Iov este prezentat in modul in care se raporteaza la Dumnezeu:
Era în ţara Uţ un om care se numea Iov. Şi omul acesta era fără prihană şi curat la suflet. El se temea de Dumnezeu şi se abătea de la rău.
(Iov 1:1)
si in relatie cu fiii sai. Iov se intalnea cu fiii sai si avea un obicei cu privire la ei:
Fiii săi se duceau unii la alţii şi dădeau, rând pe rând, câte un ospăţ. Şi pofteau şi pe cele trei surori ale lor să mănânce şi să bea împreună cu ei. Şi, după ce treceau zilele de ospăţ, Iov chema şi sfinţea pe fiii săi: se scula dis-de-dimineaţă şi aducea pentru fiecare din ei câte o ardere de tot. Căci zicea Iov: „Poate că fiii mei au păcătuit şi au supărat pe Dumnezeu în inima lor.” Aşa avea Iov obicei să facă.
(Iov 1:4-5)
Dumnezeu este prezentat intr-un alt plan, superior, dar si El se intalneste cu fiii Sai:
Fiii lui Dumnezeu au venit într-o zi de s-au înfăţişat înaintea Domnului. Şi a venit şi Satana în mijlocul lor.
(Iov 1:6)
Ce spune Dumnezeu despre Iov:
Domnul a zis Satanei: „Ai văzut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pământ. Este un om fără prihană şi curat la suflet, care se teme de Dumnezeu şi se abate de la rău.”
(Iov 1:8)
Domnul a zis Satanei: „Ai văzut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pământ. Este un om fără prihană şi curat la suflet. El se teme de Dumnezeu şi se abate de la rău. El se ţine tare în neprihănirea lui, şi tu Mă îndemni să-l pierd fără pricină.”
(Iov 2:3)
Iov se raporteaza la Dumnezeu prin aceea ca se teme de el. Atat naratorul, cat si Dumnezeu au aceeasi caracterizare fata de Iov. De remarcat ca Dumnezeu nu zice "se teme de Mine", ci "se teme de Dumnezeu".
Dumnezeu il numeste pe Iov "robul Meu". Acum nu mai zice "robul lui Dumnezeu".
Iov presupune ceva cu privire la taina inimii fiilor sai si actioneaza in consecinta, chemandu-i spre a-i sfinti. Dumnezeu stie despre Iov totul si spune despre Iov, il descrie inaintea fiilor Sai.
Fiii lui Iov se plimba pe pamant, la fel cum face si Satana. Primii merg de la unul la altul. Satana merge la toti, chiar si la Iov. Dumnezeu care stie totul apare static. Iov, care presupune, face si el ceva, dar nu se duce la fiii sai, ci-i cheama la el, aparand si el intr-un fel static.
Fiii lui Iov "se duceau" de la unul la altul. Fiii lui Dumnezeu "au venit" inaintea lui Dumnezeu.
Dumnezeu apare cu un singur rob - Iov, cu care se lauda inaintea Satanei. Satana foloseste mai multi oameni, din mai multe familii (ex: sabeeni), ca sa distruga ce avea Iov.
Dumnezeu ii vorbeste Satanei bazandu-se pe ceea ce nu intelege. Dumnezeu nu ofera detalii, dar ii permite satanei sa faca ceea ce face, pentru a-l incurca si mai mult in incapacitatea lui de a intelege ce inseamna robia omului fata de Dumnezeu. Acum ar trebui sa ne intrebam pe noi insine daca avem cu adevarat robia iubirii... !
Ieri am inteles un lucru. Astazi am citit primele capitole din Iov. Ieri, la rugaciune la Biserica, am realizat cat de mult am fost la Adunare in ultimele doua saptamani (de craciun, revelion, saptamana de rugaciune - aproape in fiecare zi; eu nu am fost chiar in fiecare zi fiind plecat din localitate) si mi-am adus aminte de vremea de dupa ce-am venit la credinta, cand imi doream sa fie tot timpul Adunare. Si apoi mi-am adus aminte de momente in care am cartit in mine, gandindu-ma "oare nu-i prea multa Biserica?". Hm... Cand mi-am dorit Adunare in fiecare zi, Dumnezeu nu a dat. Cand a dat, nu mi-am mai dorit asa de mult. Deci, Dumnezeu mi-a aratat ca eu trebuie sa fiu real si sa invat sa Il iubesc cu toata fiinta mea. Iov s-a tinut tare in neprihanirea lui si cand nu a mai avut nimic. Iata ca Dumnezeu a avut de spus mai multe lucruri bune despre Iov, a doua oara, adica dupa ce Iov a ramas doar el, nevasta si... cativa robi si prieteni. Iubirea de Dumnezeu trebuie sa ne fie reala, non-circumstantiala, de sine statatoare si nu depinzand de alte cele. Intelegem asta, teoretic, dintotdeauna, nu? Dar practic? Recunoastem ca nu Il iubim pe Dumnezeu cum ar trebui, spre indreptare si o mai aproape stare fata de El?
Iata ca Dumnezeu, intre timp, ne-a facut fii ai Sai si, intr-o zi, ne vom infatisa inaintea Lui. Ziua cand fiii omului vor ajunge fiii lui Dumnezeu, intr-o infiere intreaga (si a trupului). Ne vom duce sa ne sfinteasca pe deplin, in urma p(r)e-trecerii de pe pamant, in ziua Marii Treceri.
Intrebari pentru noi:
- suntem neprihaniti la schimb? daca da, ce vom da pentru sufletul nostru?
- suntem circumstantiali in opinie?
- ce ne determina sa luam decizii - imediatul?
Vreau sa mai subliniez ceva: autoritatea in familie, autoritatea de tipul tata-fiu. Tata are intotdeauna dreptul sa ne cheme la socoteala, sa ne indrume spre sfintire. In diverse perioada ale vietilor noastre, Dumnezeu ne invata autoritatea, indreptandu-ne tot mai mult spre El.
Este, deasemenea, interesanta relatia Dumnezeu-fiu-rob. Iov are si el robi, are si fiii. Dumnezeu la fel. Dar, iata-l pe satana venind ca fiu, dar actionand ca rob si iata-l pe Iov fiind rob, dar, dincolo de istorie, iata-l, prin credinta, venind ca fiu. Caci fiul poate fi rob si robul fiu. Cristos a fost Fiu, dar a fost Rob. Isaia Il numeste "Robul Domnului". S-a facut asemenea omului, ca un sclav. Pavel, dupa ce a inteles ce a facut Cristos, se numeste pe sine, fiul si fratele, "robul lui Cristos". Un rob din iubire, un sclav al adevarului in dragoste. Fiindca in Dumnezeu se intalnesc iubirea si adevarul, sclavia si infierea si, dupa ce se intalnesc, se bucura impreuna.
Iata cateva versuri de Costache Ioanid, poezia "Lumanarele":
Să fii rob, dar să fii fiu.
Să fii mort, dar să fii viu.
Să fii prinţ, şi să nu fii.
Să fii sfânt, şi să nu ştii...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu