Problema nu este ca exista cismara. Ci, ca noi o folosim. Ce este cismara? Este un instrument folosit cu brutalitate, cu sunet mult. Nu neaparat rau manevrat, ci grosolan prezentat. Ati vazut o balerina in cizme? Sunt si versiuni ale cismarei care au upgrade la noroi (pe care-l improasca cu dezmat).
Deschideti-va orizontul spre o muzica buna si de calitate. Cei care cantati la instrumente, incercati o abordare smerita si mai ales de finete. Haideti sa cantam cu pana, nu cu priboiul, cu degetele nu cu coatele si genunchii. Daca nu va auziti nu incercati sa rezolvati problema asta lovind cu putere pe instrument. Urmariti o perspectiva de muzician, nu de miner (daca aveti chemare de miner, ganditi-va ca este o meserie la fel de inalta ca cea de muzician, dar sunt foarte diferite, asa ca, un miner lucreaza in mina si nu in sala de concert).
Nu va stricati viitorul. Alegeti o perspectiva inalta. Nu e putin lucru ca vi s-a dat talent pentru instrumente si voci. E un talant, doi, trei. Problema insa e ce faceti cu el. Deci, nu-l ingropati. Aduceti si alti talanti, faceti ce trebuie facut sa aduceti rod cu ce ati primit, sa imbunatatiti. Mediocritatea este mandria care te face sa crezi ca esti bun asa cum esti.
La noi la crestini se cauta puterea mesajului. El niciodata nu trebuie schimbat cu unul ieftin. Dar, nici insotit de ieftinisme. Este ca si cum ai da multi bani pe o gresie speciala, dar ati incerca sa o prindeti cu adeziv ieftin si lungit, putin si neamestecat bine. Este ca si cum ai pune intr-un calculator vechi, depasit, un hard-disc nou, de o capacitate mare (nu merge).
Daca vorbim despre vietuire, nu conteaza doar sa ai dreapta credinta, ci si trairea ei. Nu conteaza, atunci cand cantam, doar o nota dreapta, ci si volumul ei, interpretarea ei, valoarea pe care o da interpretul. Nu ma refer aici la a face spectacol, ci la a sprijini cantarea cum e mai bine si mai atent, fara a pierde din vedere adevaratul scop al muzicii noastre.
Din pacate, generatia noastra are probleme reale in acest domeniu. Se promoveaza aceste instrumente, ca: cismara, bordul de chei (vezi termenul in engleza pentru orga), fluierantul, trompofonul (megafon adaptat la trompeta). Nu mai vorbesc despre lovirea stancilor cu buzduganul (care se zice, eufemistic, cantat la tobe), sau despre (in)cantatul la brutgros (bongos lovit cu putere si ne-simt). Alte instrumente de tipul acesta exista inca...
Ele trebuie inlocuite progresiv si real cu acele instrumente pe care le folosesc muzicienii. Dar, mai intai trebuie sa ne sensibilizam inimile, mainile, mintile, urechile. Ma tem sa nu fie prea tarziu. Caci, dupa cum timpanele se intaresc ca protest la sunetul intens, tot asa si inima se impietreste. Sa nu ajunge sa cantam din piatra Domnului! Cineva va zice: "lasa, ca asa se va implini versetul ca vor canta pietrele". :)
Eu sugerez sa ne descaltam, fiindca locul pe care stam este sfant. Unii il vad pe Dumnezeu in orice rug, altii... culeg mure.
(clarificare: a se intelege aceasta descaltare in sensul titlului articolului)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu