Nu, Dumnezeu nu repara ce gresim noi. Dumnezeu are planul Sau, pe care-l cunoaste mai dinainte. Cand Adam pacatuieste, nu-l reabiliteaza si nu-l pune inapoi in Rai. Cand mananca Eva din pom, ea va ramane femeie, dar va naste cu durere. Avraam il avea pe Ismael, pe care l-a facut cu roaba Sarei, in speranta ca va avea urmasi, sa poata Dumnezeu sa-Si indeplineasca promisiunea de a da tara in stapanire semintei lui de dupa el... Cand Avraam sta in fata lui Dumnezeu ii propune acestuia sa-l foloseasca pe Ismail, daca tot e fiul lui... Dar, nu, Dumnezeu nu e de acord. Dumnezeu are alt plan si planul Sau este cu Isaac, fiul lui Avraam din Sara, care inca nu se nascuse cand are loc discutia.
Intrebarea de genul "de ce Dumnezeu are mila doar de unii, nu este El capricios?" nu are sens. Dumnezeu are mila de toti. Dumnezeu nu ne rezolva noua greselile in sensul de a le anula. Am fost infiati, dar inca suntem in trup, fiindca Dumnezeu nu a sters consecinta pacatului nostru, chiar daca Cristos a murit pentru noi si a inviat din pricina faptului ca am fost socotiti (deja) neprihaniti.
Greselile acestea nu se vor repara niciodata. Lumea urmeaza sa fie distrusa (pamantul cu tot ce este pe el va arde cu troznet) si un cer nou si un pamant nou vor gazdui neprihanirea. Deci, nu vorbim de reparatie, ci de refacere. Tot din acest motiv mi se pare absurda si teoria hiatului cu privire la Genesa, teorie care oricum se bazeaza pe spatiul dintre primele doua versete din Scriptura...
Revenind, noi trebuie sa intelegem ca atunci cand umblam cu Dumnezeu trebuie sa traim dupa planul Sau, nu dupa al nostru. El nu este nici geniul din lampa fermecata, nici zeul bun care abia asteapta sa mai facem noi ceva gresit sa indrepte El in ascuns si toate sa mearga bine, ideal, iar noi nici macar sa nu ne dam seama de realitate, ca niste nou-nascuti in patutul lor.
Dimpotriva, parerea noastra despre Dumnezeu poate fi una puternic influentata de conceptiile noastre. Cum a fost si cu Avraam, care a ras - cum sa mai nasca Sara un fiu la varsta ei? Lasa, Doamne, nu trebuie sa te stresezi, sa traiasca Ismael inaintea Ta, ce sa-i faci, mai sunt si femei sterpe pe lume. Cine-i Dumnezeu pentru noi? Un instalator, un mecanic? Sau este Creatorul care face toate lucrurile noi, Cel Atotputernic, dar care a creat pana si timpul si nu depinde de acesta, Cel Preainalt?
Uite ca Dumnezeu refuza varianta lui Avraam. Dar, il binecuvanteaza si pe Ismael. Avraam a cerut-o! De fapt, cel duhovnicesc va trai alaturi de cel lumesc pana la sfarsit. Uneori ne putem surprinde pe noi insine cum am vrea ca ceea ce este firesc sa mosteneasca Imparatia, dar nu se poate. Ne-ar placea sa fie toti buni si cu toti sa lucreze Dumnezeu. Realitatea este alta, desi putem sa traim si intr-o lume imaginara.
Asa e si la Cina Domnului. Sangele nostru nu e bun. Trupul nostru... nici el. Dar, in trup, a venit Cristos, Fiul lui Dumnezeu, care a trait fara pacat si a murit pentru pacat (evident, nu ale Sale, deci, ale noastre). Sa nu uitam ca la Cina ne amintim de ceea ce este nou, la care suntem chemati, de o stare absolut diferita a lucrurilor. Caci carnea si sangele nu vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu. Ceea ce este firesc nu va mosteni impreuna cu ceea ce este duhovnicesc. Asa ca Avraam a trebuit sa-l indeparteze pe Ismael de Isaac si sa-i dea mostenirea fiului sau nascut prin voia si sfatul lui Dumnezeu, nu prin sfatul Sarei si invoirea lui Avraam.
Cu nadejdea ca intr-o zi vom primi si infierea trupului nostru, sa ducem pana la capat mantuirea noastra!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu