E tot Batranul Mag Cio, Inselatescu, dar s-a imbracat mai frumos si a facut scoala

Pe vremea comunismului, cand era Securitatea de atunci si Partidul, cand unul era tatal neamului si acela nu era Dumnezeu, umbla un batran cu un ciomag, cu o bata groasa cu maciulie si privire severa. Era, pe numele sau, Cio, un Mag vrednic de-o intelepciune sadica, dar in puterea varstei, in tineretea neincercata de vremi si cojoace.

Se purta pe strazi, noapte sau zi, in cautarea bezmeticilor care dezertau de la poruncile inaltului ideal socialist, intruchipat si el in vrednici conducatori a caror nume sunt, deocamdata, pentru istorie.

Cand ii gasea, ii ciomagea, ca... de... ce-ai putea face cu un ciomag? De unde, magului i s-a dus numele de Cio-Magul, de fapt, Iselatescu, la noi in tara. Multi au fost inchisi si batuti pentru credinta. In multe zile celor prinsi li se interzicea cu limba de viata sa mai treaca pe la Biserica, unde Altul e tata si unde e vorba despre o alta Patrie, cereasca... Dupa o bataie zdravana, un bun medicament batranesc pentru readucerea la realitate, personajul nostru le comunica victimelor, cu claritate, porunca: sa nu va mai prind pe la Adunare. Acolo voi cautati o patrie cereasca, dar nu o mai cautati - iata, traiti intr-o patrie, deocamdata pe pamant, dar, cu eforturile mamei noastre, poate, in curand, vom ajunge si pe alta planeta (vezi cine a ajuns primul in spatiu).

Si, fratii de atunci, fratii Domnul Isus (o persoana reala, pe cat de greu de cunoscut, pe atat de usor, dar extrem de greu), cu cladirile pe care le numeau "biserici" inchise si pazite bine, se strangeau cu dor, prin vreo padure, prin vreo poiana, sa se vada, sa mai cante, sa mai citeasca Sfanta Carte, sa mai planga si sa se mai veseleasca in amintirea si speranta lui Cristos.

Da, Isus Cristos, fiul lui Dumnezeu, carele, din a Lui voire S-a coborat in ale noastre, printre noi, spre-a ne aduce nemijlocit Noul Legamant cu Tatal si cu Sine, pecetluindu-l cu propriul sange, cand S-a adus pe Sine Insusi jetfa nepatata lui Dumnezeu, prin Duhul Cel Vesnic.

A trecut timpul de atunci, de la Cristos, au trecut si vremurile din comunism. Dar (inca) n-a trecut magul nostru. Ba, a crescut, s-a maturizat, stand la noi in tara, si a mers la o scoala de magi batrani, invatacei si ei pe alte meleaguri - acum profesori cu doctorat - mai vechi si mai inteleptite in felul veacului si in spiritul sau. Acum chiar e mag - Magul Cio, Inselatorul. Nu-si mai zice Cio-Magul, pentru ca, ceea ce a invatat in scoala (a inteles si acum valideaza in practica) e de bun augur.

Acum, batranul Cio si-a pus costum, poarta inel si lantisor finut la gat (nu si cand se insoteste cu manelistii) si, in loc de bata, un baston din lemn tare de saman, lacuit cu ulei de EU (eucalip, poate), pe care se sprijina mandru.

Ii recunoaste pe copiii celor pe care i-a terorizat candva, cand si el era cam de varsta lor, la minte. E, o noua generatie ii sta in fata, ea pura, el purificat in tainele meseriei dupa care-si poarta numele.

Dar, nu ii mai rapeste cu forta si nu-i mai ciomageste. S-au schimbat vremurile, obiceiurile, si tacticile: de ce nu s-ar schimba si oamenii? Acum ii lasa sa mearga la biserica. Chiar la mai multe, la cate vor. Ba chiar sa-si faca biserici. Acum insa, le ofera. Nu le ia. Asta a fost... o, tinerete, fara intelepciune. Acum le ofera bani, case, masini, concedii, implicare, confort... de toate.

Si, chiar el se duce la Adunare. Se duce ca sa vada cum i se implineste farmecul, sa-l vada real. Caci, odata ii batea si ei tot se intalneau, acum ii ingrijeste si le spala ranile si ei nu se mai duc. A invatat ceva batranul, nu?

"Sa nu parasiti Adunarea voastra, cum au unii obicei"...