Daniel 7 - in cautarea adevarului si a cunostintei temeinice ca pasiune [1]

Tanar, prizonier de razboi intr-o tara straina, dar nu oricare, Daniel va trai clipe memorabile - si nu pasager - impreuna cu Dumnezeul sau pe care L-a urmat cu credinciosie din copilarie pana in batranete.

Circumstatele vietii lui Daniel sunt remarcabile. Crecut intr-o familie de neam boieresc, de nobili, Daniel a fost inzestrat cu intelepciune in orice ramura a stiintei, si minte agera. La o varsta frageta acest personaj "cu dosarul curat" alege sa fie serios in studiul stiintelor vremii sale, dar si al Scripturii. Deciziile lui, deloc intamplatoare, in noul cadrul al prizonieratului pe care e nevoit sa-l experimenteze sunt convingatoare cu privire la cunostintele sale biblice. Cunostea bine scrierile sfinte din vremea lui. Un tanar care nu-si pierde timpul in grupurile de socializare de pe ulita (Internetul s-a implementat mai recent), care nu flirteaza pe la intalniri de tineret cu iz matrimonial si care nu-si ia ca model non-valorile mondene in corupta Oholiba. Cu banii parintilor si statura fizica placuta (fara cusur) putea face niscai furori dar se vede ca avea si o excelenta statura dincolo de aparente. Alege sa studieze Scriptura in pofida trendului care a dus poporul in robie. Invata mult, dar era preocupa sa puna in practica.

La testul imparatului Babilonului (cel mai mare imperiu dintre cele patru pe care Dumnezeu Insusi le compara) Daniel este gasit, alaturi de ceilalti trei: Hanania, Misael si Azari, de zece ori mai destoinic decat ceilalti intelepti si cititori in stele din Imperiu. Pe o scara de la 1 la 10, ceilati au luat 1, dar Daniel si cei trei prieteni ai sai au luat 10. Dumnezeu i-a dat stiinta si pricepere pentru tot felul de scrieri. Dumnezeu i-a dat si intelepciune. Pe langa toate acestea, Dumnezeu l-a facut pe Daniel priceput in toate vedeniile si in toate visele. (vezi cap. I).

Trecuse ceva timp cand, in vremea lui Belsatar, Daniel are un vis:

În anul dintîi al lui Belşaţar, împăratul Babilonului, Daniel a visat un vis şi a avut vedenii în mintea lui, pe cînd era în pat. În urmă a scris visul şi a istorisit lucrurile de căpetenie. (Dan 7:1)

Cu privire la ce a primit Daniel pricepere, in mod deosebit fata de prietenii sai evrei? Cu privire la talmacirea visurilor si a vedeniilor. Ce face Daniel dupa mai multi ani de la primirea acestui dar? Are vedenii, are visuri. Cauta sa le inteleaga si sa le sistematizeze - isi foloseste priceperea primita de la Domnul.

Tinerii din orice generatie sunt chemati sa-L caute pe Domnul, sa se apropie de El, sa-L cunoasca si sa traiasca dupa chemarea Sa sfanta. Cum reactionam noi la chemarea Domnului? Suntem gata ca, din tinerete, sa-L cautam si sa-L aflam pe Domnul? Iata cateva intrebari pe care sa ni le punem (in special pentru generatia tanara, pentru adolescenti):

1.Ne intereseaza studiul Scripturii sau vorbaria goala, comentatul inutil al pozelor, jucatul de carti si orice altceva neroditor in ce priveste evlavia?

2. Daca zicem ca suntem crestini, daca L-am "primit pe Domnul", ce facem noi cu valorile pe care Domnul ni le-a dat atunci cand ne-a nascut din nou din El? Ce daruri avem, ce talanti, ce valori si ce facem cu ele? Daniel, dupa ani de zile, folosea darurile primite de la Domnul inca din tineretea lui.

3. Daca ne folosim darurile, cum le folosim? Fiindca le putem folosi cu superficialitate, sau, printr-un efort sustinut, cu seriozitate, cu profunzime. Daniel si-a folosit priceperea in visuri, priceperea in scrieri de tot felul, dar a sistematizat, a scris lucrurile de capetenia, dupa cercetare, dupa efort depus, dupa interes manifestat.

4. Ne pasa de cei care vin dupa noi, avem ce sa le dam drept mostenire, sau suntem goi? Mentalitatea pe care ar trebui sa ne-o format este una care sa ia in considerare aspectul continuitatii intre generatii. Daniel vrea sa lase in scris ceea ce a inteles, prin darul sau special, din partea Domnului, pentru ceilalti contemporani, pentru cei care vin dupa el. Ce importanta a fost cartea sa pentru evreii care au suferit enorm in perioada urmatoare, dar carora li s-a amintit ca, chiar daca vor fi atatia imparati care vor domni si vor aduce lacrimi si durere, pustiire si necaz, exista o limita, exista o judecata, exista un Imbatranit de Zile, un Judecator, care va da Imparatia in mainile Fiului Omului si in mainile sfintilor Celui Prea Inalt! Ce semnificatii minunate gasim in aceasta carte, mai ales cu privire la Unsul, Mesia. Daca Daniel nu ar fi inflacarat darul sau, daca nu ar fi cautat sa foloseasca valorile primite de la Domnul, ar fi fost el in stare sa faca o asemenea cercetare ca in capitolul 7?

Ma intreb ce vrem sa facem la maturitate? Vrem sa ajungem incapabil sa ajutam pe cei care vin dupa noi? Ne vom duce la mama si la tata sa le cerem bani de mancare si la 40 de ani? Cand ne va veni randul sa lasam ceva generatiei viitoare, ceva muncit, ceva valoros si cand vom simti ca-i vremea sa dam, natural, vom vari mana in parsaci si nu vom gasi nimic sau prea putin. Tineretea nu se pierde vesnic la un suc, pe mes, pe facebook, prin oras, la film, barfind si facand si altele la fel de nefolositoare si bogata in saracie de orice fel. Tineretea se traieste pentru Domnul, la intensitate maxima, asa incat sa ne foloseasca nu doar in tinerete, ci si cand vom ajunge sa ne dorim sa-i ajutam pe cei care vin dupa noi.

Ma opresc aici, deocamdata, invitandu-ne sa cantam impreuna aceasta cantare, plini de o dorinta arzatoare de a trai cu Domnul in toate zilele vietii noastre:



versurile le gasiti scrise aici

[va urma]