Intai vreau sa mentionez faptul sunt constient ca exista multi credinciosi printre penticostali, care sunt sinceri si carora vreau sa le spun ca nu doresc sa ii ranesc sau sa ponegresc in vreun fel credinta lor sincera. Aceasta nu inseamna insa ca nu voi spune tot ceea ce am de spus. NU ma ridic aici impotriva lor, ci doar prezint situatia din punct de vedere istoric. Tinta mea este miscarea valului trei, unde vom ajunge in curand. Totusi, vreau sa mentionez ca sinceritatea nu conduce la adevar. Un ateu poate fi sincer. Un sinucigas poate fi sincer etc. Mai mult, ceea ce prezinta aici nu este pe un ton de superioritate.
Revenind la subiect, voi incepe sa spun cateva lucruri despre primul val.
A inceput in prima parte a secolului XX. Isi are radacinile in a doua mare miscare de trezire din America secolului XIX. Multi vad aceasta ca o revitalizare a montanismului.
Exista trei mari caracteristici care se vad la aceasta miscare:
- botezul cu Duhul Sfant;
- manifestarea vorbirii in limbi;
- manifestarea vindecarii divine.
Vorbirea in limbi, cunoscuta si sub denumirea de "glosolalia", e vazuta ca si dovada botezului cu Duhul Sfant. Aici este una dintre diferentele dintre teologia penticostala si cea carismatica. Penticostalismul difera de fundamentalism, prin faptul ca pun cel mai mult accent pe experienta personala si prin acceptarea femeilor in lucrarea de invatatura si conducere a Bisericii.
Diferenta majora de doctrina tine de sanctificare. Ca si fundamentalistii, penticostalii considera ca relatia cu Dumnezeu incepe prin nasterea din nou, dar adauga acesteia nevoia de a fi botezat cu Duhul (pentecost), ulterior, adica dupa inceperea vietii crestine.
Ei vorbesc despre "Evanghelia plina", adica ofera experientei un loc in fata, in sala prioritatilor. Prin experienta ei refera trairea tuturor evenimentelor specificate in Noul Testament, plus altele care li se aseamana.
In cadrul acestei miscari exista un grup numit "penticostalismul Oneness", care neaga trinitatea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu