Deuteronom 13 - profetii dumnezeilor noi

Deu 13:1 Dacă se va ridica în mijlocul tău un prooroc sau un visător de vise care-ţi va vesti un semn sau o minune,
Deu 13:2 şi se va împlini semnul sau minunea aceea de care ţi-a vorbit el zicînd: „Haidem după alţi dumnezei”, -dumnezei pe cari tu nu-i cunoşti, -„şi să le slujim”!
Deu 13:3 să n'asculţi cuvintele acelui prooroc sau visător de vise, căci Domnul, Dumnezeul vostru, vă pune la încercare ca să ştie dacă iubiţi pe Domnul, Dumnezeul vostru, din toată inima voastră şi din tot sufletul vostru.
Deu 13:4 Voi să mergeţi după Domnul, Dumnezeul vostru, şi de El să vă temeţi; poruncile Lui să le păziţi; de glasul Lui să ascultaţi; Lui să-i slujiţi, şi de El să vă alipiţi.
Deu 13:5 Proorocul sau visătorul acela de vise să fie pedepsit cu moartea, căci a vorbit de răsvrătire împotriva Domnului, Dumnezeului vostru, care v'a scos din ţara Egiptului şi v'a izbăvit din casa robiei, şi a voit să te abată dela calea în care ţi-a poruncit Domnul, Dumnezeul tău, să umbli. Să scoţi astfel răul din mijlocul tău.
[e-sword]

In primul rand vom face cateva observatii pe acest pasaj:
1. ceea ce vesteste proorocul sau visatorul de vise este un semn sau o minune;
2. semnul sau minunea se va implini;
3. impreuna cu aceasta vestire, acest prooroc te chema la ceva despre care nu ai auzit pana acum legat de Dumnezeu, la ceva strain de adevarul despre Dumnezeu care ti-a fost propovaduit;
4. printr-o astfel de lucrare, Dumnezeu pune la incercare pe oamenii care au de-a face cu El, ca sa stie daca-L iubesc din toata inima, din tot sufletul;
5. pasajul spune ce sa facem pentru a birui intr-o astfel de incercare: sa mergem dupa Domnul, sa ne temem de Domnul, sa pazim poruncile Domnului, sa ascultam de glasul Lui, sa-I slujim si sa ne alipim de El.
6. proorocul trebuia nimicit cu moartea, adica raul trebuia scos afara.


Ai auzit despre oameni care iti spun astazi ca au primit o voce a unui prooroc si s-a intamplat? Atunci esti pus la incercare, ca sa vada Dumnezeu daca-L iubesti din toata inima ta, din tot sufletul tau. Este cel mai probabil ca exista in viata ta ceva pentru care inca nu-L iubesti in toate pe Dumnezeu. E o veste buna - Dumnezeu te iubeste, de aceea te incearca.

Ai avut o experienta cu un profet care ti-a spus ceva si s-a intamplat? Te incearca Dumnezeu. Faptul ca s-a intamplat ce a spus proorocul nu are NICI o valoare in aceast caz. In ce caz? In cazul in care stii poruncile Domnului, cunosti calea Lui. In cazul in care ai primit de la Domnul voia Sa. Toate acestea sunt in Scriptura. Le avem deja. Scriptura este suficienta. Toate aceste lucruri au fost scrise pentru ca noi sa credem, iar crezand sa putem sa avem partasie cu Domnul Isus si cu Tatal... si cu toti sfintii, cu robii Sai proorocii (adevaratii prooroci).

Poate ca esti dintre cei care au primit cunostinta adevarului ca sa fie mantuiti, iar, dupa ce ai primit aceata cunostinta, altii incearca sa te convinga sa crezi lucruri despre care nu ai auzit pana atunci, pe care cei care ti-au spus Cuvantul si prin care ai fost mantuit prin credinta nu le propovaduiesc. Esti in mare pericol - poti fi inselat. Abandoneaza repede orice credinta straina! Nu te juca cu Dumnezeu!

Aud si eu astazi noi chemari. Hai sa vezi un semn. Hai sa vezi o minune. Hai sa experimentezi... Saracii samsari - ei nu stiu ca ce experimentam noi, cei credinciosi in Domnul, nu poate fi imitat de nimic si depaseste orice inventie si lucrare omeneasca. Totul pare ciudat, totul pare mort din afara. E privirea lucrurilor lui Dumnezeu cu ochii lumii. Ce poate sa vada despre Dumnezeu cel care nu-L are cu adevarat pe El? Adevatele minuni, adevaratele partasii si experiente sunt cu Dumnezeu, prin Domnul Isus Cristos, prin Duhul Sfant, exact asa cum scrie Scriptura, nici la dreapta nici la stanga, in adevara, in lumina si fara nici o imitare, razvratire, ascundere, sau vreo alta lucrare a firii pamantesti.

Am vazut si am experimentat semne si minuni in viata mea, langa Scriptura, incat nu le pot spune aici. Uneori nici cuvintele nu sunt suficiente. Adevaratele minuni sunt atunci cand traiesti prin credinta, nu prin vedere. Nu cand mergi ca un vesnic copil la prooroci sa-ti spuna ce sa faci, ci cand traiesti cu Dumnezeu prin credinta, cand te lasi CALAUZIT de El.

Cum sa stiu cine are dreptate?

Exista o consecinta a valului al treilea care invadeaza astazi bisericile, despre care vreau sa scriu aici - tulburarile. Se produc divergente evidente, intre profetii falsi si proorocii Domnului, intre invatatorii falsi si invatatorii Domnului. Multi crestini sinceri sunt pusi la mijloc si pare ca trebuie sa aleaga, dar ar vrea sa fie si bine, sa fie intelegere, sa fie pace si unitate.

Cum sa stiu cine are dreptate? Cum sa stiu adevarul? Simplu - invatand adevarul. Stim despre Cuvantul lui Dumnezeu ca este adevarul. Cunoaste Biblia. Cunoaste-L pe Domnul. Maturizeaza-te in credinta si cunoastinta adevarului Scripturii. Vei sesiza orice minciuna atunci cand vei cunoaste bine Cuvantul lui Dumnezeu.

Oricum, erorile minciunilor de acum nu vor ramane nedescoperite. Noi rasturnam izvodirile mintii si orice gand in facem rob ascultarii de Cristos, fiindca nu stricam Cuvantul lui Dumnezeu cum fac cei mai multi. Cei care stau langa adevar vor straluci ca soarele si tot ce vei putea spune despre ei va fi - ei au pazit Cuvantul rabdarii Domnului, de aceea si Domnul i-a pazit de ceasul incercarii care va veni peste intreaga lume. Cine-i sfant sa se sfinteasca si mai departe!

Ce spune Biblia despre profetii falsi

Iata ce spune Biblia despre profetii falsi:

2 Peter 2:1-3

2Pe 2:1 În norod s'au ridicat şi prooroci mincinoşi, cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, cari vor strecura pe furiş erezii nimicitoare, se vor lepăda de Stăpînul, care i-a răscumpărat, şi vor face să cadă asupra lor o pierzare năpraznică.
2Pe 2:2 Mulţi îi vor urma în destrăbălările lor. Şi, din pricina lor, calea adevărului va fi vorbită de rău.
2Pe 2:3 În lăcomia lor vor căuta ca, prin cuvîntări înşelătoare, să aibă un cîştig dela voi. Dar osînda îi paşte de multă vreme, şi pierzarea lor nu dormitează.
[e-sword]


1 Timotei 6:3-12

1Ti 6:3 Dacă învaţă cineva pe oameni învăţătură deosebită, şi nu se ţine de cuvintele sănătoase ale Domnului nostru Isus Hristos şi de învăţătura care duce la evlavie,
1Ti 6:4 este plin de mîndrie, şi nu ştie nimic: ba încă are boala cercetărilor fără rost şi a certurilor de cuvinte, din cari se naşte pizma, certurile, clevetirile, bănuielile rele,
1Ti 6:5 zădarnicile ciocniri de vorbe ale oamenilor stricaţi la minte, lipsiţi de adevăr şi cari cred că evlavia este un izvor de cîştig. Fereşte-te de astfel de oameni.
1Ti 6:6 Negreşit, evlavia însoţită de mulţămire este un mare cîştig.
1Ti 6:7 Căci noi n'am adus nimic în lume, şi nici nu putem să luăm cu noi nimic din ea.
1Ti 6:8 Dacă avem, dar, cu ce să ne hrănim şi cu ce să ne îmbrăcăm, ne va fi de ajuns.
1Ti 6:9 Cei ce vor să se îmbogăţească, dimpotrivă, cad în ispită, în laţ şi în multe pofte nesăbuite şi vătămătoare, cari cufundă pe oameni în prăpăd, şi pierzare.
1Ti 6:10 Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; şi unii, cari au umblat după ea, au rătăcit dela credinţă, şi s'au străpuns singuri cu o mulţime de chinuri.
1Ti 6:11 Iar tu, om al lui Dumnezeu, fugi de aceste lucruri, şi caută neprihănirea, evlavia, credinţa, dragostea, răbdarea, blîndeţa.
1Ti 6:12 Luptă-te lupta cea bună a credinţei; apucă viaţa vecinică la care ai fost chemat, şi pentru care ai făcut aceea frumoasă mărturisire înaintea multor marturi.
[e-sword]


2 Timotei 4:3-5

2Ti 4:3 Căci va veni vremea cînd oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă; ci îi vor gîdila urechile să audă lucruri plăcute, şi îşi vor da învăţători după poftele lor.
2Ti 4:4 Îşi vor întoarce urechea dela adevăr, şi se vor îndrepta spre istorisiri închipuite.
2Ti 4:5 Dar tu fii treaz în toate lucrurile, rabdă suferinţele, fă lucrul unui evanghelist, şi împlineşte-ţi bine slujba.
[e-sword]

Valul III - miscarea neo-carismatica; semne si minuni

Cei asociati cu aceasta miscare, nu doresc sa fie numiti penticostali sau carismatici. Exista un secret aici (care nu mai e secret deja) - ei TREBUIE sa ramana in bisericile unde au fost botezati. Penticostalii si carismaticii s-au separat si au propria organizare. Noul val doreste sa ramana in biserici si neaga legaturile cu valurile precedente. De ce? Pericolul este asadar mult mai mare.

Ei sunt printre noi astazi. Merg la frati si le "explica" noi invataturi, pe care acestia nu le primesc la Biserica. Este cea mai infantila miscare si tine, in caracterizarea mea, de evolutia degradanta a raportarii omului la adevarul absolut. Tot mai mult departarea de Scripturi este evidenta. Doctrina nu mai are valoare. Apar astfel rupturi in biserici, disensiuni grave si partide. Crestinii fundamentalisti ajung sa fie vorbiti de rau. In special conducerile bisericilor, batranii bisericilor sau cei maturi din biserici. Este si normal sa fie asa, fiindca nu exista in aceasta miscare nimic sistematizat, doctrinele sunt la pamant, iar argumentele sunt cele mai puerile, naive din cate am auzit.

Problema majora este la crestinii din biserici. Fondul incredibil de incultura biblica si lipsa de maturitate spirituala a facut posibila aceasta. Crestinii lucreaza mult, invata, se distreaza... nu mai studiaza Biblia. Normal ca sunt usor de influentat. Cei care au ramas in Cuvant si si-au adacit privirile in adevar nu sunt insa asa de usor influentabili. Din observatiile mele, pastorii bisericilor noastre vad aceste probleme (desi, din pacate sunt si exceptii), dar membrii bisericilor sunt intr-o majoritate incredibila pentru mine crestini lumesti. Cand spun "crestin lumesc " ma refer la definitia biblica a termenului (cei care de mult ar fi trebuit sa fie invatatori, dar care au iarasi trebuinta de a intelege cele dintai adevaruri ale lui Cristos - vezi Evrei 5, 6).

Noua miscare ecumenica nu mai permite denumiri ca "penticostal", "carismatic". Cei asociati cu miscarea ultimului val prefera sa li se spuna evanghelici (un termen vag, in multitudinea de credinte si doctrine false dintre cei care se zic evanghelici).

Ei neaga suficienta Scripturilor. Sunt gnostici, afirmand ca Dumnezeu vorbeste paralel cu Biblia. Este doar un mijloc care provoaca stergerea ochelarilor (aburire), fiindca scopul real este inlocuirea Bibliei. Aici se va ajunge, este evident.

Ei vor sa restaureze temelia bisericii, incercand o conducere cu apostoli, profeti, evanghelisti, pastori si invatatori, deci in cinci piloni.

Acum devine interesant. Ei cred ca apostolii si profetii cei noi, pe care i-ar trimite astazi Dumnezeu, vor face lucruri cu mult dincolo de ceea ce au facut proorocii Vechiului Testament.

Unitatea este cu mult mai importanta decat doctrina. Unitatea e construita prin relatii si nu prin doctrina. Aceasta este si o consecinta a implicarii femeilor in darea de invatatura si in profetie (contrar specificatiilor Bibliei). Astfel, in fiecare biserica avem astazi infiltrati (intentionat sau nu) oameni care incearca sa convinga bisericile sa accepte viziunea noului ecumenism evanghelic, sub conducerea apostolilor si profetilor miscarii pseudo-crestine, apostate din prezent.

Isus si apostolii intampina toate nevoile. Ei vindeca, ajuta, mangaie. Domnul nostru Isus a ajuns asa de blasfemiat, incat e vazut ca un duh bun la toate, ca un prieten care ne ajuta la orice, care ne vrea bunastarea aici pe pamant si... care se pare ca nu mai vine. Ma intrebam cand citeam pasajul din Petru legat de cei care neaga venirea Domnului - cum asa ceva? Revenirea Lui este o piatra de temelie in Biserica. Dar nu in valul al treilea. Aici ridicarea bisericii si bunastarea ei, semnele si minunile etc - acestea sunt asteptate cu ardoare. Cristos? Cine crezi ca se mai gandeste la El astazi?

Ei spun ca un crestin poate fi demonizat. Orice om poate avea in el un spirit rau, doar ca ei il pot scoate afara, prin autoritatea pe care o au. Deja ajungem pe taramul spiritismului si lucrurile incep sa degenereze. Revin.

Chemarea mea este sa fim atenti la astfel de oameni. Atentie - ei pot sa fie pastori, invatatori, oameni cu renume in predicare (in trecut), oameni cu vaza, cunoscuti de multi... sau nu.

Valul II - Miscarea de reinnoire carismatica

A inceput in mijlocul secolului XX. La acest moment in timp, doctrina penticostala s-a infiltrat in organizatiile protestante si romano-catolice, cu scopul de a revitaliza bisericile traditionale.

Diferenta carismaticilor fata de penticostali tine de modul de privire al doctrinei in sine. Carismaticii vad doctrina ca ceva care separa credinciosii, o sursa divizionara in sanul bisericii. Inca din cadrul acestei miscari s-a cautat pastrarea celor atrasi de ea in cadrul bisericilor unde au fost botezati. Spre deosebire de penticostali, ei cred ca poti primi Duhul fara sa vorbesti in limbi. Pastreaza linia experientei penticostale, dar nu o mai supun rigorilor doctrinare ale acestora.

Ei cred ca poti avea mai mult din Duhul, prin aceea ca experimentezi mai mult din El, prin umplerea cu El.

Se deschide astfel un domeniul al haosului, unde doctrina nu are valoare si unde Cuvantul ajunge relativ, impreuna cu invataturile absolute. Fundamentalismul este tot mai departe, Scriptura ajunge evident pe locul doi, iar experienta si amestecul in traire, din partea credinciosilor ajung atractiile sezonului. Aceasta este tot ce conteaza.

Cultura biblica este cea mai scazuta, iar studiul sistematic sau sistematizarea nici nu exista.

Valul I - penticostalismul ca miscare

Intai vreau sa mentionez faptul sunt constient ca exista multi credinciosi printre penticostali, care sunt sinceri si carora vreau sa le spun ca nu doresc sa ii ranesc sau sa ponegresc in vreun fel credinta lor sincera. Aceasta nu inseamna insa ca nu voi spune tot ceea ce am de spus. NU ma ridic aici impotriva lor, ci doar prezint situatia din punct de vedere istoric. Tinta mea este miscarea valului trei, unde vom ajunge in curand. Totusi, vreau sa mentionez ca sinceritatea nu conduce la adevar. Un ateu poate fi sincer. Un sinucigas poate fi sincer etc. Mai mult, ceea ce prezinta aici nu este pe un ton de superioritate.

Revenind la subiect, voi incepe sa spun cateva lucruri despre primul val.

A inceput in prima parte a secolului XX. Isi are radacinile in a doua mare miscare de trezire din America secolului XIX. Multi vad aceasta ca o revitalizare a montanismului.

Exista trei mari caracteristici care se vad la aceasta miscare:
- botezul cu Duhul Sfant;
- manifestarea vorbirii in limbi;
- manifestarea vindecarii divine.

Vorbirea in limbi, cunoscuta si sub denumirea de "glosolalia", e vazuta ca si dovada botezului cu Duhul Sfant. Aici este una dintre diferentele dintre teologia penticostala si cea carismatica. Penticostalismul difera de fundamentalism, prin faptul ca pun cel mai mult accent pe experienta personala si prin acceptarea femeilor in lucrarea de invatatura si conducere a Bisericii.

Diferenta majora de doctrina tine de sanctificare. Ca si fundamentalistii, penticostalii considera ca relatia cu Dumnezeu incepe prin nasterea din nou, dar adauga acesteia nevoia de a fi botezat cu Duhul (pentecost), ulterior, adica dupa inceperea vietii crestine.

Ei vorbesc despre "Evanghelia plina", adica ofera experientei un loc in fata, in sala prioritatilor. Prin experienta ei refera trairea tuturor evenimentelor specificate in Noul Testament, plus altele care li se aseamana.

In cadrul acestei miscari exista un grup numit "penticostalismul Oneness", care neaga trinitatea.

Profetii, semne si minuni de actualitate

Voi scrie cateva articole pentru a prezenta situatia de fata din biserici. Pentru mine, aceste articole sunt un semnal de alarma pe care il trag, pentru toti cei care sunt interesati de o astfel de voce.

Traim efectiv vremurile in care, invatatori mincinosi si profeti falsi au acces la fratii din biserici, pe care ii invata minciuni, pe la spate, fara nici o rusine. Nu se poate ca sa trecem pe langa aceste lucruri fara sa luam atitudine. Unele biserici incep sa raspunda, dar putin sunt acelea care au vegheat si au reusit sa fie "pe faza" atunci cand aceste tendinte au aparut. Vegherea in zilele de pe urma este o cerinta din partea Domnului Isus pentru noi.

Argumentele pe care le voi aduce sunt bazate pe Scriptura. Da, fiecare o poate interpreta cum vrea. Totusi, aceasta nu inseamna niciodata ca Scriptura nu poate fi crezuta in adevar.

Suntem in mijlocul unui atac organizat, concentrat asupra bisericilor noastre din Romania. Voi explica modul cum s-a ajuns aici, pe un fir istoric, iar apoi voi arata ce spune Biblia despre toate acestea. Desigur, fara Biblie suntem in mod real in aer. Fiecare afirmatie nu valoreaza decat atat cat valoreaza cel ce a spus-o - in cazul nostru: nimic.

Asadar, sa incepem cu explicarea a ceea ce inseamna cele trei valuri "ale Duhului", cum sunt ele numite in istorie.

Un sfat biblic impotriva apostaziei de acum

Din partea Domnului Isus Cristos: „te sfatuiesc sa cumperi de la Mine aur curatit prin foc, ca sa te imbogatesti; si haine albe, ca sa te imbraci cu ele, si sa nu ti se vada rusinea goliciunii tale; si doctorie pentru ochi, ca sa-ti ungi ochii, si sa vezi. Eu mustru si pedepsesc pe toti aceia, pe care-i iubesc. Fii plin de ravna dar, si pocaieste-te! Iata Eu stau la usa, si bat. Daca aude cineva glasul meu si deschide usa, voi intra la el, voi cina cu el, si el cu Mine. Celui ce va birui, ii voi da sa sada cu Mine pe scaunul Meu de domnie, dupa cum si Eu am biruit si am sezut cu Tatal Meu pe scaunul Lui de domnie. Cine are urechi, sa asculte ce zice Bisericilor Duhul.“ (Apocalipsa 3:18-22)... „Iata, Eu vin curind si rasplata mea este cu mine, ca sa dau fiecaruia dupa faptele lui. Eu sunt Alpha si Omega, Cel dinti si Cel de pe urma, Inceputul si Sfirsitul. Ferice de cine isi spala hainele ca sa aiba drept la pomul vietii si sa intre pe porti in cetate. Afara sunt cainii, vrajitorii, curvarii, uchigasii, inchinatorii la idoli si oricine iubeste minciuna si traieste in minciuna.” (Apocalipsa 22:12-15)



Din partea apostolului Pavel: „Tu, insa, ai urmarit de aproape invatatura mea, purtarea mea, hotararea mea, credinta mea, indelunga mea rabdare, dragostea mea, rabdarea mea, prigonirile si suferintele care au venit peste mine in Antiohia, in Iconia si in Listra. Stii ce prigoniri am rabdat; si totusi Domnul m-a izbavit din toate. De altfel, toti cei ce voiesc sa traiasca cu evlavie in Hristos Isus, vor fi prigoniti. Dar oamenii rai si inselatori vor merge din rau in mai rau, vor amagi pe altii, si se vor amagi si pe ei insisi. Tu sa ramai in lucrurile, pe care le-ai invatat si de care esti deplin incredintat, caci stii de la cine le-ai invatat: din pruncie cunosti Sfintele Scripturi, care pot sa-ti dea intelepciunea care duce la mantuire, prin credinta in Hristos Isus. Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu si de folos ca sa invete, sa mustre, sa indrepte, sa dea intelepciune in neprihanire, pentru ca omul lui Dumnezeu sa fie desavarsit si cu totul destoinic pentru

orice lucrare buna.“ (2 Timotei 3:10-17)



„Te rog fierbinte, inaintea lui Dumnezeu si inaintea lui Hristos Isus, care are sa judece viii si mortii, si pentru aratarea si Imparatia Sa: propovaduieste Cuvantul, staruie asupra lui la timp si ne la timp, mustra, cearta, indeamna cu toata blandetea si invatatura. Caci va veni vremea cand oamenii nu vor putea sa sufere invatatura sanatoasa; ci ii vor gadila urechile sa auda lucruri placute, si isi vor da invatatori dupa poftele lor. Isi vor intoarce urechea de la adevar, si se vor indrepta spre istorisiri inchipuite. Dar tu fii treaz in toate lucrurile, rabda suferintele, fa lucrul unui evanghelist, si implineste-ti bine slujba.“ (2 Timotei 4:1-5)



Din partea apostolului Ioan: „Copilasilor, nimeni sa nu va insele! Cine traieste in neprihanire, este neprihanit, cum El insusi este neprihanit. Cine pacatuieste, este de la diavolul, caci diavolul pacatuieste de la inceput. Fiul lui Dumnezeu S-a aratat ca sa nimiceasca lucrarile diavolului. Oricine este nascut din Dumnezeu, nu pacatuieste, pentru ca samanta Lui ramane in el; si nu poate pacatui, fiindca este nascut din Dumnezeu. Prin aceasta se cunosc copiii lui Dumnezeu si copiii diavolului. Oricine nu traieste in neprihanire, nu este de la Dumnezeu; nici cine nu iubeste pe fratele sau.“ (1 Ioan 3:7-10)



De la profetului Daniel: „Dar, Doamne, dupa toata indurarea Ta, abate mania si urgia Ta de la cetatea ta Ierusalimul, de la muntele Tau cel sfant; caci din pricina pacatelor noastre si din pricina nelegiuirilor parintilor nostri este Ierusalimul si poporul Tau de ocara tuturor celor ce ne inconjoara. Asculta dar, acum, Dumnezeul nostru, rugaciunea si cererile robului Tau, si, pentru dragostea Domnului, fa sa straluceasca Fata Ta peste sfantul Tau locas pustiit…! Pleaca urechea, Dumnezeule, si asculta! Deschide ochii si priveste la daramaturile noastre, si la cetatea peste care este chemat Numele Tau! Caci nu pentru neprihanirea noastra Iti aducem noi cererile noastre, ci pentru indurarile Tale cele mari. Asculta, Doamne! Iarta, Doamne! Ia aminte, Doamne! Lucreaza si nu zabovi, din dragoste pentru Tine, Dumnezeul meu! Caci Numele Tau este chemat peste cetatea Ta si peste poporul Tau!” (Daniel 9:16-19)

Pe genunchi sau pe fotoliu

"Pavel, apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu, şi fratele Timotei, către Biserica lui Dumnezeu care este în Corint, şi către toţi sfinţii, cari sînt în toată Ahaia: Har şi pace vouă dela Dumnezeu, Tatăl nostru, şi dela Domnul Isus Hristos!
Binecuvîntat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, Părintele îndurărilor şi Dumnezeul oricărei mîngîieri, care ne mîngîie în toate necazurile noastre, pentruca, prin mîngîierea cu care noi înşine sîntem mîngîiaţi de Dumnezeu, să putem mîngîia pe ceice se află în vreun necaz! Căci, după cum avem parte din belşug de suferinţele lui Hristos, tot aşa, prin Hristos avem parte din belşug şi de mîngîiere.
Aşa că, dacă sîntem în necaz, sîntem pentru mîngîierea şi mîntuirea voastră; dacă sîntem mîngîiaţi, sîntem pentru mîngîierea voastră, care se arată prin faptul că răbdaţi aceleaşi suferinţe ca şi noi.
Şi nădejdea noastră pentru voi, este neclintită, pentrucă ştim că, dacă aveţi parte de suferinţe, aveţi parte şi de mîngîiere.
În adevăr, fraţilor, nu voim să vă lăsăm în necunoştinţă despre necazul care ne-a lovit în Asia, de care am fost apăsaţi peste măsură de mult, mai pe sus de puterile noastre, aşa că nici nu mai trăgeam nădejde de viaţă." 2 Corinteni 1: 1 - 9.

Unde era Pavel? Cum traia? Lupta apostolilor nu a fost una usoara, dupa cum nici a noastra nu e. Suntem partasi cu ei la necaz si la rabdarea lui Isus Cristos. Suntem partasi la suferinta, fiindca vom fi partasi la glorie. Si ne bucuram ca avem parte de suferinta, fiindca stim ca asa calcam pe urmele Domnului Isus si pe urmele celor care au pus bazele credintei crestine, pe urmele apostolilor.

In taina, dincolo de orice lovitura, ne plecam inaintea Stapanului, cu mare recunostinta, fiindca ne-a dat harul sa suferim pentru Numele Lui. Multumesc, Doamne Isuse. Ajuta-ma sa fiu vrednic de acest har si sa nu-mi iubesc viata pana la moarte. Caci am de la tine promisiunea castigarii vietii vesnice. Ajuta-ma sa ma pot face partas la suferintele Tale, la moartea Ta... ca sa ma fac partas la viata Ta.

Locul meu nu e pe fotoliu, ci e chiar pe genunchi. Caci, daca suntem greu loviti, sa ne plecam inaintea Domnului, ca El sa ne vindece si nu puterea omeneasca.

Sunt un pribeag

Sunt un pribeag fara de tara
Ratacitor prin lung pustiu
Dar am in ceruri o comoara
Si tara mea in vesnicii.

Ma-ndrept spre cer! Sa-L vad pe Domnul!
Sa nu mai fiu un pelegrin!
Caci, dupa ce-am sa trec Iordanul,
Se va sfarsi si-al meu suspin!...

Voi lepada a mea povara
Eliberat sub crucea-Ti grea
Nadejdea mea nu o sa moara
In cerul sfant, cand voi intra!

Cand voi parcurge toata calea
Si voi ajunge-al meu sfarsit
Primit voi fi, cu bucurie
Acasa, cand voi fi sosit.


Nu am tara aici, nu am parte aici. Adeseori lovit din toate partile, dar cu nadejde - ma-ndrept spre cer, sa-L vad pe Domnul!

Problema din Efes

Cel care umbla prin mijlocul Bisericilor (cele sapte sfesnice de aur), Domnul Isus, dupa cum reiese din Apocalipsa 1: 20, cerceteaza Biserica din Efes cu scopul de a rezolva problemele care erau acolo.

La prima vedere, era o biserica plina de fapte, care se ostenea si rabda, care nu-i putea suferi pe cei rai. Se pare ca dupa intalnirea cu Pavel (redata in Fapte 20), presbiterii din Efes au luat in serios avertismentul acestuia cu privire la "lupii rapitori", fiindca aici, la doar cativa ani, Domnul Isus lauda Efesul pentru faptul ca a pus la incercare pe cei ce au spus despre ei insisi ca sunt apostoli si nu erau, gasindu-i mincinosi. Nu doar ca i-a pus la incercare, dar i-a si dovedit mincinosi, catalogandu-i ca atare.

In ce priveste rabdarea, era. In ce priveste suferinta din pricina marturiei Numelui Domnului Isus (de care nici un crestin nu e scutit), gasim o biserica neobosita.

Totusi, era o problema si aici, in Efes. Iar Domnul Isus, care tine in mana ingerii celor sapte Biserici, care umbla printre Biserici, o identifica si vrea sa fie rezolvata.

Problema era ca si-au parasit dragostea dintai. Nu au pierdut-o, ci au parasit-o. Solutia - sa isi aduca aminte de unde au cazut, sa se pocaiasca (sa-si schimbe mintea de acum, gresita) si sa se intoarca la faptele dintai. Invatam un lucru important - faptele fara dragoste nu au valoare si sunt fara importanta inaintea Domnului. El vrea sa traim, dar sa traim in dragostea pe care am primit-o cand ne-am intors la El.

O observatie importanta - dragostea dintai nu se refera la intensitate, ci la esenta. Noi suntem chemati sa crestem in dragoste. Aici e vorba de parasirea dragostei primite la inceput. Ceea ce este grav, pocainta fiind imperios necesara. Doar asa, printr-o traire (fapte) din dragoste (dragostea primita prin nastere din nou, vezi Romani 5: 5), putem sa pastram sfesnicul la locul lui.

Problema din Efes poate fi si problema noastra, a mea sau a ta. De aceea, "cine are urechi sa asculte ce zice Bisericilor Duhul"...

Text: Apocalipsa 2: 1 - 7

Paradox ?

In prezent tot observ incercarile de anihilare a vocilor fratilor batrani din biserici, de catre mult prea magnificii tineri(unii) si altii, care, desigur, cu o experienta stupefianta, acumulata dupa ureche din carti si manuale prodigioase (si nu "invechite", precum Biblia), chiar se cred superiori.

Ni se spune ca ei nu stiu, ca-s adormiti(fata de placerile lumii, cred), ca sunt prea batrani(desi e o cinste onorabila asta) si ar trebui sa predea stafeta(desi nu au cui). Cam tot ce propune noua generatie din aripa tanara, cum se mai zice prin diverse unghere, se opune, in esenta (pana la urma) sau nu, trairii si organizarii fratilor care au trait ca si crestini pe cand majorii de astazi nici nu stiau ce inseamna buric.

Ideea este ca aceste doua "parti" nu se inteleg nicidecum. Acum - care e paradoxul? Pai, daca tinerii spun despre batrani ca-s adormiti si alcatuiesc o biserica moarta, incurcandu-i si pe ei, noua generatie, care mananca astazi lapte de vaca de laborator, cum se face ca ei tocmai in biserica aceea s-au intors la Domnul, in propovaduirea si climatul oferit de fratii aceia? Fiindca nu pot sa fie si unii si altii buni. Ori sunt buni cei batrani si atunci cei tineri, care ii desconsidera, nu sunt, ori sunt buni cei tineri, dar atunci nu aveau cum sa se intoarca la Domnul intr-o astfel de Biserica.

Se poate raspunde usor la acest paradox, fiindca nu intotdeauna are sens. Totusi, in unele situatii are, meritand sa fie luat in considerare.

"Sa te ridici inaintea perilor albi".

Sfant Cuvant, al nostru paj
Ne-ai fost transmis prin martiraj
Ne-ai fost adus prin jertfe vii
Pastrat prin ani, de mii si mii...

Multumesc, Doamne, pentru sfintii care sunt batranii Tai, care au trait si traiesc in aceeasi VECHE credinta. Ajuta-ma sa-i pretuiesc si sa le fiu un ajutor, la batranete. Si, daca ei nu mai pot face asa de multe acum, da-mi putere sa le iau locul cu brio, cu frica si cu responsabilitate. Iar, cand si eu voi fi batran, ajuta-ma sa ma uit cu bucurie la ce am lasat in urma. Inalta-Te, Doamne, prin robii Tai, care sunt partasi la marturisirea Cuvantului si la necaz.

Traditia bisericii vs. traditia lumii

De multe ori auzim voalat corul care canta gen hip-hop-stop "lasati-ne cu traditia voastra", ba zbierand in vreo ureche a unui batran care nu prea aude, ba argumentand cu mana pe barba si degetul aratator ridicat spre inamicul numarul unu.

"Lasati-ne sa ne traim viata, clipa, ca-i a noastra. Ce-i cu atata traditie? Ce-i cu atatea valori bisericesti? O biserica moarta..."

Acum, as vrea sa fim cu totii atenti, fiindca voi face o afirmatie care e importanta. Exista in lumea aceasta doar doua traditii. Una a Bisericii lui Cristos (adevarata si pastrata prin jertfa, care este comoara lasata de apostoli - Biblia, dar si comoara trimisa de Domnul Isus, Duhul Sfant cu toate implicatiile naturale) si una a lumii.

Diferenta este ca traditia Bisericii (vorbesc acum de traditie in sensul corect al expresiei - pastrarea trairii corecte, biblice) ramane aceeasi. Ea nu se poate schimba fiindca Dumnezeu e acelasi. Nu ma refer aici la numarul de buzunare de la vesta si nici la numarul de gauri din papuci, pentru sireturi. Dar traditia lumii se schimba, in functie de vremuri...

Daca desconsider traditia sfintilor, voi alege ce mai ramane, ca... trebuie sa traiesc cumva... Deci, ce-mi mai ramene? Traditia lumii, desigur! De ce unii sunt lumesti - fiindca isi pastreaza traditia.

In Biserica si sub societate?

In timp ce o masa mare de "experti" plurivalenti care-si exprima parerile fara rusine in bisericile evanghelice isi argumenteaza pozitii pur firesti, naturale, pamentesti pentru a putea continua in liniste asa cum sunt, societatea se pare ca taxeaza anumite iesiri, catalogand ca depravate anumite fapte.

De exemplu, ani la rand pocaitii erau cunoscuti ca persoane care combat fumatul si bautura. Acum societatea "civilizata" lupta cu aceste probleme in mod deschis, prin ridicarea preturilor, antireclama chiar pe produse ("dauneaza grav sanatatii"), prin limitarea spatiilor publice unde sa se traiasca in aceste fapte.

Am citit recent o stire, pe care o redau aici:

O tânără de 23 de ani din SUA, care şi-a rezervat un loc de avion pentru a ajunge în Arizona, a fost dată jos din aparatul de zbor pe motiv că poartă o rochie prea scurtă. Kyla Ebbert a povestit cum un angajat al companiei Southwest Airlines a rugat-o să părăsească avionul, care se pregătea să decoleze de pe aeroportul Lindbergh din San Diego. „Mi-a spus că sunt îmbrăcată inadecvat şi că avionul este unul de familie. Argumentul a fost că sunt prea provocatoare pentru a zbura cu acel avion”, a povestit tânăra.

Iar alta stire, tot de pe un site profan afirma in titlu: "Fondurile de ten si rimelurile ne pot imbolnavi de cancer".

Ma intreb de multe ori, pentru ce lupta unii in sanul Bisericii? Cat poate sa fie de trist sa participi la intalnirile Bisericii si sa traiesti la stardarde pe care nici macar societatea nu si le doreste pentru membrii ei? In loc sa lupti pentru unitate, pentru dragoste, de multe ori cu tine insuti, sa-ti rastignesti firea, lupti pentru a pastra traditia lumii... Avea Costache Ioanid o poezie, "Robi si fii", unde arata ce mare durere este sa nu fi nici fiu, nici rob...

Marea alienare de Biserica

Traiesc de mai bine de cinci ani (poate mai mult, dar doar de atunci am inceput sa constientizez aceste probleme), intr-un amalgam al parerilor si ideilor personalitatilor, intr-un zbucium tensionat al dezorientarii - un abur de ceata care s-a lasat peste Calea Cerului, de satan... cel disperat... care stie ca nu mai are multa vreme.

Trecand prin toate colturile cubului in care am fost scuturat, din extrema in extrema, ca un adolescent care nu are indrumator, dar sub ingaduinta calauzitoare a unui "vant" strain de pamant, am inceput sa inteleg ce se petrece de fapt cu generatiile de astazi. Nu stiu daca a fost sau nu asa si in trecut - nu am apucat sa studiez istoria Bisericii din acest punct de vedere, dar inteleg tot mai mult atacul concentrat de astazi asupra celor chemati sa fie sfinti: instrainarea de Biserica.

Pare cat se poate de absurd... Niciodata un madular nu are sens fara trupul sau... Cine ar accepta asa ceva? Dar ce zici daca exista o metoda prin care oamenii sa fie convinsi cu multa munca si minutiozitate, ca Biserica e alta? Dar cum sa se poata asa ceva - fiecare Biserica are oameni, batrani ai bisericii, presbiteri, pastori si invatatori, profeti ai lui Dumnezeu, oameni care au darul deosebirii duhurilor, care vad adevarul!

Acum, dar daca se face ceva pentru ca acesti oameni sa fie redusi la tacere? Cum, nu sunt ei oare cei care conduc Biserica - toti vor vedea cum cei spirituali sunt indepartati si lucrarea aceasta va cadea. Si daca ei vor vorbi in continuare, dar nu vor mai fi ascultati? Si ajungem la problema reala, despre care vorbeste toata Biblia.

Proorocii Vechiului Testament vorbeau, doar ca, de multe ori, nimeni nu-i mai asculta. Nici preotii, nici carturarii, nici levitii, nici poporul... nimeni! Uitati-va la Ieremia, cat a plans el, uitati-va in Plangeri... Zeci de ani si poporul tot nu s-a intors la Domnul si a ajuns in robie, iar tinerii lui au ajuns robi, fiindca au zis ca sunt liberi si au ales sa nu asculte de Dumnezeu, in impietrirea inimii lor.

Cand Dumnezeu, Creatorul, care tinea prin Cuvant orice fiinta omeneasca, a venit pe lume, a stat fata in fata cu oameni care L-au scuipat, care au ridicat o piatra sa-L ucida, care L-au batjocorit cu vorba, care L-au parasit si au ras de El etc etc. Dar El, Maestrul si Inteleptul, nu i-a judecat si nu a spus cuvantul acela prin care sa-si piarda sufletul... Fiindca "Iubitorul de oameni" a venit sa mantuiasca, nu sa piarda, desi avea toate in maini, fiindca toate se tin prin "Cuvantul puterii Lui" (Evrei 1).

El le-a spus adevarul si lumea L-a urat. Preotii si fariseii, oamenii care erau pentru Dumnezeu din popor L-au desconsiderat. De ce? De ce?

Domnul mereu a vorbit poporului Sau si l-a atentionat cu mare grija. Vietile profetilor s-au ars pe rugul suferintei, spunand Cuvantul Domnului. Oare nu ar trebui sa fie ei bucurosi cand spun Cuvantul si nu intristati? Dar neascultarea poporului i-a facut cu fetele brazdate, cu sufletul indurarat, cu inima sangeranda. "Ma hranesc cu lacrimi in fiecare zi", spunea Ieremia... Si nu cred ca as putea rezista sa-L vad pe Fiul lui Dumnezeu in gradina Ghetsimani, in suspinele acelea negraite, sub broboanele acelea ca de sange...

Si problema este la cei care aud, dar care isi pun doape in urechi. Duhul vorbeste Bisericilor, in Apocalipsa, dar numai celor ca "au urechi de auzit". Ce se intampla deci - poporul isi intareste urechile, isi face inima de piatra - doar atunci profetii nu mai sunt ascultati. Astazi e cazul pastorilor, presbiterilor, celor maturi si duhovnicesti...

Si asa, separandu-i de cei care i-ar putea ajuta in nestiinta si dezorientarea lor, diavolul aduce erezia, gandirea stricata, minciuna, iluzia.

Revenind la parcursul rationamentului de la inceput, ajungem sa intelegem cu se intampla lucrurile - separa-i pe cei tineri de cei care i-ar putea ajuta (tineri spiritual, fizic sau nu) si apoi ii vom putea convinge sa creada o minciuna.

Suntem intr-un razboi spiritual crunt. Diavolul incearca cu disperare sa ii separe pe tineri (si nu doar) de biserica unde exista oameni sfinti care-i pot proteja. Daca ii separa, atunci poate face ce vrea cu ei. De ce? Fiindca nu mai este cine sa-i avertizeze. Dar Domnul, de ce nu-i avertizeaza? Ba da, ii avertizeaza!!! O face mereu, dupa planul Sau. Si din acest motiv a pus in Biserica oameni prin care sa o faca, dupa randuiala Sa, data prin apostolii Sai, care au specificat normele acestea si pe care le gasim clar transmise in Biblie (in epistole, de exemplu cele pastorale).

Se intampla oare asta in zilele noastre - o instrainare de Biserica? Pai uitati-va in jur si vedeti daca e asa sau nu. Uitati-va cum se poarta tinerii cu batranii din Biserica unde au auzit ei despre Dumnezeul pe care sustin ca-L slujesc. Cer cei mai multi sfatul Bisericii intr-o simpla problema de calauzire?

Dragi tineri, nu va lasati mintiti de nimeni. Dumnezeu, prin Biblia a randuit o anumita ordine in Biserica, ordine pe care trebuie sa o pastram. Exista pastori si invatatori, exista evanghelisti. Daca e asa de periculos afara, sa ne intrebam parintii daca putem merge, iar daca putem merge, poate ca de multe ori trebuie sa vina si ei cu noi. Un copil mic e mereu cu parintele de mana. Apoi, parintele ramane langa el, sa-l supravegheze. Abia apoi, cand ajunge mare si apt sa-si poarte de grija, va putea sa ia decizii singur. Cand aud azi tineri care nici macar nu au apucat sa devina crestini prin credinta in inima si marturisirea cu gura, care spun "fac ce vreau" imi dau seama mai mult de inselaciunea care e acum in lume.

Aveti grija de viata voastra, nu va jucati, diavolul nu e bland cu nimeni si nu iarta pe nimeni. "Nu parasiti adunarea voastra cum au unii obiceiul". Poate e mai "fain" in lanul vecin, dar, daca pleci, nu poti pleca decat taiat, sau scos din radacina - tu esti in lanul unde te-a pus Dumnezeu si ai o lucrare de facut acolo! Pretuiti pe mai marii vostri, ca sa continuati sa-i mai aveti. Cand nu-i ascultati, nu pe ei nu-i ascultati; ci voua va faceti raul de a fi obraznici, neascultatori si razvratiti (caracteristici ale trairii in firea pamanteasca).

E vremea cand oamenii isi dau invatatori dupa poftele lor. Unde la place, acolo merg, sa asculte ce le place. Au apus cei care slujesc, au aparut ciupercile domnitoare, dupa ploaia poluata a cerului care-si stange norii de pe urma. "Si cine nu intelege, sa nu intelaga".

Idolatrie totala - e posibil?

In timp ce discutam saptamana aceasta cu o persoana despre un subiect care doar recent mi-a intrat in vizor, am primit urmatoarea intrebare - "crezi ca doar biserica din Hateg e buna si restul sunt toti gresiti?". Si, cum nu e frumos sa desconsider nici cea mai banala fraza pe care un om mi-o spune, am meditat indelung la aceasta intrebare.

In Ieremia avem o pilda a realitatii: "Cutreierati ulitele Ierusalimului, uitati-va, intrebati si cautati in piete daca se gaseste un om, daca este vreunul care sa infaptuiasca ce este drept, care sa se tina de adevar si voi ierta Ierusalimul" (5:1).

Pur si simplu, evreii, preotii, levitii, carturarii - erau toti departe de Dumnezeu, intr-o viata de promiscuitate in idolatrie. E posibil ca Biserica sa traverseze o perioada de tragedie, in care greseala sa fie asa de mare incat majoritatea sa se departeze de Dumnezeu?

Intrebarea aceasta este greu de pus si nu ma voi hazarda sa dau un raspuns, dar Vechiul Testament ne arata ca un popor intreg s-a dedat la desfrau in defavoarea trairii cu Dumnezeu, ceea ce a dus poporul in robie si, Dumnezeu a trebuit sa intervina, pentru a salva o ramasita, care sa-I poarte Numele cu cinste.

In istoria Bisericii, vedem nenumarate rataciri. Evul Mediu intunecat este un exemplu de ratacire a unei intregi comunitati, nu doar local, ci global.

Ceea ce inteleg din aceste avertizari evidente este ca nimeni nu e scutit de eroare, motiv pentru care trebuie sa stea trea si sa vegheze, ca nu cumva sa fie gasit dormind, sau fara ulei in candela.

Devine tot mai evident faptul ca traversam o perioada de mari atacuri din partea celui rau. Nu stiu ce directie va apuca biserica baptista in Romania, dar ma rog Domnului sa aduca binecuvantare si har, pentru a evita orice obstacol in calea trairii in adevar. Noi, care suntem la Hateg, suntem chemati sa fim atenti la tot ce facem si sa veghem sa verificam totul, pentru ca nimic sa nu ne ia prin surprindere. Domnul nu ingaduie nimic fara sa-i atentioneze pe copii Sai, dar daca noi nu veghem, facem un mare rau - noua si fratilor nostri.

Despre unitate

As vrea sa va provoc sa va ganditi la cateva aspecte ale unitatii, printre crestini.

Intai, nu exista unitate in vreun sens, decat daca exista unitate de identitate deja. Eu si cu prietenul meu nu putem sa fim uniti in ceva, cu adevarat, decat daca suntem uniti mai intai in identitate.

De exemplu, poate sa existe unitate intre un crestin si un necrestin? Nu, asta e clar, nu? (Sper). Ce face posibila unitate - identitatea de crestin. Daca acel necrestin devine crestin, atunci acestia doi au pentru prima oara in fata posibilitatea de a fi uniti. De exemplu, o fata nepocaita se intoarce la Dumnezeu si devine, prin nastere din nou, crestin. Poate un baiat crestin sa se casatoreasca cu ea, in voia lui Dumnezeu? Da, acum poate. Dar inainte nu putea. Faptul identitatii aduce posibilitatea unitatii.

Asa ca, daca nu suntem uniti in identitate, nu avem dreptul sa vorbim de unitate. Acum, identitatea are un sens mai larg. Daca eu ma angajez, aceasta nu-mi garanteaza postul pe viata! Trebuie sa-mi pastrez identitatea de la munca, in fiecare zi. Pavel argumenta legat de anumite femei tinere, ca, datorita poftei, ele se pot face vinovate in ce priveste calcarea credintei dintai. Mai sus si mai important, noi suntem atentionati sa ramanem in credinta de la inceput, prin Cuvant, prin care suntem mantuiti, daca il pastram cum l-am primit. Nu putem spune ca suntem mantuiti daca am crezut adevarul, dar acum ne-am indepartat de el, zicand implicit si fara vorbe prin aceasta ca e o minciuna.

Deci, ajungem la a intelege ca identitatea tine de doctrina. Fiindca doctrina (nu dogma, atentie) este esenta identitatii crestine. Prin auzirea credintei am fost noi mantuiti prin credinta si am intrat intr-o stare de har, in care suntem. Expresia "auzirea credintei" se refera la doctrina sanatoasa, la adevarul exprimat al Cuvantului lui Dumnezeu. Galatenilor Pavel le spunea ca daca se intorc la Lege, dupa ce au crezut adevarul Evangheliei, au cazut din har.

Astfel ca, in ce priveste doctrina, sau esenta adevarului Cuvantului, trebuie sa fim in aceeasi barca, pentru a putea vorbi de unitate. Asa ca, unitatea nu este valabila decat in contextul identitatii, altfel nu are valoare (exista o speudo-unitate, volatila si aberanta.

Abia acum, daca avem un context esential de identitate in adevar, putem sa vorbim de unitate, in adevaratul sens al cuvantului. Si doar asa putem sa lucram la unitate. Eu pot iubi pe un necrestin, dar nu pot sa fiu una cu el, fiindca intre noi nu exista nici o legatura, cum nu exista nici intre lumina si intuneric.

In acest context as vrea sa subliniez o atentionare. E o minciuna ce ni se spune ca fiecare cu pararea lui... in Biserica!!! Daca traim asa, trebuie sa stim ca, intr-un final, oricare ar fi el, ne vom trezi ca nu vom partasi vesnic cu Biserica, daca nu suntem una in Biserica. Nimeni nu poate sa fie din Biserica, daca nu este madular in ACELASI trup. Si daca este madular in trup, atunci face si el, precum si orice alt madular, ce zice capul trupului (deci doctrina e aceeasi).

Parerea mea este ca primavara se batuceste pamantul in gradina. Parerea ta, care ai citit mai mult, este ca primavara pamantul se ara. Ce ar fi sa avem aceeasi gradina? Cred ca toata primavara am ara si am batuci pamantul, fara nici un folos!!! Sa mai adaugam acum urmatoarea variabila - viata noastra va depinde de ceea ce cultivam in gradina. Ei bine, te-ai prins - eu trebuie sa plec. Intelegi?

Argumentul anacronic de acceptare a muzicii lumesti

Exista un argument, pe care l-am numit anacronic, fiindca nu se potriveste deloc crestinilor, in orice vreme ar fi ei in viata pe pamant. Aceasta fiindca foloseste ipoteze pur pamantesti, care contravin specificatiilor Scripturii in mod franc, dar, tine, fiindca astazi tot mai putini cunosc Biblia!

Ce spune acest argument - muzica depinde de cultura, deci, noi trebuie sa acceptam muzica oricum ar fi ea, fiindca ea e productia culturii. Astfel ca, un american are cultura lui, un roman pe a lui, un african pe a lui. Deci, ce e gresit in Romania nu e in America etc. Astfel ca, muzica este culturala si nu exista muzica rea, ci doar diferita.

Acest argument este puternic si interesant. Intai as vrea sa ne uitam la roadele lui. Unde duce el? Duce la un polimorfism fluctuant, cu rol catalizator in sensul unui nou ecumenism guvernat de o unitate superficiala, falsa, dar realizabila in forma, care se potriveste cu cerintele societatii globalizate de astazi.

Intai, cei care cred acest argument si accepta propunerile lui, vor participa linistiti la intalniri culturalo-ecumenice, unde culturi diferite isi exprima identitatea culturala proprie in acelasi mediu, creat special pentru facilita aceasta. Acum, totul este ok si normal pentru societatea de astazi, avand in vedere tendintele larg propovaduite in prezent. Dar, ce legatura are aceasta cu crestinii?

Biblia ne invata ca identitatea noastra este in ceruri (cetatenia noastra) si ca asteptam venirea Imparatiei lui Dumnezeu, unde si noi suntem parte, ca fii, daca suntem crestini de fapt. Noi cand ne intalnim nu exprimam cultura noastra, reprezentand o tara de provenienta pamanteasca, de a carei suma de valori fugim, ci exprimam esenta trairii in Imparatia lui Dumnezeu, in comuniune cu El. Aceasta este una singura si nu mai multe, fiindca in cer nu vor exista familii, ci o singura familie - a Domnului.

Totusi, la astfel de intalniri se intelege nevoia de a fi uniti si in cantare. Ce vom face cand vrem sa cantam toti o cantare, impreuna? Ei bine, in acest caz, se va lua un stil preferential, care va fi omogenizat in culturile celorlalti, realizand, ciudat, o noua cultura polivalenta. Aceasta inseamna ca fiecare cultura va avea si vechile obiceiuri culturale, dar si partea din cultura aceea superioara, inoculata tuturor. Deci, fiecare cultura va fi infectata de o singura cultura, ca un virus. Problema este ca si aceasta cultura care "infecteaza" este tot de sorginte pamanteasca.

De exemplu, astazi asitam la o astfel de culturalizare fortata cu ideologiile americane, in muzica, fiindca despre asta discutam (si nu doar). Trebuia sa existe deci o muzica pentru toti. Si aceasta este noua muzica asa-zisa "emancipata", a ritmului si a senzualului, care nu aduce spiritualitate ci, doar provoaca stari de extaz provizorii si intensive, care aduc cu ele efectul de adrenalina, de drog.

Am o experienta relativ bogata vis-a-vis de aceasta discutie. Am participat la conferinte de "lauda si inchinare" unde compozitori contemporani crestini si-au prezentat teoriile si conceptiile noi prin care se doreste impunerea aceluias stil lumii crestine, stil pastrat din viata veche a celor care s-au convertit de la paganism. Cel care a compus "Shine Jesus, Shine", de exemplu, explica cum muzica era folosita de satanistii printre care traia, sa manipuleze. Deci, zicea el, muzica are putere sa conduca oamenii spre ceva. Deci, continua el, noi trebuie sa folosim muzica pentru a conduce oamenii spre Dumnezeu. Toate acestea insa, fara aportul oamenilor, fiindca, de, ei ii conduceau. Si am avut si monstre pe viu acolo... Deci, muzica si tehnicile folosirii ei s-au pastrat (manipularea prin muzica - fiindca acesta este si copul anumitor muzici subversive, ca rockul), schimbandu-se doar, cum zice el "scopul".

Probabil ca acest personaj nu a citit versetele de genul "toate lucrurile s-au facut noi", sau nu intelege cuvantul "toate" din aceste versete.

Am participat la o intalnire cu 20.000 de membrii din comunitati para-bisericesti din 128 de tari de pe toate continentele lumii. Acolo muzica era in fapt muzica de cultura americana, cea prin care se pretindea ca se aduce unitatea celor prezent. S-a spus clar ca singurul lucru care ii poate unii pe crestini este muzica de "lauda si inchinare", worshipul de care am tot auzit de cativa ani deja.

Dar unde este acum cultura fiecaruia? S-a anihilat, cum era si scopul de la inceput. Initial s-a pretins o unitate prin diversitate, ca mai apoi, dupa ce tinerii au fost prinsi in capcana aceasta imposibil de realizat, in fapt, a fost impusa cultura cea mai puternica, precum spune binecunoscutul principiu existentialist al teoriei evolutiei - cel mai puternic supravietuieste.

Totul este asa de lumesc, toate legile implicate aici sunt pur lumesti si ale oamenilor. Dumnezeu uneste prin duhovnicesc, prin Cuvantul adevarului si prin prezenta Duhului Sfant in vietile credinciosilor. Observati ca astazi Cuvantul trece pe plan secund, iar Duhul Sfant e "pus" sa faca tot felul de "sarituri periculoase" de genul pseudo-minunilor, vorbirilor in limbi sau a semnelor despre care unii tot vorbesc astazi, intr-o lipsa de cunostinta crasa, care ma doare acut.

In fapt, eu trebuie sa las cultura mea in spate. Eu sunt chemat sa ma apropii de Dumnezeu, uitand ce este in urma mea si alergand inainte. Trebuie sa ma las de tot ce e lumesc, de pacatul care ma infasoara asa de lesne si sa alerg cu staruinta in alergarea care-mi sta inainte, uitandu-ma tinta la Domnul Isus Cristos, Imparatul slavei ceresti, a cetatii Noului Ierusalim, mama mea, Biserica. Trebuie sa ma dezbrac de faptele intunericului si sa uit de armele beznei inconstientei trairii fara Dumnezeu si sa folosesc armele luminii intr-un razboi pe care doar sfintii il pot vedea, intr-o lume de nelegiuiti.

Noi nu suntem de aici si argumentele de aici nu pot sa influenteze cu nimic trairea noastra in Cristos, care este dincolo... Astfel de argumente sunt niste sageti de doi centimetri care se indreapta spre un zid gros de 100 de metri. Sau, asa ar trebui sa fie... fiindca se pare ca muscam flamanzi din astfel de mere otravite, fara sa avem macar tendinta de a ne apara dreptul de intai nascut!

Minciuna despre muzica, pentru tineri

Am fost foarte atent la discutiile despre muzica, fiindca imi place sa privesc cu intelepciune argumentele si sa invat din toate ce este bine. Am gasit insa o minciuna legata despre muzica si as vrea sa scriu despre ea, fiindca realizez ca unii tineri nu o vad, desi este evidenta, iar aceasta postare i-ar putea ajuta.

Ni se tot spune ca nu conteaza ce fel de muzica cantam, ca orice muzica e ok. Acum, noi suntem mai tineri si e normal sa cantam o muzica mai "tinereasca". Ca sa isi apere un stil de muzica controversat, promotorii lui spun ca muzica e neutra, e muzica indiferent de cum e.

Doar ca, cei care afirma acestea, nu raman consecventi principiului lor, pe care se bazeaza. In speta, incep sa loveasca in restul muzicii, incep sa rada efectiv de celelalte stiluri, denumindu-le "fratii groza", "cartea de cantari" sau mai stiu eu cum, sa para ca ei sunt singurii care au cunostinte muzicale inalte, dar totul este o iluzie omeneasca. Ei nu-si respecta propriul principiu prin care au "intrat pe piata". Prin urmare, temelia lor este un abur.

Nu e adevarat ca orice muzica este la fel de duhovniceasca. Si nu e adevarat ca nu exista diferente intre o muzica si alta, ca gen. Feriti-va de o astfel de minciuna, indiferent de la cine o auziti.

In plus, "expertii" care doresc emanciparea in crestinism a unor muzici, in interese proprii (ca sa atraga pe ucenici de partea lor, multime etc), trebuie sa rada de batranii nostri, de fratii care, in fapt, ne-au adus credinta. Acestia, batranii, sunt astazi ironizati si priviti cu abjectie doar pentru ca indraznesc sa-si faca datoria si sa demaste fara teorii si cuvinte elevate, noile tendinte lumesti din biserici. Si, mai crut este ca, acesti tineri de azi, vor fi maine batrani, asteptandu-i acelasi tratament preferential, inventat de ei, daca istoria isi va mai numara anii...

Muzica sacra

Voi referi muzica dupa placul Domnului drept muzica sacra, fara sa ma refer la particularitati autohtone religioase, sau alte concepte legate de aceasta denumire (a lui Mircea Eliade etc). Sau, muzica Domnului.

Privind tendintele actuale, profesorul Cezar Geanta din Bucuresti, a scris un articol
de apologetica a muzicii sacre ortodoxe, unde atinge problema noilor tendinte muzica (care deja nu mai sunt noi in Romania).

Voi reda un citat mai larg aici, fiind constituit din observatii importante:

" Astazi, practic intreaga muzica religioasa americana este impregnata cu ritmurile jazz-ului si ale muzicii de dans. Genurile blues, rock, folk, genuri distractiv-sentimentale, caracterizate de ritmuri vii, fascinante si de amplificari artificiale sau de melopee usoara, erotica, cu acorduri siropoase, cu opriri pe septime nerezolvate, cu alunecari de cromatisme, toate acestea au patruns in Biserica sufocand adevaratul spirit al muzicii de cult consolidat de secole in lacasurile de inchinare europene.
Muzica spirituala neoprotestanta americana din epoca moderna este o creatie opusa vechii traditii europene, ca o reactie spre originalitate cu orice pret. Aceasta originalitate a fost platita insa cu excluderea adevaratului spirit de inchinare si de slujire.
Ea a pus accentul pe ritmul dansant din muzica bastinasilor americani, aducand pe prim plan incitarea si inflacararea sentimentelor firesti in locul meditatiei si introspectiei. Aceasta muzica ritmica, avantata are darul de a stimula instinctele, firea pamanteasca, starnind o adevarata voluptate in randul interpretilor, ca si al ascultatorilor. In felul acesta inchinarea si slujirea lui Dumnezeu cu spiritul si cu intreaga fiinta este inlocuita cu desfatarea simturilor. Acele productii care farmeca simturile au slujit totdeauna unor scopuri pacatoase si niciodata adevaratei religii. Caracteristicile lor de baza sunt: sentimentalismul si miscarea ritmica. Aceste caracteristici sunt de altfel singurele "valori" pe care le are muzica erotica si vulgara a lumii.
Puterea de propagare si de influenta a acestei muzici este enorma deoarece ea se adreseaza simturilor firesti, e accesibila fara o anumita pregatire prealabila, produce euforie ca un drog, foloseste mijloace ultramoderne de inregistrare, cu efecte acustice interesante datorate tehnicii electronice (cum ar fi sintetizatorul) ,produce curiozitate si devine moda obsesiva.
Mase de credinciosi se inchina acestui zeu modern, care vine din Lumea Noua ca o adiere de "progres", ca un semn de "civilizatie" noua, care neaga ceea ce considera apologetii acestei muzici ca fiind anacronic, perimat, rigid si incomod in arta traditionala de cult din Europa. Aceasta moda zgomotoasa este imitata in special de tineret.
Tineretul este ahtiat dupa ea deoarece raspunde neastamparului intern specific varstei crude, dar si pentru faptul ca vine de departe, dintr-o tara "de vis" unde totul este de la sine inteles, cel mai bun, cel mai frumos, cel mai grozav etc. Aceasta forma de cosmopolitism modern, a cuprins nu numai bisericile neoprotestante din Europa Occidentala, ci chiar tineretul in intregime, indiferent de apartenenta religioasa, amenintand sa invadeze intreaga lume civilizata."


Este interesant si urmatorul citat, pe care acelasi autor in foloseste. Filozoful roman C.Noica, in cartea sa "Spiritul romanesc in cumpatul vremii" (Sase maladii ale spiritului contemporan), referindu-se la muzica de dans sau de film care a invadat lumea, scria astfel: "Ea este acceptabila pentru orice ascultator, caci le incurajeaza lipsa totala de raspundere spirituala si maguleste spiritul critic elementar la nivelul celei mai joase judecati si discriminari, cele pe baza de: imi place - nu-mi place." (pag.124).

Primul ganditor citat scria si ca: "Se aud glasuri din ce in ce mai multe si mai "autorizate", care propaga o muzica eclesiastica plina de verva si de neastampar, specific africana. "

Iata ce scrie un muzicolog francez contemporan (J.Chailley) despre muzica aceea care ataca speculatii profane in comportamentul tinerilor: "...este o muzica a ritmului si a culorii. Ea nu urmareste sa-l faca pe credincios sa se reculeaga in sine insusi, ci dimpotriva, sa-l smulga din sine, sa-l exalte si sa-l aduca in sensul pe care il avea acest cuvant la vechii greci, intr-o stare de extaz, diferita de starea lui normala. Strigate, dans, percutie, obsesie ritmica, totul contribuie la aceasta... Muzica fiind facuta pentru a pune pe de-a-ntregul stapanire pe om si pentru a-l transporta intr-o lume dincolo de realitate, trupul lui trebuie sa participe, la fel ca si spiritul, la acest extaz care este o anticipare a comuniunii cu divinitatea. Acesta pare sa fi fost, alaturi de lirismul proslavirii divinitatii, primul tel harazit in crestinism, ca si in orice alta religie."(J.Ch., "40000 de ani de muzica", pag.77).

Intr-adevar acesta a fost primul tel al muzicii paganesti, unde dansul se termina cu cele mai ticaloase orgii. Ca acesta era drumul comuniunii cu divinitatea ar putea s-o creada numai un ateu ca Jacques Chailley.

Este interesant de observat ca aceasta tendinta moderna exacerbata, potrivita cu noul ecumenism propus si cu universalismul si imperialismul globalizat al vremurilor noastre, este catalogata ca atare de ganditorii ortodocsi, care sunt pusi in ipostaza de a-si apara muzica sacra traditionala.

Cand eram in Muntenia, am avut ocazia sa ascult cateva melodii care erau facute in asa fel incat te conduceau sa te gandesti la viata crestina, la suflet. Se canta despre miluire. Imediat am inceput sa ma gandesc la ce inseamna miluire, la ce implicatii are cuvantul in doctrina ortodoxa si cea baptista, in viata mea etc. O provocare la contemplare a Cuvantului lui Dumnezeu. Exista o astfel de muzica si in repertoriul baptist, dar ea este astazi considerata perimata si invechita, fiindca este pusa pe un taler gresit.

Muzica folosita bine

O alta conceptie dinamica astazi este aceea ca muzica, daca e folosita bine, va aduce roadele dorite. De pilda, chiar daca muzica rock s-a nascut in pivnitele rebeliunii si a lascivitatii sexuale, daca ritmurile ei sunt luate si folosite cu scop de inchinare, adorare, proslavira fata de Dumnezeu - afirma unele voci (asa de puternice in ultima vreme, incat ma fac sa cred ca se pregateste ceva), atunci, datorita scopului bun, muzica devine buna...

Un alt scop dat muzicii o face diferita? Am gasit un comentariu interesant pe care-l voi adapta (ideea deci nu-mi apartine, dar exemplul e bun aici) pentru a clarifica unele lucruri. Daca eu am un pahar cu otrava, care e pentru rau, nu pentru bine, dar il folosesc intr-un scop bun, zic eu, nobil si venerabil, nu mai e pentru aceasta un pahar cu otrava. Nu mai mor? Ba da, mor pentru un scop nobil si venerabil... :))

Cineva zicea ca "otrava ucide, indiferent de motivatie". Si asa si este, nu e nevoie sa verifici. Pablo Casals, un muzician de talie mondiala, a definit rockul ca fiind "otrava pusa pe muzica".

Cand Saul greseste in 1 Samuel 15, observam ca primeste de la Dumnezeu porunca sa nimiceasca cu desavarsire pe amaleciti. Dar el s-a gandit ca, daca ia din ce e dat spre nimicire si face ceva cu un scop nobil (sa aduca Domnului jertfe) o sa fie bine. Dar Samuel il mustra amarnic si-i spune ca ascultarea face mai mult decat jertfele. Si, iata-l pe Saul cum e lepadat de Dumnezeu... ce tragic.

O, NU. Nu ne putem inchina lui Dumnezeu in ce mod vrem, in ce fel vrem. Inchinarea inaintea lui Dumnezeu nu tine de opinia noastra efemera, ci de adevarul suprem al Fiintei perfecte si desavarsite care este Dumnezeu. Noi trebuie sa ne inchinam inaintea Lui intr-un mod care sa-I placa Lui, nu noua. Si, in fapt, daca suntem ai Lui, ne va face si noua placere sa ne inchinam cu cere El, fiindca suntem nascuti din El.

Cine ia Biblia satanica sa citeze din ea inaintea Domnului si sa pretinda ca e inchinare? Cine ia o fapta pe care o face curent un om rau, sa o pretinda buna fiindca e facuta in fata lui Dumnezeu? Nu putem exclude muzica din acest principiu. Radacina rockului e in obscuritatea dezmatului si a rebeliunii fata de orice autoritate, in primul rand fata de Dumnezeu. Mesajul ei antreneaza simtiri si trairi care promoveaza tocmai aceste trasaturi care au generat aceasta muzica. Este si normal sa fie asa.

Muzica insa trebuie folosita bine, cu intelepciune. Nu putem insa schimba o muzica, doar prin scop. Ea ramane la fel, chiar daca noi zicem altceva. Cuvintele noastre nu pot schimba realitatea evidenta. Muzica ramane muzica aceea care a fost chiar daca noi pretindem ca are alt scop. Efectele ei vor fi aceleasi, chiar daca noi o ducem in locul prea sfant. Ne cam jucam cu muzica in zilele noastre. Aud chiar ca o intalnire de tineret e catalogata in functie de muzica. Ei bine, roadele muzicii se vad clar, iar otrava ramane otrava. Nu va poate nimeni impiedica sa faceti ceea ce vreti, dupa cum nu va poate nimeni impiedica sa traiti pentru Dumnezeu. Asadar, cei care au urechi de auzit sa auda, sa inteleaga si sa traiasca. Marturia care este sau nu in fiecare, ne va deosebi gandurile fiecaruia.

Ecumenism, sentimentalism, irationalitate si muzica rock

Da, este o legatura. Muzica rock este asociata cu un cult al irationalitatii, o reverenta pentru instintual, pentru visceral si o lipsa de incredere in ratiune si logica (antiintelectualism) - vezi prezentarea lui William J. Shafer.

Muzica rock e folosita foarte mult astazi de organizatiile para-bisericesti. De ce? Fiindca o tendinta evidenta a lor este ceea ce ei numesc transcendent confesional. Adica lucreaza cu toate denominatiunile crestine. Muzica a devenit un catalizator, iar rockul este si el un catalizator. Pe acest fond, din nevoia a ceva care sa uneasca tineri din diverse medii, s-a apelat la muzica rock, muzica ce facea aceasta deja.

Astfel, au pastruns si instinctualul si misticismul modern, sub diverse forme, amestecandu-se simtirile de asa maniera incat zeci de tineri care participa la intalniri de ordin psaudo-evanghelico-ecumenic, tremura, se intind pe jos, plang exacerbat, simt intens datorita muzicii (fara muzica aceasta sentimentele nu ar mai fi la fel). Aceasta merge mana in mana cu miscarea valului al treilea, despre care incepem si noi, romanii sa stim si sa experimentam. Fiindca el cu aceasta se ocupa - experienta in detrimentul ratiunii; cu "ce-am vazut" in detrimentul a "ce-am auzit" (caci credinta vine prin auzire - in sensul acesta compar).

Si asa se face ca tineri necrestini se delecteaza cu noile stiluri "crestine" muzicale. Canta la fel de atinsi si tinerii crestini si cei din lume. Fara ca sa exista vreo schimbare inspre bine. Rockul este un catalizator care strange sub povara inconstientului mii de tineri separati de generatia matura si vigilenta, de mult timp acum...

Tot amalgamul de astazi, in noul ecumenism evanghelic (unde apare noua traire sub noile definitii, dar persoanele afectate doresc sa ramana in bisericile lor) se afla in marea oala a inselaciunii in care mesteca satan. Numai ca, noi avem intelepciune sa intelegem aceste lucruri si sa le demascam. Acum, fara rautate, fara ipocrizie si fara ironie, as vrea ca gandurile acestea sa fie primite asa cum sunt; iar cei care le inteleg le vor primi astfel, caci nici nu se poate altfel.

Muzica trebuie cercetata

Nu tot ce zboara se mananca. In orice domeniu exista si ceva bun si ceva rau. Da, ceva, un lucru oarecare, poate fi folosit bine, sau poate fi folosit rau. Dar lucrurile pot sa fie si rele si bune. Exista notiuni neutre, dar nu este si cazul muzicii, dupa cum am subliniat in alt articol postat aici.

1 Tesaloniceni 5: 21 - 22: "Cercetati toate lucrurile si pastrati ce este bun. Feriti-va de orice se pare rau". Trebuie sa cercetez si muzica? Da, toate lucrurile, deci si muzica. Si daca gasesc ceva bun, trebuie sa pastrez. Daca nu? Pai, versetul nici nu discuta situatia in care gasesc ceva rau. Este evident ca un crestin va arunca la gunoi ce este rau. Dar daca nu stie sigur? Dar daca doar se pare ca e rau? Atunci versetul ne invata sa ne ferim de acel ceva, care este in zona gri, aparent.

In Efeseni 5: 10 - 11, gasim un sfat folositor: "Cercetati ce este placut inaintea Domnului si nu luati deloc parte la lucrarile neroditoare ale intunericului, ba inca mai degraba osanditi-le".

Am mai gasit, asadar, inca un filtru de cercetare a muzicii (printre altele - aceste versete contin principii general valabile). Daca o muzica, despre care nu putem spune ca e rea, nu aduce totusi roada scontata, prin aceea ca nu este placuta Domnului, atunci trebuie ocolita si chiar osandita.

Acum, inteleg din Biblie ca trebuie sa verific muzica. Cu siguranta multa muzica va fi gasita nevrednica pentru a fi cantata. Dar va fi si muzica despre care nu stiu ce sa cred si chiar este. Cu o astfel de muzica trebuie sa fim atenti. Ea trebuie scoasa la lumina si nu ascunsa, tagaduita. Nu trebuie sa ne temem ca ne va fi "interzisa". Nu asa trebuie sa privim lucrurile. Ci, noi insine trebuie sa ne dorim sa ascultam muzica potrivita, dar mai ales sa o cantam.

Ca o paranteza - tendinta de a asculta mai mult decat a canta muzica, in sensul actual, vine pe fondul umanismului si satanismului modern, care promoveaza implinirea de sine in detrimentul iubirii aproapelui.

Intr-un articol viitor voi atinge legatura dintre ecumenism, sentimentalism, irationalitate si muzica rock.

Scopuri cu muzica

Verifica in jurul tau, daca ceea ce citesti aici seamna cu realitatea. Vezi daca ce se intampla astazi este sau nu o mare lovitura data bisericilor.

Tinerii asculta foarte multa muzica. Muzica pe mess, muzica in casti, muzica pe calculator, muzica pe mp3, muzica all the time, if possible. In America se asculta, dupa un studiu cu eroare mica, aproximativ 6 ore in medie pe zi (de catre tineri). Astfel, exista o expunere evidenta muzicii. Acum, daca diavolul are acces la muzica si o influeteaza, va influenta si mintile celor ce o asculta, de cele mai multe ori fara vigilenta. Problema cu muzica a aparut in America mai repede decat la noi. Prin urmare, banuiala ca exista deja discutii si studii legate de aceasta s-a dovedit a fi realitate. In cartea "The closing of the american mind", Bloom Allan, profesor de gandire sociala la Yale si apoi Chicago, spunea:"... muzica rock se adreseaza, in mod barbar, unui singur lucru si anume dorintei sexuale - nu dragostei, nu erosului, ci dorintei sexuale nedezvoltate si needucate. Muzica rock le ofera copiilor, pe o tava de argint, autoritatea publica a industriei de spectacol, toate lucrurile despre care parintii le-au spus ca trebuie sa astepte pana cand vor creste si vor ajunge sa inteleaga".

Mick Jagger, solistul formatiei Rolling Stones, spunea: "Noi tintim mintea, si la fel fac aproape toate formatiile noi". David Crosby, starul rock, spunea: "Am considerat ca singurul lucru care merita facut este sa le furam copiii. Si acum cred ca acasta trebuie sa facem. Cand spun asta, nu ma refer la a-i rapi. Ma refer la schimbarea sistemului de valori, care ii scoate foarte bine din lumea parintilor lor."

Prin muzica, atragi mintile. Si mintile targhet sunt tocmai ale tinerilor, dupa ce acestia au fost separati de parinti si de cei care ar fi avut capacitatea sa-i -ocroteasca. Asa s-a si intamplat la noi.

Eram copil in credinta, la inceput, cand am inceput sa observ mari divergente intre parinti si copii, intre generatiile cele mai recente. Abia de curand am inteles care a fost bataia lunga a diavolului - sa desparta generatia tanara de cea matura, pentru a face cu ea ce vrea, fiindca ii lipseste discernamantul, iar intr-un astfel de caz, vigilenta este inutila. Un orb care vegheaza pe turn sa nu vina inamicul nu ajuta cu nimic!

Apoi, generatiile au fost atrase spre anumite conceptii si doctrine straine Bibliei. Ascultand muzica mai mult decat citirea Bibliei (cu mult mai mult), tinerii au invatat conceptii straine adevarului credintei crestine. Batranii bisericii, care au fost randuiti sub autoritate apostolica (cea mai inalta autoritate a oamenilor) sa vegheze asupra turmei bisericilor, sunt astazi ridiculizati, batjocoriti de proprii lor copii!!! TRAGIC, DUREROS SI INCREDIBIL.

Dar mecanismul a functionat. Diavolul i-a despartit pe copii de parinti si acum poate sa ii atraga fara ca cei maturi sa-i poata ocroti. O face prin muzica foarte mult. Nici nu aveti idee cat de mult se pune accentul pe indoctrinarea prin muzica. Am intalnit tineri din medii evanghelice care si-au argumentat anumite pozitii prin versuri de cantare care nici pe departe nu era inspirate din Biblie... sa nu zic mai mult.

Are si Dumnezeu un scop cu muzica, cu cantarea. Care este aceasta? Pai, Dumnezeu are un scop cu noi, cu oamenii. Acel scop mare, randuit de Maestru, care ne face dupa chipul Sau, transformandu-ne din slava in slava prin Duhul, este urmarit si prin muzica. Asa ca, muzica trebuie folosita in asa fel incat sa provoace in noi capacitatea de a ne bucura de Cuvant, de a-l invata, de a-l primi ca sfat, de a-L lauda pe Dumnezeu!

O, ce mare scop are Dumnezeu cu muzica! E creatia Lui! Si chiar daca a fost adeseori pervertita, sa nu ne oprim aici. Sa cautam sa iubim frumusetea lui Dumnezeu si sa fim tineri si adulti care canta o muzica frumoasa, linistita, evlavioasa, duhovniceasca, care sa trezeasca in noi cele mai nobile sentimente, fara sa fure nimic din atentia mintii, ba chiar sa o sporeasca. Fiindca atunci cand trupul cere adrenalina, mintea ajunge sa nu-l mai poata controla, dar noi suntem chemati sa fim plini de Duhul, iar Duhul este un duh de pricepere, de intelepciune si de putere...

Sa folosim muzica pentru scopul si sensul pentru care a fost creata. Invatati-va si sfatuiti-va unii pe altii. Cantati Domnului cantari de lauda si cantari duhovnicesti. Cantati Domnului cu multumire in inima voastra. Toate sa se faca pentru zidire, pentru mangaiere si pentru Domnul.

Muzica si limbajul ei

Aud tot mai des afirmatii legate de muzica si de mesajul ei. Se afirma, printre altele, ca muzica este neutra, prin urmare ca nu transmite nici un mesaj. Ei bine, as vrea sa ofer cateva citate de specialitate.

Mike Coyle, recunoscut ca fiind unul dintre cei mai mari cornisti din lume, zice:
"Nu toate emotiile sunt bune. Este adevarat ca omul cu emotiile sale a fost creat dupa chipul lui Dumnezeu, insa el a cazut, iar odata cu aceasta cadere a omului s-a risipit si puritatea care l-a caracterizat de la crearea sa. Ura, indreptata impotriva pacatului, este buna si acceptabila. Dar atunci cand este indreptata impotriva unui frate in Cristos, ea devine pacat. Mania nu poate fi tolerata decat atunci cand cel care se manie nu pacatuieste. O emotie ca pofta nu poate fi niciodata buna. Aceasta este o falsificare a emotiei create de Dumnezeu. Intrucat muzica este un limbaj emotional si unele emotii nu sunt potrivite pentru piii lui Dumnezeu, inseamna ca o anumita parte din muzica nu este potrivita pentru crestini"

Citatul de mai sus cuprinde un silogism si arata ca muzica in sine nu este neutra deloc. Se pare ca Biblia ne arata ca prin muzica se poate transmite un mesaj universal, care sa produca un efect in vietile oamenilor. In sensul rau, in Daniel, Nebucadnetar a cerut tuturor sa se inchine chipului faurit la porunca sa, atunci cand vor auzi SUNETUL trambitei, cavalului etc (instrumente muzicale).

De dragul discutiei voi mai da cateva referinte. Doi terapoeuti si asistenti de muzica de la Universitatea din New York, Merle-Fishman si Shelley Katsh, afirma intr-o scriere: "Muzica este comunicare si comunicarea este muzica" si "Muzica este o forma de comunicare non-verbala".

Sa revenim la silogismul de la inceput - intr-ucat muzica este un limbaj emotional, universal, iar unele emotii nu sunt potrivite pentru copiii lui Dumnezeu, inseamna ca o anumita parte a muzicii (anumite sunete etc) nu este potrivita pentru crestini. Aceasta pe de o parte.

Pe de alta parte, muzica tine de trairea pe pamant. Pe pamant, orice facem noi accepta greseala. Chiar inchinarea inaintea lui Dumnezeu poate sa fie gresita, sa nu fie primita sau sa fie respinsa categoric. Chiar un lucru bun poate fi pervertit prin intentie sau raportare. Muzica nu este ceva care ne-a venit din ceruri, ceva mai mare decat Dumnezeu, care sa nu se supuna acestei legi care admite greseala in randul oamenilor, in tot ce fac ei. Exista deci si greseala in muzica, exista deci si muzica gresita.

Pe langa aceasta, exista muzica nepotrivita. Noi alegem in viata si cautam sa alegem bine. In muzica e la fel. Si muzica trebuie aleasa bine. Nu ma refer aici la criterii de alegere, ci la faptul ca, daca muzica trebuie aleasa, atunci inseamna ca nu este neutra si ca nu este toata la fel.

Afirmatia "atunci cand cuvintele sunt bune, muzica e OK" suna a declaratie de dragoste infantila. Uitati-va in Apocalipsa. Acolo gasim despre inchinarea in fata Tronului divin. E inchinare prin cantare, dar e mai multa inchinare prin cuvant. Daca am respecta declaratia mai sus amintita, atunci ar trebui ca in biserici sa avem ceva de genul - daca cuvintele sunt bune, atunci tonul e ok. Atunci am putea sa ne rugam zbierand unii la altii si urland cat putem de tare in microfon si cu statia la maxim. Ori asa ceva e mai clar ca e absurd si ca nu se potriveste cu mesajul Bibliei. Unii au inteles aceasta si, ca sa nu renunte la placerea lor muzicala, au acceptat "rasul in duhul", "urlatul in duhul", "latratul in duhul", "mugetul in duhul" si alte practici bizare, grosolane si straine Duhului Sfant. Daca acceptam ca muzica e neutra, atunci e si cuvantul si am putea sa ne spunem ca ne iubim zbierand in plina isterie si chiar lovindu-ne, fiindca ne manifestam, nu, dupa cum o facem si un muzica... Ori respectam principiul peste tot, ori ne reevaluam conceptia despre muzica; aceasta in cele mai multe cazuri fiind rodul "basmelor babesti" de pe strazile amurgului.

David Tame, in The secret power of music, spunea:
"Muzica este o forma de limbaj... este mai mult decat un limbaj"; "Cu siguranta, nimeni nu contesta faptul ca muzica trasmite de fapt stari emotionale cat se poate de reale si uneori foarte specifice dinspre muzician inspre ascultator"; "Ca si natura umana insasi, muzica nu poate fi neutra in privinta directiei sale spirituale".

Iar David Tame nu este crestin! El vorbeste despre muzica de astazi in termenii "muzica inspirata de umanismul materialist, golit de orice valoare spirituala regeneratoare adevarata".

Dau aceste citate din doua motive. Intai, pentru ca sunt de specialitate, in sens tehnic si atat, ca sa vorbim in cunostinta de cauza (nu ca intelepciunea lui Dumnezeu nu intrece intelepciunea aceasta). Apoi, ca sa inteleaga si cei care nu pot intelege afirmatiile pline de dragoste ale batranilor nostri, ale crestinilor vigilenti chemati sa pazeasca Biserica. E grav sa nu intelegi cand te mustra un frate iubitor, trimis de Domnul. Atunci esti mustrat printr-o "magarita necuvantatoare"...

Doi sociologi scriau (ca sa subliniez si mai mult cat de "neutra" e muzica):

"Muzica este acum arma principala folosita pentru a face ca tot ceea ce e pervers sa para stralucitor, emotionant, atragator. Muzica este folosita pentru a ridiculiza religia, moralitatea, patriotismul si productivitatea - glorificand in schimb dorogurile, distrugerea, revolutia si promiscuitatea sexuala" Scria Gary Allan in More subversion than meets the ear, in 1972.

La sfarsit, redau o marturie a unui fost satanist, Lowell Hart, in "Satan's music exposed":
"Cu multi ani in urma, fiind pe atunci un tanar muzician necrestin, membru intr-o ormatie, imi placea sa cant la baluri si in cluburi de noapte. Daca cineva mi-ar fi spus atunci ca intr-o buna zi, aceeasi muzica avea sa fie auzita in bisericile evanghelice ca o muzica 'de actualitate', as fi crezut ca face o gluma foarte buna.
Iata insa ca astazi auzim aceasta muzica. Si nu e nicio gluma! E chiar un paradox jalnic. Cantari ca 'Maretul har', 'O, scumpa zi' si 'Tatal nostru' au fost transmise pe posturi radio rock. Melodii rock, jazz si lbues pot fi auzite in biserici si, cu toate ca multi crestini privesc cu rezerva aceasta tendinta, putini sunt cei care o condamna cu glas tare.
Multi tineri crestini considera ca acasta muzica ete cel mai bun lucru care s-a intamplat vreodata. Parintii sunt nedumeriti, iar mult ilideri si pastori crestini recunosc ca nu au suficiente cunostinte despre muzica pentru a lua o decizie atunci cand se ridica anumite probleme. Ca sa sporeasca si mai mult confuzia, multi muzicieni crestini renumiti, care inainte erau traditionalisti, promoveaza acum sunetul contemporan."