(10)A venit însă o foamete în ţară; şi Avram s-a pogorât în Egipt, ca să locuiască pentru câtăva vreme acolo; căci era mare foamete în ţară. (Genesa 12)Avraam a fost chemat de Domnul pentru un plan maret. Iata cateva detalii importante:
1. Avraam fusese chemat de Domnul sa iasa din tara lui si sa mearga in tara unde El il cheama. Dupa un timp in viata sa, dupa ce tatal sau a murit in Haran, in calatorie (ei plecasera din Ur), Avraam si-a luat familia, a plecat spre Canaan si a ajuns in Canaan. Scriptura ne spune clar ca "Avraam a plecat cum ii spusese Domnul."
2. Ajuns la Sihem, Domnul i se arata si-i promite toata tara, lui si semintei lui. Avraam pleaca de aici spre munte si ajunge intre Betel si Ai. Zideste si aici un altar Domnului, chemandu-I Numele.
3. De aici, Avraam pleaca inaintand mereu spre miaza-zi. Textul subliniaza ceva foarte important: "Avraam si-a urmat drumul inaintand mereu spre miazazi" (versetul 9). Deci, Avraam este pe drumul cel bun. Sunt, cum am aratat mai multe etape. El calatoreste, se opreste, porneste din nou la drum. Important este ca exista un drum bun si ca Avraam este pe el. Avraam isi urmeaza drumul.
4. Aici apare problema - "A venit INSA o foamete in tara si Avraam s-a pogorat in Egipt" (verseteul 10). Observati cuvantul "insa". In toata insiruirea aceasta de calatorie-oprire-calatorie-oprire Avram este pe drumul cel bun. A venit INSA o foamete. Avram s-a pogorat in Egipt.
Fratilor, suntem pe drumul cel bun spre Tara Cereasca? Calatorim in voia Domnului? Si, daca suntem, intelegem noi ca avem atat de multe oferte in dreapta si in stanga sa parasim calea cea dreapta si ingusta? Suntem consecventi in a merge pe drumul nostru, in a ne urma drumul credintei pana la sfarsit? Nu e numai soare pe cale, nu-s numai flori.
Nu sunt pe cale
numai petale
ofrande pale
de trandafiri...
Dar stim ca spinul
si-a pus rubinul
chiar si pe crinul
primei iubiri!
Nu ne-aduc anii
numai Betanii,
dulci spovedanii
in vreun apus.
Dar stim ca ura
si-a-ntins masura,
varsandu-si zgura
si pe Isus!
Si nu-i prea lesne,
cu serpi la glezne,
carari prin bezne
a-ti netezi.
Dar scris e doara
ca-ntai e seara
si noapte-amara.
Si-apoi e zi!
(pezie de Costache Ioanid)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu