sa le imbratisam pentru a fi "relevanti". Cineva imi zicea: "tu cum vorbesti cu tatal tau?" Vroia sa-mi arate ca eu ii zic tatalui meu "tati" si nu "domnule tata" si ca e normal sa vorbim asa cu Dumnezeu. Iata efectele unei gandiri eronate gen EC. Tatal meu ii spunea tatalui sau "nenea". Acum, asa ar fi trebuit sa-i spuna si lui Dumnezeu? Oare relatiile noastre dicteaza relatia cu Dumnezeu? Nu! Relatia cu Dumnezeu e unica, are cadrul in Scriptura si mai degraba ea va influenta relatiile noastre unii cu altii.
Deci, imi voi schimba relatia cu Dumnezeu ca sa pot fi relevant? Nu! Sunt relevant daca-mi pastrez relatia cu Dumnezeu. Daca nu mi-o pastrez pot sa zic orice despre mine, eu sunt pierdut. Mesajul apostolului Ioan suna grav: "cine zice ca ramane in El..." Este deosebit de important sa raman in El, adica in Dumnezeu. De aceea apostolul da multe criterii dupa care sa evaluez daca raman in El si sa evaluez pe cineva care zice ca ramane in El.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu