In cartea Genesa, totul incepe prin relatarea generica a faptului ca, la inceput, Dumnezeu a facut cerurile si pamantul.
Autorul se indreapta apoi asupra istoriei pamantului, aratand ca, imediat dupa ce aceasta a fost facut, se afla intr-o stare bruta, de inceput, neprelucrata inca, dupa cum urmeaza a se detalia in text.
Apoi, Domnul Dumnezeu rosteste porunci creatoare, prin care se fac anumite distinctii, separari, despartiri.
Dumnezeu creaza lumina, despartind astfel ziua si noaptea si definind ce inseamna zi, pe pamant.
Dumnezeu a facut firmamentul pamantului, despartind intinderea de ape aflata pe Terra de o alta intindere de ape la o oarecare distanta in atmosfera.
Dumnezeu a strans la un loc apele de sub firmament (cer), a poruncit sa se arate uscatul si a despartit astfel apele de uscat (pamant).
Dumnezeu si-a indreptat privirile asupra pamantului, poruncind sa rasara din pamant tot felul de pomi. Ei trebuiau sa-si poarte in samanta soiul. A despartit astfel soiurile de plante, prin definitie, prin creatie. De aici creatia incepe sa fie complexa. Nu mai sunt doar doua entitati diferentiate, ci mai multe.
Dumnezeu a facut luminatorii pentru pamant, pentru ca ei sa desparta ziua de noapte, intr-un ciclu ce avea sa dureze pana astazi, si inca istoria nu s-a terminat. Un luminator avea sa stapaneasca ziua si unul noaptea (cel mare ziua - soarele). Ei aveau ca scop sa desparta lumina de intuneric.
Dumnezeu a populat apele marilor si a pus pasari care sa zboare in atmosfera. Pestii cei mari, vietuitoarele apelor - au fost facute toate dupa soiul lor, separandu-se astfel fiecare soi de celelalte toate. Complexitatea a crescut si mai mult.
Apoi vietuitoarele pamantului, despartite si ele dupa soiul lor.
Chiar si pe om, capodopera creatiei, L-a facut parte barbateasca si parte femeiasca. Nu sunt mai multe soiuri de oameni, dar sunt doua parti - un barbat si o femeie. Ei sunt despartiti si diferentiati. Oameni amandoi, dar unul is si una isa.
In creatie, Dumnezeu a facut distinctie. Nu s-a putut face ordine in amestecul de la inceput, decat dupa ce s-a facut ordine. Ordinea se face diferentiind. Fiecare trebuie pus la locul lui. Asa a facut Dumnezeu. Asa trebuie sa facem si noi. Principiul despartirii este clar.
Este de remarcat faptul ca elementele despartite vor sugera mai tarziu sfere potrivnice unele altora. Lumina va fi pozitiva in Scriptura, pe cand intunericul folosit cu implicatii negative.
Barbatul si sotia insa, au fost facuti pentru a se uni. Ei au fost proiectati spre a deveni un singur trup. Dumnezeu a despartit spre a uni. Cand Dumnezeu a unit apa cu pamantul, a plamadit omul. Tot apa si pamant a folosit Domnul Isus spre-a deschide ochii unui orb. Dumnezeu a pus impreuna soiurile de animale pentru a salva creatia prin potop.
Uneori se impune separatia, uneori unirea. Dar, indiferent de scop, mai intai Dumnezeu a despartit. Nu se poate unitate fara o distinctie in prealabil. Nu se poate claritate fara o defalcare a ceea ce privim. Claritate nu este cand elementele se amesteca (exemplu: o fotografie), ci cand conturul fiecaruia este evidentiat cat mai bine in ansamblul din care face parte.
Ca sa ne fie mintea clara e nevoie sa facem ordine in ceea ce gandim. E important sa stim clar ce credem, ce iubim. Este vital sa stim ce este cerul si iadul, Dumnezeu si diavolul, Cuvantul si experienta s.a.m.d.
Trebuie sa stim sa distingem, sa diferentiem, sa separam, sa despartim, sa discriminam.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu