- mediocritatea barbatului si ridicarea in slavi a femeii (inca din primele pagini ale descrierii personajelor); femeia este activa, barbatul pasiv; femeia are mai mereu treaba, barbatul lancezeste; personajul nostru in repetate randuri se gandeste la sotia lui care l-ar im-barbata.
- in putinele referinte la Biblie/Scriptura, autorul o denigreaza si o marginalizeaza; nu e de mirare, fiindca ideile pe care le prezinta in carte, ca venind de la Dumnezeu, nu sunt deloc argumentate cu Scriptura, ci, mai degraba sunt o descoperire personala mai buna, dupa cum este, in viziunea autorului, si Cristos (o cale mai buna). Iata un citat, in care ironia este evidenta (desi, recunosc, inteligent faurita):
"Oricat ar fi incercat, Mack nu putea respinge cu totul posibilitatea halucinanta ca totusi biletelul sa vina din partea lui Dumnezeu, cu toate ca ideea unui Dumnezeu care trimite biletele nu prea se potrivea cu invatatura lui teologica. La seminar invatase ca Dumnezeu pusese capat oricarei comunicari clare cu omul modern, preferand sa-i lase acestuia drept singura calauza Scriptura, bineinteles, corect interpretata. Vocea lui Dumnezeu fusese redusa la niste semne pe hartie, si chiar si aceste semne trebuiau sa fie descifrate si interpretate de intelectuali si specialisti in domeniu. Parea ca directa comunicare cu Dumnezeu fusese ceva rezervat exclusiv oamenilor din vechime si celor lipsiti de scoala, in vreme ce accesul occidentalilor - oameni educati - la Dumnezeu era mediat si controlat de o intelighentie. Nimeni nu-L voia pe Dumnezeu inchis intr-o cutie, dar toti Il voiau inchis intr-o carte. Si mai ales intr-o carte scumpa, legata in piele si cu margini aurite" [pag. 62]
De fapt, relatia cu Dumnezeu nu este un misticism al initiatilor, fie ei si intelectuali. Ceea ce incearca sa faca autorul, prin aceasta carte, in sens teologic, este sa injoseasca anumite afirmatii caracteristice doar Scripturii, in favoarea unui universalism de care nu suntem straini in lumea contemporana.
- la pagina 79 aflam despre alte trei personaje: o femeie cu numele Elousia, sau Tata (Dumnezeu Tatal?), un barbat pe nume Isus (Fiul) si o gradinareasa, Sarayu, adica, dupa cum vom afla mai tarziu in carte, Duhul Sfant (?). Exista o descriere fizica a celor trei personaje in diverse locuri din carte. Apar in blugi si chicotesc mai mereu.
"Atunci, intreba Mack cu greutate, care dintre voi e Dumnezeu? Eu sunt, raspunsera toti trei la unison. Mack ii privi pe fiecare pe rand si, cu toate ca era departe de-a pricepe ce vedea si auzea, inclina sa-i creada"[pag. 80]
- aflam si ce fel de muzica asculta Dumnezeu, chiar:
"Tata lucrace ceva cu spatele la el, faina plutea in jurul ei, si Mack vazu cum se legana, probabil in ritmul muzicii pe care-o asculta. Trebuie ca melodia ajunsese la final, dupa inca doua ultime miscari energice ale umerilor si soldurilor ei. Intorcandu-se cu fata spre el, ea isi scoase castile.
Dintr-o data Mack dori sa puna o mie de intrebari, sau sa spuna o mie de lucruri, unele dintre ele cumplite.
...
'Pot sa te intreb ce asculti?' intreba Mack
'Chiar vrei sa stii?'
'Fara-ndoiala' Acum Mack era curios.
'West Coast Juice' [...aflam ca e vorba de o trupa care nu exista inca, nu se nascusera membrii ei...]
'Corect' zise Mack, mai mult decat sceptic. 'West Coast Juice, zici?' Nu suna prea religios'
'O, crede-ma, nici nu e. As zice ca-i un amestec de funk si blues euroasiatic, cu mesaj, si un ritm grozav.' Si zicand aceasta, facu cativa pasi de dans spre Mack, batand din palme. Mack se dadu un pas inapoi.
[... dicutia continua][pag. 83]
Dar, nu doar formatii din viitor, ci si Bruce Cockburn. Cine? Un tip care s-ar razbuna in locul lui Dumnezeu si ar judeca in locul Lui. Interesanta alegere pentru autor, probabil nu s-a gandit prea mult la acest capitol. Iata ce asculta Dumnezeu in casti, in viziunea autorului acestei halucinatii:
[va urma]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu