Domnul i S-a arătat, şi i-a zis: „Nu te pogorî în Egipt! Rămîi în ţara în care îţi voi spune. Locuieşte ca străin în ţara aceasta; Eu voi fi cu tine, şi te voi binecuvînta; căci toate ţinuturile acestea ţi le voi da ţie şi seminţei tale, şi voi ţinea jurămîntul pe care l-am făcut tatălui tău Avraam.” (Gen 26:2-3)
Chemat intr-o tara pe care i-o va arata Dumnezeu, Avraam a trait ca un strain, in corturi. La fel va alege sa faca si fiul sau, Isaac, cu care Dumnezeul lui Avraam a vrut sa faca legamantul Sau. Cand i s-a aratat, Domnul Dumnezeu l-a facut constient pe Isaac de ceva important - ca El Insusi va umbla cu el in pribegia lui.
Dumnezeu ii cere sa umble ca strain in tara. Tara o va cunoaste umbland prin credinta, pe unde-l va ghida Domnul. Dar, aceasta tara este a promisa inca din vremea tatalui sau, Avraam. Ea va fi a lui si a semintei sale dupa el. Dumnezeu asa va face, noi astazi stim cum s-au intamplat toate implinindu-se hotararea lui Dumnezeu. Dincolo insa de toate acestea, cea mai mare promisiune pe care i-o face Dumnezeu lui Isaac este aceea ca El va fi cu el.
Isaac cel strain va avea un insotitor, pe Domnul insusi. Dumnezeu mergea cu Isaac ca si cum ar fi fost si El un strain. Nu i-a dat o casa, nu i-a dat pamant si avere intr-un anume loc, sa arate tuturor ca ale Lui sunt toate. L-a trimis sa umble ca strain incotro ii va spune El. Dar nu l-a trimis singur, caci El Insusi a mers alaturi de acest om pe care l-a ales.
Suntem straini si calatori, dar El nu ne-a lasat singuri. Si iata ca este cu noi pana la sfarsitul veacurilor. Ba chiar, cand ajutam un stran, pe Domnul Il ajutam. Cand dam un pahar de apa in Numele Sau, Lui Ii dam. Caci El a venit sa se identifice cu strainul parasit la marginea drumului, uitat de toti si nebagat in seama de cei care i-ar fi putut face bine. Suntem straini de dragul Celui care ne-a invitat Acasa la El. Exista o singura Acasa si aceea nu este acasa noastra trecatoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu