Ei au zis unul către altul: "Iată că vine făuritorul de visuri! Veniţi acum, să-l omorâm şi să-l aruncăm într-una din aceste gropi; vom spune că l-a mâncat o fiară sălbatică, şi vom vedea ce se va alege de visurile lui." (Genesa 37: 19-20)
Cine ne faureste noua visurile? Dar visele? Fratii lui Iosif il considerau pe acesta din urma vinovat de acele visuri pe care le-a avut. Dar, fauritorul lor era Dumnezeu. L-au aruncat intr-o groapa si si-au propus sa vada ce se va alege de visurile lui.
Daca el ar fi fost cu adevarat in spatele acelor visuri, ce s-ar fi ales de ele? Ce s-ar fi ales de el? Un om mort? Un trup sfasiat de o fiara salbatica? Un sclav condamnat la alienare vesnica fata de familia sa, fata de tatal sau iubitor? Un tanar imbatranit, cazut peste toiagul frant sub povara visului ucis inca din fasa?
Tu ce-ti propui de la viata? Ce astepti, ce cauti, ce vrei sa infaptuiesti? Ce fapte mari, ce ganduri inalte, ce dorinte arzatoare? Sunt ale tale? Sunt ale Domnului? A pus Domnul in inima si mintea ta dorinta aprinsa dupa El, dupa implinirea voii Sale? Ce inalta este voia Sa, pe ce inaltimi ametitoare te poarta perspectiva ei...
Dar, cum Domnul a fost fauritorul visurilor sale (si a viselor, cum a dovedit, de fapt, viata sa), fratii sai au ajuns sa vada ce s-a ales de acestea, ce s-a ales de fratele lor. Prin mana lui au primit ei izbavire, prin puterea lui au primit adapost si hrana - ei si tatal lor, Israel. Caci toate acestea s-au facut prin Mana lui Dumnezeu, Fauritorul de visuri si de vise.
Sunt atatia tineri care-si sting tineretea in apa nimicului lumesc, urcandu-se in neantul uitarii ca fumul mucului vietii lor, pe care tocmai si-au irosit-o mai inainte s-o inceapa. Faima, frumusete, aspect de om bine facut, cariera, o relatie cu un partener. Ce trist... ce trist...
Dar, mai este si cate un Iosif, da, mai este si cate un Iosif.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu