As vrea sa va provoc sa va ganditi la cateva aspecte ale unitatii, printre crestini.
Intai, nu exista unitate in vreun sens, decat daca exista unitate de identitate deja. Eu si cu prietenul meu nu putem sa fim uniti in ceva, cu adevarat, decat daca suntem uniti mai intai in identitate.
De exemplu, poate sa existe unitate intre un crestin si un necrestin? Nu, asta e clar, nu? (Sper). Ce face posibila unitate - identitatea de crestin. Daca acel necrestin devine crestin, atunci acestia doi au pentru prima oara in fata posibilitatea de a fi uniti. De exemplu, o fata nepocaita se intoarce la Dumnezeu si devine, prin nastere din nou, crestin. Poate un baiat crestin sa se casatoreasca cu ea, in voia lui Dumnezeu? Da, acum poate. Dar inainte nu putea. Faptul identitatii aduce posibilitatea unitatii.
Asa ca, daca nu suntem uniti in identitate, nu avem dreptul sa vorbim de unitate. Acum, identitatea are un sens mai larg. Daca eu ma angajez, aceasta nu-mi garanteaza postul pe viata! Trebuie sa-mi pastrez identitatea de la munca, in fiecare zi. Pavel argumenta legat de anumite femei tinere, ca, datorita poftei, ele se pot face vinovate in ce priveste calcarea credintei dintai. Mai sus si mai important, noi suntem atentionati sa ramanem in credinta de la inceput, prin Cuvant, prin care suntem mantuiti, daca il pastram cum l-am primit. Nu putem spune ca suntem mantuiti daca am crezut adevarul, dar acum ne-am indepartat de el, zicand implicit si fara vorbe prin aceasta ca e o minciuna.
Deci, ajungem la a intelege ca identitatea tine de doctrina. Fiindca doctrina (nu dogma, atentie) este esenta identitatii crestine. Prin auzirea credintei am fost noi mantuiti prin credinta si am intrat intr-o stare de har, in care suntem. Expresia "auzirea credintei" se refera la doctrina sanatoasa, la adevarul exprimat al Cuvantului lui Dumnezeu. Galatenilor Pavel le spunea ca daca se intorc la Lege, dupa ce au crezut adevarul Evangheliei, au cazut din har.
Astfel ca, in ce priveste doctrina, sau esenta adevarului Cuvantului, trebuie sa fim in aceeasi barca, pentru a putea vorbi de unitate. Asa ca, unitatea nu este valabila decat in contextul identitatii, altfel nu are valoare (exista o speudo-unitate, volatila si aberanta.
Abia acum, daca avem un context esential de identitate in adevar, putem sa vorbim de unitate, in adevaratul sens al cuvantului. Si doar asa putem sa lucram la unitate. Eu pot iubi pe un necrestin, dar nu pot sa fiu una cu el, fiindca intre noi nu exista nici o legatura, cum nu exista nici intre lumina si intuneric.
In acest context as vrea sa subliniez o atentionare. E o minciuna ce ni se spune ca fiecare cu pararea lui... in Biserica!!! Daca traim asa, trebuie sa stim ca, intr-un final, oricare ar fi el, ne vom trezi ca nu vom partasi vesnic cu Biserica, daca nu suntem una in Biserica. Nimeni nu poate sa fie din Biserica, daca nu este madular in ACELASI trup. Si daca este madular in trup, atunci face si el, precum si orice alt madular, ce zice capul trupului (deci doctrina e aceeasi).
Parerea mea este ca primavara se batuceste pamantul in gradina. Parerea ta, care ai citit mai mult, este ca primavara pamantul se ara. Ce ar fi sa avem aceeasi gradina? Cred ca toata primavara am ara si am batuci pamantul, fara nici un folos!!! Sa mai adaugam acum urmatoarea variabila - viata noastra va depinde de ceea ce cultivam in gradina. Ei bine, te-ai prins - eu trebuie sa plec. Intelegi?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu