vineri, 8 ianuarie 2010

Implicatii ale infierii celui care devine astfel crestin

"Le voi da băieţi drept căpetenii, - zice Domnul, - şi nişte copii vor stăpîni peste ei."
Oamenii se vor asupri unii pe alţii, unul va apăsa pe celalt, fiecare pe aproapele lui, tînărul va lovi pe cel bătrîn, şi omul de nimic pe cel pus în cinste.
Vor merge pînă acolo încît unul va apuca pe fratele său în casa părintească, şi-i va zice: "Tu ai o haină, fii căpetenia noastră! Ia dărămăturile acestea supt mîna ta!"
(Isaia 3: 4 - 6)


Nu este doar lipsa de barbati vrednici, fiindca, in contextul pasajului citat mai sus, gasim si o alta realitate: obraznicia. Mandria omului poate ajunge atat de mare incat tinerii nu doar ca se cred in stare sa-i conduca pe altii, ci chiar indraznesc sa loveasca pe un batran.

Contextul acestui capitol este o vorbire a lui Isaia impotriva mandriei. Prin mandrie omul ajunge sa stranga aur si argint in casa lui si apoi sa uite de Dumnezeu si sa ajunga la a se inchina lucrului mainilor lui. Mandria este cea care conduce si la starea aceasta deplorabila a poporului care-l uita pe Dumnezeu.

In cu totul alti termeni, intelegem ca suntem din Dumnezeu si ca, odata cu infierea prin credinta in Cristos, noi suntem ca niste voievozi carora li se cere intelepciune. Iata ce lipsea poporului Israel, in contextul trairii lui Isaia:

Vai, cetatea aceea credincioasă, cum a ajuns o curvă! Era plină de judecată, dreptatea locuia în ea, şi acum e plină de ucigaşi! Argintul tău s'a prefăcut în zgură, şi vinul tău cel ales a fost amestecat cu apă. Mai marii tăi sînt răzvrătiţi şi părtaşi cu hoţii, toţi iubesc mita şi aleargă după plată; orfanului nu-i fac dreptate, şi pricina văduvei n-ajunge pînă la ei.
(Isaia 1: 21 - 23)

Voi face iarăş pe judecătorii tăi ca odinioară, şi pe sfetnicii tăi ca la început. După aceea, vei fi numită cetatea neprihănită, cetatea credincioasă." Sionul va fi mîntuit prin judecată, şi ceice se vor întoarce la Dumnezeu în el, vor fi mîntuiţi prin dreptate.
(Isaia 1: 26, 27)


Dar mandria omului va fi smerita, prin smerirea lui Cristos, care ne-a adus infierea:
11 Omul va trebui să-şi plece în jos privirea semeaţă şi îngîmfarea lui va fi smerită: numai Domnul va fi înălţat în ziua aceea.
12 Căci este o zi a Domnului oştirilor împotriva oricărui om mîndru şi trufaş, împotriva oricui se înalţă, ca să fie plecat:
13 împotriva tuturor cedrilor înalţi şi falnici ai Libanului, şi împotriva tuturor stejarilor Basanului;
14 împotriva tuturor munţilor înalţi, şi împotriva tuturor dealurilor falnice;
15 împotriva tuturor turnurilor înalte, şi împotriva tuturor zidurilor întărite;
16 împotriva tuturor corăbiilor din Tarsis, şi împotriva tuturor lucrurilor plăcute la vedere.
17 Mîndria omului va fi smerită, şi trufia oamenilor va fi plecată; numai Domnul va fi înălţat în ziua aceea.
18 Toţi idolii vor pieri. (Isaia 3)


Noi, odata ce am devenit copii de Dumnezeu, avem o perspectiva inalta. Solomon spunea asa:

Vai de tine, ţară, al cărei împărat este un copil, şi ai cărei voivozi benchetuiesc de dimineaţă! Ferice de tine ţară, al cărei împărat este de neam mare, şi ai cărei voivozi mănîncă la vremea potrivită, ca să-şi întărească puterile, nu ca să se dedea la beţie! (Eclesiastul 10: 16 - 17)

"Suntem de neam de Dumnezeu", spunea apostolul Pavel. Imparatul nostru este Cristos, Domnul. Orice voievod al Sau cauta sa-si intareasca puterile, sa fie gata pentru inaltimea chemarii ceresti, in orice vreme. Pentru un voievod era important sa stie cand sa manance si ce sa bea, dupa cum era important sa stie si de ce, mai inainte de toate. Pentru noi este important sa ne intelegem inaltimea de fii, in smerenie.

Daca am fost ridicati la o inaltime foarte ametitoare, prin chemarea cereasca, atunci sa ne smerim pe masura. Anumite trairi nu sunt demne de statutul nostru de crestini. Nu se potrivesc, ne uratesc si ne injosesc prin lipsa de valoare, prin estetica uratului. Dimpotriva, daca e sa fim coborati, sa fim prin smerenie si alungarea mandriei, in toate si oricand.

Am fost inaltati prin infiere. Dar trebuie sa ne smerim. Daca nu ne smerim, vom fi smeriti. Daca suntem fii, atunci nu ne putem purta oricum. Daca ne purtam oricum, atunci vom fi pedepsiti.

Niciun comentariu: