Fiii săi se duceau unii la alţii şi dădeau, rând pe rând, câte un ospăţ. Şi pofteau şi pe cele trei surori ale lor să mănânce şi să bea împreună cu ei. Şi, după ce treceau zilele de ospăţ, Iov chema şi sfinţea pe fiii săi: se scula dis-de-dimineaţă şi aducea pentru fiecare din ei câte o ardere de tot. Căci zicea Iov: „Poate că fiii mei au păcătuit şi au supărat pe Dumnezeu în inima lor.” Aşa avea Iov obicei să facă.
(Iov 1:4-5)
Multe lucruri ne-au ramas despre Iov, chiar descrieri detaliate a ceea ce facea. Dar despre fiii sai nu ne-a ramas decat acest obicei - sa manance si sa bea impreuna. Avea totusi, acest obicei bun: le chemau si pe cele trei surori ale lor :).
Iov stia unde ii sunt fiii.
Iov isi chema fiii sa-i sfinteasca, dupa ospatul dat. Ospatul - locul unde pacatul in inima e foarte probabil. Iov nu stia ce e in inima fiilor sai, dar, poate ca ei au pacatuit in inima lor - zicea Iov - si, astfel, ii strangea dupa fiecare ospat, sa-i sfinteasca. Nu stiu cat si ce au invatat fiii lui Iov de aici.
Ei mor intr-un ospat, chiar in casa fratelui mai mare. Erau fiecare cu casa lui, mancare si bautura din belsug... Ciudat. Se intampla si astazi: cand le avem toate acestea dam petreceri, ne intalnim sa mancam. Saracii? Flamanzii? Intre timp, Domnul Isus ne-a invatat sa ne ocupam si de ei. Dar, ar fi interesant sa vedem ce anume este in inima noastra de iubim placerile (oamenii, in general). In vremurile din urma, "oamenii vor fi iubitori mai mult de placeri decat de Dumnezeu"...
Fiii lui Iov erau uniti. Dar, conteaza in ce suntem uniti.
Tinerete, floare oarba, ce se vede doar pe sine
Cantec plin de veselie, versuri multe, fara rime...
E valid ca cineva sa se roage pentru tainele inimilor noastre? E corect ca cineva sa ne sfatuiasca cu privire la ceva probabil, dar ascuns? Daca da, de ce ne infuriem cand "Iov" isi intreaba "fiii"?
Lui Iov ii pasa de fiii sai!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu