"Pavel, apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu, şi fratele Timotei, către Biserica lui Dumnezeu care este în Corint, şi către toţi sfinţii, cari sînt în toată Ahaia: Har şi pace vouă dela Dumnezeu, Tatăl nostru, şi dela Domnul Isus Hristos!
Binecuvîntat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, Părintele îndurărilor şi Dumnezeul oricărei mîngîieri, care ne mîngîie în toate necazurile noastre, pentruca, prin mîngîierea cu care noi înşine sîntem mîngîiaţi de Dumnezeu, să putem mîngîia pe ceice se află în vreun necaz! Căci, după cum avem parte din belşug de suferinţele lui Hristos, tot aşa, prin Hristos avem parte din belşug şi de mîngîiere.
Aşa că, dacă sîntem în necaz, sîntem pentru mîngîierea şi mîntuirea voastră; dacă sîntem mîngîiaţi, sîntem pentru mîngîierea voastră, care se arată prin faptul că răbdaţi aceleaşi suferinţe ca şi noi.
Şi nădejdea noastră pentru voi, este neclintită, pentrucă ştim că, dacă aveţi parte de suferinţe, aveţi parte şi de mîngîiere.
În adevăr, fraţilor, nu voim să vă lăsăm în necunoştinţă despre necazul care ne-a lovit în Asia, de care am fost apăsaţi peste măsură de mult, mai pe sus de puterile noastre, aşa că nici nu mai trăgeam nădejde de viaţă." 2 Corinteni 1: 1 - 9.
Unde era Pavel? Cum traia? Lupta apostolilor nu a fost una usoara, dupa cum nici a noastra nu e. Suntem partasi cu ei la necaz si la rabdarea lui Isus Cristos. Suntem partasi la suferinta, fiindca vom fi partasi la glorie. Si ne bucuram ca avem parte de suferinta, fiindca stim ca asa calcam pe urmele Domnului Isus si pe urmele celor care au pus bazele credintei crestine, pe urmele apostolilor.
In taina, dincolo de orice lovitura, ne plecam inaintea Stapanului, cu mare recunostinta, fiindca ne-a dat harul sa suferim pentru Numele Lui. Multumesc, Doamne Isuse. Ajuta-ma sa fiu vrednic de acest har si sa nu-mi iubesc viata pana la moarte. Caci am de la tine promisiunea castigarii vietii vesnice. Ajuta-ma sa ma pot face partas la suferintele Tale, la moartea Ta... ca sa ma fac partas la viata Ta.
Locul meu nu e pe fotoliu, ci e chiar pe genunchi. Caci, daca suntem greu loviti, sa ne plecam inaintea Domnului, ca El sa ne vindece si nu puterea omeneasca.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu