Aud tot mai des afirmatii legate de muzica si de mesajul ei. Se afirma, printre altele, ca muzica este neutra, prin urmare ca nu transmite nici un mesaj. Ei bine, as vrea sa ofer cateva citate de specialitate.
Mike Coyle, recunoscut ca fiind unul dintre cei mai mari cornisti din lume, zice:
"Nu toate emotiile sunt bune. Este adevarat ca omul cu emotiile sale a fost creat dupa chipul lui Dumnezeu, insa el a cazut, iar odata cu aceasta cadere a omului s-a risipit si puritatea care l-a caracterizat de la crearea sa. Ura, indreptata impotriva pacatului, este buna si acceptabila. Dar atunci cand este indreptata impotriva unui frate in Cristos, ea devine pacat. Mania nu poate fi tolerata decat atunci cand cel care se manie nu pacatuieste. O emotie ca pofta nu poate fi niciodata buna. Aceasta este o falsificare a emotiei create de Dumnezeu. Intrucat muzica este un limbaj emotional si unele emotii nu sunt potrivite pentru piii lui Dumnezeu, inseamna ca o anumita parte din muzica nu este potrivita pentru crestini"
Citatul de mai sus cuprinde un silogism si arata ca muzica in sine nu este neutra deloc. Se pare ca Biblia ne arata ca prin muzica se poate transmite un mesaj universal, care sa produca un efect in vietile oamenilor. In sensul rau, in Daniel, Nebucadnetar a cerut tuturor sa se inchine chipului faurit la porunca sa, atunci cand vor auzi SUNETUL trambitei, cavalului etc (instrumente muzicale).
De dragul discutiei voi mai da cateva referinte. Doi terapoeuti si asistenti de muzica de la Universitatea din New York, Merle-Fishman si Shelley Katsh, afirma intr-o scriere: "Muzica este comunicare si comunicarea este muzica" si "Muzica este o forma de comunicare non-verbala".
Sa revenim la silogismul de la inceput - intr-ucat muzica este un limbaj emotional, universal, iar unele emotii nu sunt potrivite pentru copiii lui Dumnezeu, inseamna ca o anumita parte a muzicii (anumite sunete etc) nu este potrivita pentru crestini. Aceasta pe de o parte.
Pe de alta parte, muzica tine de trairea pe pamant. Pe pamant, orice facem noi accepta greseala. Chiar inchinarea inaintea lui Dumnezeu poate sa fie gresita, sa nu fie primita sau sa fie respinsa categoric. Chiar un lucru bun poate fi pervertit prin intentie sau raportare. Muzica nu este ceva care ne-a venit din ceruri, ceva mai mare decat Dumnezeu, care sa nu se supuna acestei legi care admite greseala in randul oamenilor, in tot ce fac ei. Exista deci si greseala in muzica, exista deci si muzica gresita.
Pe langa aceasta, exista muzica nepotrivita. Noi alegem in viata si cautam sa alegem bine. In muzica e la fel. Si muzica trebuie aleasa bine. Nu ma refer aici la criterii de alegere, ci la faptul ca, daca muzica trebuie aleasa, atunci inseamna ca nu este neutra si ca nu este toata la fel.
Afirmatia "atunci cand cuvintele sunt bune, muzica e OK" suna a declaratie de dragoste infantila. Uitati-va in Apocalipsa. Acolo gasim despre inchinarea in fata Tronului divin. E inchinare prin cantare, dar e mai multa inchinare prin cuvant. Daca am respecta declaratia mai sus amintita, atunci ar trebui ca in biserici sa avem ceva de genul - daca cuvintele sunt bune, atunci tonul e ok. Atunci am putea sa ne rugam zbierand unii la altii si urland cat putem de tare in microfon si cu statia la maxim. Ori asa ceva e mai clar ca e absurd si ca nu se potriveste cu mesajul Bibliei. Unii au inteles aceasta si, ca sa nu renunte la placerea lor muzicala, au acceptat "rasul in duhul", "urlatul in duhul", "latratul in duhul", "mugetul in duhul" si alte practici bizare, grosolane si straine Duhului Sfant. Daca acceptam ca muzica e neutra, atunci e si cuvantul si am putea sa ne spunem ca ne iubim zbierand in plina isterie si chiar lovindu-ne, fiindca ne manifestam, nu, dupa cum o facem si un muzica... Ori respectam principiul peste tot, ori ne reevaluam conceptia despre muzica; aceasta in cele mai multe cazuri fiind rodul "basmelor babesti" de pe strazile amurgului.
David Tame, in The secret power of music, spunea:
"Muzica este o forma de limbaj... este mai mult decat un limbaj"; "Cu siguranta, nimeni nu contesta faptul ca muzica trasmite de fapt stari emotionale cat se poate de reale si uneori foarte specifice dinspre muzician inspre ascultator"; "Ca si natura umana insasi, muzica nu poate fi neutra in privinta directiei sale spirituale".
Iar David Tame nu este crestin! El vorbeste despre muzica de astazi in termenii "muzica inspirata de umanismul materialist, golit de orice valoare spirituala regeneratoare adevarata".
Dau aceste citate din doua motive. Intai, pentru ca sunt de specialitate, in sens tehnic si atat, ca sa vorbim in cunostinta de cauza (nu ca intelepciunea lui Dumnezeu nu intrece intelepciunea aceasta). Apoi, ca sa inteleaga si cei care nu pot intelege afirmatiile pline de dragoste ale batranilor nostri, ale crestinilor vigilenti chemati sa pazeasca Biserica. E grav sa nu intelegi cand te mustra un frate iubitor, trimis de Domnul. Atunci esti mustrat printr-o "magarita necuvantatoare"...
Doi sociologi scriau (ca sa subliniez si mai mult cat de "neutra" e muzica):
"Muzica este acum arma principala folosita pentru a face ca tot ceea ce e pervers sa para stralucitor, emotionant, atragator. Muzica este folosita pentru a ridiculiza religia, moralitatea, patriotismul si productivitatea - glorificand in schimb dorogurile, distrugerea, revolutia si promiscuitatea sexuala" Scria Gary Allan in More subversion than meets the ear, in 1972.
La sfarsit, redau o marturie a unui fost satanist, Lowell Hart, in "Satan's music exposed":
"Cu multi ani in urma, fiind pe atunci un tanar muzician necrestin, membru intr-o ormatie, imi placea sa cant la baluri si in cluburi de noapte. Daca cineva mi-ar fi spus atunci ca intr-o buna zi, aceeasi muzica avea sa fie auzita in bisericile evanghelice ca o muzica 'de actualitate', as fi crezut ca face o gluma foarte buna.
Iata insa ca astazi auzim aceasta muzica. Si nu e nicio gluma! E chiar un paradox jalnic. Cantari ca 'Maretul har', 'O, scumpa zi' si 'Tatal nostru' au fost transmise pe posturi radio rock. Melodii rock, jazz si lbues pot fi auzite in biserici si, cu toate ca multi crestini privesc cu rezerva aceasta tendinta, putini sunt cei care o condamna cu glas tare.
Multi tineri crestini considera ca acasta muzica ete cel mai bun lucru care s-a intamplat vreodata. Parintii sunt nedumeriti, iar mult ilideri si pastori crestini recunosc ca nu au suficiente cunostinte despre muzica pentru a lua o decizie atunci cand se ridica anumite probleme. Ca sa sporeasca si mai mult confuzia, multi muzicieni crestini renumiti, care inainte erau traditionalisti, promoveaza acum sunetul contemporan."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu