Traiesc de mai bine de cinci ani (poate mai mult, dar doar de atunci am inceput sa constientizez aceste probleme), intr-un amalgam al parerilor si ideilor personalitatilor, intr-un zbucium tensionat al dezorientarii - un abur de ceata care s-a lasat peste Calea Cerului, de satan... cel disperat... care stie ca nu mai are multa vreme.
Trecand prin toate colturile cubului in care am fost scuturat, din extrema in extrema, ca un adolescent care nu are indrumator, dar sub ingaduinta calauzitoare a unui "vant" strain de pamant, am inceput sa inteleg ce se petrece de fapt cu generatiile de astazi. Nu stiu daca a fost sau nu asa si in trecut - nu am apucat sa studiez istoria Bisericii din acest punct de vedere, dar inteleg tot mai mult atacul concentrat de astazi asupra celor chemati sa fie sfinti: instrainarea de Biserica.
Pare cat se poate de absurd... Niciodata un madular nu are sens fara trupul sau... Cine ar accepta asa ceva? Dar ce zici daca exista o metoda prin care oamenii sa fie convinsi cu multa munca si minutiozitate, ca Biserica e alta? Dar cum sa se poata asa ceva - fiecare Biserica are oameni, batrani ai bisericii, presbiteri, pastori si invatatori, profeti ai lui Dumnezeu, oameni care au darul deosebirii duhurilor, care vad adevarul!
Acum, dar daca se face ceva pentru ca acesti oameni sa fie redusi la tacere? Cum, nu sunt ei oare cei care conduc Biserica - toti vor vedea cum cei spirituali sunt indepartati si lucrarea aceasta va cadea. Si daca ei vor vorbi in continuare, dar nu vor mai fi ascultati? Si ajungem la problema reala, despre care vorbeste toata Biblia.
Proorocii Vechiului Testament vorbeau, doar ca, de multe ori, nimeni nu-i mai asculta. Nici preotii, nici carturarii, nici levitii, nici poporul... nimeni! Uitati-va la Ieremia, cat a plans el, uitati-va in Plangeri... Zeci de ani si poporul tot nu s-a intors la Domnul si a ajuns in robie, iar tinerii lui au ajuns robi, fiindca au zis ca sunt liberi si au ales sa nu asculte de Dumnezeu, in impietrirea inimii lor.
Cand Dumnezeu, Creatorul, care tinea prin Cuvant orice fiinta omeneasca, a venit pe lume, a stat fata in fata cu oameni care L-au scuipat, care au ridicat o piatra sa-L ucida, care L-au batjocorit cu vorba, care L-au parasit si au ras de El etc etc. Dar El, Maestrul si Inteleptul, nu i-a judecat si nu a spus cuvantul acela prin care sa-si piarda sufletul... Fiindca "Iubitorul de oameni" a venit sa mantuiasca, nu sa piarda, desi avea toate in maini, fiindca toate se tin prin "Cuvantul puterii Lui" (Evrei 1).
El le-a spus adevarul si lumea L-a urat. Preotii si fariseii, oamenii care erau pentru Dumnezeu din popor L-au desconsiderat. De ce? De ce?
Domnul mereu a vorbit poporului Sau si l-a atentionat cu mare grija. Vietile profetilor s-au ars pe rugul suferintei, spunand Cuvantul Domnului. Oare nu ar trebui sa fie ei bucurosi cand spun Cuvantul si nu intristati? Dar neascultarea poporului i-a facut cu fetele brazdate, cu sufletul indurarat, cu inima sangeranda. "Ma hranesc cu lacrimi in fiecare zi", spunea Ieremia... Si nu cred ca as putea rezista sa-L vad pe Fiul lui Dumnezeu in gradina Ghetsimani, in suspinele acelea negraite, sub broboanele acelea ca de sange...
Si problema este la cei care aud, dar care isi pun doape in urechi. Duhul vorbeste Bisericilor, in Apocalipsa, dar numai celor ca "au urechi de auzit". Ce se intampla deci - poporul isi intareste urechile, isi face inima de piatra - doar atunci profetii nu mai sunt ascultati. Astazi e cazul pastorilor, presbiterilor, celor maturi si duhovnicesti...
Si asa, separandu-i de cei care i-ar putea ajuta in nestiinta si dezorientarea lor, diavolul aduce erezia, gandirea stricata, minciuna, iluzia.
Revenind la parcursul rationamentului de la inceput, ajungem sa intelegem cu se intampla lucrurile - separa-i pe cei tineri de cei care i-ar putea ajuta (tineri spiritual, fizic sau nu) si apoi ii vom putea convinge sa creada o minciuna.
Suntem intr-un razboi spiritual crunt. Diavolul incearca cu disperare sa ii separe pe tineri (si nu doar) de biserica unde exista oameni sfinti care-i pot proteja. Daca ii separa, atunci poate face ce vrea cu ei. De ce? Fiindca nu mai este cine sa-i avertizeze. Dar Domnul, de ce nu-i avertizeaza? Ba da, ii avertizeaza!!! O face mereu, dupa planul Sau. Si din acest motiv a pus in Biserica oameni prin care sa o faca, dupa randuiala Sa, data prin apostolii Sai, care au specificat normele acestea si pe care le gasim clar transmise in Biblie (in epistole, de exemplu cele pastorale).
Se intampla oare asta in zilele noastre - o instrainare de Biserica? Pai uitati-va in jur si vedeti daca e asa sau nu. Uitati-va cum se poarta tinerii cu batranii din Biserica unde au auzit ei despre Dumnezeul pe care sustin ca-L slujesc. Cer cei mai multi sfatul Bisericii intr-o simpla problema de calauzire?
Dragi tineri, nu va lasati mintiti de nimeni. Dumnezeu, prin Biblia a randuit o anumita ordine in Biserica, ordine pe care trebuie sa o pastram. Exista pastori si invatatori, exista evanghelisti. Daca e asa de periculos afara, sa ne intrebam parintii daca putem merge, iar daca putem merge, poate ca de multe ori trebuie sa vina si ei cu noi. Un copil mic e mereu cu parintele de mana. Apoi, parintele ramane langa el, sa-l supravegheze. Abia apoi, cand ajunge mare si apt sa-si poarte de grija, va putea sa ia decizii singur. Cand aud azi tineri care nici macar nu au apucat sa devina crestini prin credinta in inima si marturisirea cu gura, care spun "fac ce vreau" imi dau seama mai mult de inselaciunea care e acum in lume.
Aveti grija de viata voastra, nu va jucati, diavolul nu e bland cu nimeni si nu iarta pe nimeni. "Nu parasiti adunarea voastra cum au unii obiceiul". Poate e mai "fain" in lanul vecin, dar, daca pleci, nu poti pleca decat taiat, sau scos din radacina - tu esti in lanul unde te-a pus Dumnezeu si ai o lucrare de facut acolo! Pretuiti pe mai marii vostri, ca sa continuati sa-i mai aveti. Cand nu-i ascultati, nu pe ei nu-i ascultati; ci voua va faceti raul de a fi obraznici, neascultatori si razvratiti (caracteristici ale trairii in firea pamanteasca).
E vremea cand oamenii isi dau invatatori dupa poftele lor. Unde la place, acolo merg, sa asculte ce le place. Au apus cei care slujesc, au aparut ciupercile domnitoare, dupa ploaia poluata a cerului care-si stange norii de pe urma. "Si cine nu intelege, sa nu intelaga".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu