In prezent tot observ incercarile de anihilare a vocilor fratilor batrani din biserici, de catre mult prea magnificii tineri(unii) si altii, care, desigur, cu o experienta stupefianta, acumulata dupa ureche din carti si manuale prodigioase (si nu "invechite", precum Biblia), chiar se cred superiori.
Ni se spune ca ei nu stiu, ca-s adormiti(fata de placerile lumii, cred), ca sunt prea batrani(desi e o cinste onorabila asta) si ar trebui sa predea stafeta(desi nu au cui). Cam tot ce propune noua generatie din aripa tanara, cum se mai zice prin diverse unghere, se opune, in esenta (pana la urma) sau nu, trairii si organizarii fratilor care au trait ca si crestini pe cand majorii de astazi nici nu stiau ce inseamna buric.
Ideea este ca aceste doua "parti" nu se inteleg nicidecum. Acum - care e paradoxul? Pai, daca tinerii spun despre batrani ca-s adormiti si alcatuiesc o biserica moarta, incurcandu-i si pe ei, noua generatie, care mananca astazi lapte de vaca de laborator, cum se face ca ei tocmai in biserica aceea s-au intors la Domnul, in propovaduirea si climatul oferit de fratii aceia? Fiindca nu pot sa fie si unii si altii buni. Ori sunt buni cei batrani si atunci cei tineri, care ii desconsidera, nu sunt, ori sunt buni cei tineri, dar atunci nu aveau cum sa se intoarca la Domnul intr-o astfel de Biserica.
Se poate raspunde usor la acest paradox, fiindca nu intotdeauna are sens. Totusi, in unele situatii are, meritand sa fie luat in considerare.
"Sa te ridici inaintea perilor albi".
Sfant Cuvant, al nostru paj
Ne-ai fost transmis prin martiraj
Ne-ai fost adus prin jertfe vii
Pastrat prin ani, de mii si mii...
Multumesc, Doamne, pentru sfintii care sunt batranii Tai, care au trait si traiesc in aceeasi VECHE credinta. Ajuta-ma sa-i pretuiesc si sa le fiu un ajutor, la batranete. Si, daca ei nu mai pot face asa de multe acum, da-mi putere sa le iau locul cu brio, cu frica si cu responsabilitate. Iar, cand si eu voi fi batran, ajuta-ma sa ma uit cu bucurie la ce am lasat in urma. Inalta-Te, Doamne, prin robii Tai, care sunt partasi la marturisirea Cuvantului si la necaz.
4 comentarii:
Am o intrebare :D . Atunci cand in jurul nostru auzim comentarii neplacute la adresa batranilor bisericii, sa-i mustram in vreun fel pe ceilalti?
Comentariile neplacute la adresa crestinilor se aud mai mereu in jurul nostru. Este normal sa fie asa. Problema este atunci cand un crestin face comentarii neplacute la adresa crestinilor.
Prin comentarii neplacute la adresa celor care slujesc o biserica, oamenii lovesc in Biserica, fiindca slujirea in Biserica tine de calitatea cea mai inalta.
Este o evidenta ca - in zilele noastre se vede aceasta - razvratirea fata de Dumnezeu conduce la razvratire fata de Biserica. Astfel ca, o razvratire fata de Biserica si o vorbire de rau a celor care slujesc Adunarea celor chemati sa fie sfinti nu vine doar intamplator, ci se contureaza pe un fond al impotrivirii fata de Dumnezeu.
Apostolul Petru se refera la o astfel de categorie, folosind cuvinte grele. Voi da un citat:
2Pe 2:4 Căci dacă n'a cruţat Dumnezeu pe îngerii cari au păcătuit, ci i-a aruncat în Adînc, unde stau înconjuraţi de întunerec, legaţi cu lanţuri şi păstraţi pentru judecată;
2Pe 2:5 dacă n'a cruţat El lumea veche, ci a scăpat pe Noe, acest propovăduitor al neprihănirii, împreună cu alţi şapte inşi, cînd a trimes potopul peste o lume de nelegiuiţi;
2Pe 2:6 dacă a osîndit El la peire şi a prefăcut în cenuşă cetăţile Sodoma şi Gomora, ca să slujească de pildă celor ce vor trăi în nelegiuire,
2Pe 2:7 şi dacă a scăpat pe neprihănitul Lot, care era foarte întristat de viaţa destrăbălată a acestor stricaţi;
2Pe 2:8 (căci neprihănitul acesta, care locuia în mijlocul lor, îşi chinuia în toate zilele sufletul lui neprihănit, din pricina celor ce vedea şi auzea din faptele lor nelegiuite;)
2Pe 2:9 însemnează că Domnul ştie să izbăvească din încercare pe oamenii cucernici, şi să păstreze pe cei nelegiuiţi, ca să fie pedepsiţi în ziua judecăţii:
2Pe 2:10 mai ales pe ceice, în pofta lor necurată, umblă poftind trupul altuia, şi dispreţuiesc stăpînirea.
2Pe 2:11 pe cînd îngerii, cari sînt mai mari în tărie şi putere, nu aduc înaintea Domnului nicio judecată batjocoritoare împotriva lor.
2Pe 2:12 Dar aceştia, ca nişte dobitoace fără minte, din fire sortite să fie prinse şi nimicite, batjocorind ce nu cunosc, vor pieri în însăş stricăciunea lor,
2Pe 2:13 şi îşi vor lua astfel plata cuvenită pentru nelegiuirea lor. Fericirea lor este să trăiască în plăceri ziua nameaza mare. Ca nişte întinaţi şi spurcaţi, se pun pe chefuit la mesele lor de dragoste, cînd ospătează împreună cu voi.
2Pe 2:14 Le scapără ochii de preacurvie, şi nu se satură de păcătuit. Momesc sufletele nestatornice, au inima deprinsă la lăcomie, sînt nişte blestemaţi!
2Pe 2:15 După ce au părăsit calea cea dreaptă, au rătăcit, şi au urmat calea lui Balaam, fiul lui Bosor, care a iubit plata fărădelegii.
2Pe 2:16 Dar a fost mustrat aspru pentru călcarea lui de lege: o măgăriţă necuvîntătoare, care a început să vorbească cu glas omenesc, a pus frîu nebuniei proorocului.
2Pe 2:17 Oamenii aceştia sînt nişte fîntîni fără apă, nişte nori, alungaţi de furtună: lor le este păstrată negura întunerecului.
2Pe 2:18 Ei vorbesc cu trufie lucruri de nimic, momesc, cu poftele cărnii şi cu desfrînări, pe cei ce de abia au scăpat de cei ce trăiesc în rătăcire.
2Pe 2:19 Le făgăduiesc slobozenia, în timp ce ei înşişi sînt robi ai stricăciunii. Căci fiecare este robul lucrului de care este biruit.
2Pe 2:20 În adevăr, dacă, dupăce au scăpat de întinăciunile lumii, prin cunoaşterea Domnului şi Mîntuitorului nostru Isus Hristos, se încurcă iarăş şi sînt biruiţi de ele, starea lor de pe urmă se face mai rea decît cea dintîi.
2Pe 2:21 Ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea neprihănirii, decît, dupăce au cunoscut-o, să se întoarcă dela porunca sfîntă, care le fusese dată.
2Pe 2:22 Cu ei s'a întîmplat ce spune zicala adevărată: „Cînele s'a întors la ce vărsase”, şi „scroafa spălată s'a întors să se tăvălească iarăş în mocirlă.”
Dispretul fata de "stapanire" este o descriere a celor despre care pasajul de mai sus vorbeste. Expresia "dispreţuiesc stăpînirea" este "a vorbi rau despre slava". Iar slava Bisericii sunt batranii ei, cei care slujesc pe frati pentru ca mersul Bisericii sa continue sa fie pe "calea adevarului". Aici sensul este mai larg, e vorba de raspunsul lipsit de evlavie fata de tot ce este vrednic de inchinare sau de respect. In cazul fratilor, nu e vorba de inchinare, dar e vorba de respect.
Dimpotriva, in Ioan 17: 22, Domnul Isus, in timp ce se ruga, afirma ca El le-a dat slava primita de la Tatal ucenicilor Sai. Batranii Bisericii de atunci, Apostolii Domnului Isus, au primit slava de la Dumnezeu, prin Domnul Isus, nu de la oameni. Cand acesti apostoli au reglementat modul in care Biserica trebuie sa existe pe pamant, nu au facut-o omeneste, ci imputerniciti cu slava de Dumnezeu. Ei, deci, nu erau slaviti ca purtau haine de imparati si ca stateau pe scaune de dregatori. Ci, fiindca erau randuiti la aceasta de Dumnezeu, pentru zidirea Bisericii.
Slava pe care Biserica a primit-o prin apostoli nu este una omeneasca. Este una de la Dumnezeu si este un grav pacat sa vorbesti de rau slava lui Dumnezeu. Este o mare problema cand cineva vorbeste de rau presbiterii unei biserici, sau pastorii ei.
Presbiterilor li se cere sa poata da invatatura din Cuvant, sa propovaduiasca adevarul cuvintelor lui Dumnezeu. In 1 Corinteni 2: 7 gasim: "Noi propovaduim intelepciunea lui Dumnezeu, cea tainica si tinuta ascunsa, pe care o randuise Dumnezeu, spre slava noastra, mai inainte de veci...".
Cuvantul "slava" citat de mai multe ori aici, este tradus uneori prin "slava" si uneori prin "fruntas" (sau stapanire etc, in sensul de "ce e mai bun"), precum si in alte moduri (podoaba, stralucire etc).
In 2 Corinteni 3: 8 suntem intrebati: "Cum n-ar fi cu slava mai degraba slujba Duhului?" Noi stim ca slujba Duhului este si aducerea darurilor spirituale. Ori, presbiterii au de la Domnul, prin Duhul, daruri spirituale, prin care isi pot exercita slujirea (veghere asupra celorlalti, invatatura din Cuvant, directie Bisericii - toate acestea au in spate daruri, precum: deosebirea duhurilor, darul pastoririi si al invatarii, darul administrarii etc). Iti imaginezi ce implica vorbirea de rau fata de presbiteri? Inseamna defaimare a lucrarii Duhului Sfant!
Slava fratilor episcopi (presbiteri) si a celorlalti frati care participa la conducerea Bisericii prin slujire nu este una in sens pamantesc, ci una primita de la Domnul. In 1 Tesaloniceni avem: "N-am cautat slava de la oameni: nici de la voi, desi, ca apostoli ai lui Cristos, am fi putut sa cerem cinste". Deci, cei care puteau cere cinste nu au cerut, pe cand cei care vorbesc de rau Biserica si pe frati iau in deradere slava Bisericii, care sunt chiar batranii ei spirituali. E clar aici - este vorba de o gandire lumeasca. Solutia? Pocainta!
Acum, cum privesc fratii care sunt vorbiti de rau asta - "Daca sunteti batjocoriti pentru Numele lui Cristos, ferice de voi! Fiindca Duhul Slavei, Duhul lui Dumnezeu, se odihneste peste voi!" (1 Petru 4: 14).
Deci, ei nu se cearta cu cei care batjocoresc. Noi nu trebuie sa ne certam cu altii care fac comentarii neplacute la adresa fratilor nostri. Ci, daca avem ocazia sa-i mustram, cu nadejdea ca "Dumnezeu le va da pocainta". Dar, daca vedem ca nu se indreapta spre asta, nu trebuie sa continuam spre cearta. Daca nu vor sa inteleaga, nu putem sa-i obligam, fiindca Dumnezeu nu ne cheama la asta.
Acum. De ce sunt astfel de comentarii? Sunt fiindca anumite persoane nu traiesc in supunere si randuiala fata de ceea ce a lasat Dumnezeu. Daca ar fi gresit cu adevarat batranii bisericii, problema ar fi fost rezolvata pe calea Scripturii, nu prin defaimare - niciodata prin defaimare. Pe astfel de oameni nu trebuie sa-i ascultam. Putem pleca oricand dintr-o astfel de discutie, fara nici o obligatie, indiferent cine vorbeste.
Nu trebuie insa sa ne purtam urat cu nimeni, nici cu astfel de oameni. Pasajul de la inceput, cel din 2 Petru, subliniaza ca judecata in astfel de situatii trebuie sa ramana la Dumnezeu. Noi avem alte lucruri de facut pe pamant si trebuie sa ne tinem de ele.
Domnul sa ne pazeasca de vorbire de rau.
Jud 1:1 Iuda, rob al lui Isus Hristos, şi fratele lui Iacov, către cei chemaţi, cari sînt iubiţi în Dumnezeu Tatăl, şi păstraţi pentru Isus Hristos:
Jud 1:2 îndurarea, pacea şi dragostea să vă fie înmulţite.
Jud 1:3 Prea iubiţilor, pe cînd căutam cutot dinadinsul să vă scriu despre mîntuirea noastră de obşte, m'am văzut silit să vă scriu ca să vă îndemn să luptaţi pentru credinţa, care a fost dată sfinţilor odată pentru totdeauna.
Jud 1:4 Căci s'au strecurat printre voi unii oameni, scrişi de mult pentru osînda aceasta, oameni neevlavioşi, cari schimbă în desfrînare harul Dumnezeului nostru, şi tăgăduiesc pe singurul nostru Stăpîn şi Domn Isus Hristos.
Jud 1:5 Vreau să vă aduc aminte, măcar că ştiţi odată pentru totdeauna toate aceste lucruri, că Domnul, după ce a izbăvit pe poporul Său din ţara Egiptului, în urmă a nimicit pe cei ce n'au crezut.
Jud 1:6 El a păstrat pentru judecata zilei celei mari, puşi în lanţuri vecinice, în întunerec, pe îngerii cari nu şi-au păstrat vrednicia, ci şi-au părăsit locuinţa.
Jud 1:7 Tot aşa, Sodoma şi Gomora şi cetăţile dimprejurul lor, cari se dăduseră ca şi ele la curvie şi au poftit după trupul altuia, ne stau înainte ca o pildă, suferind pedeapsa unui foc vecinic.
Jud 1:8 Totuş oamenii aceştia, tîrîţi de visările lor, îşi pîngăresc la fel trupul, nesocotesc stăpînirea şi batjocoresc dregătoriile.
Jud 1:9 Arhanghelul Mihail, cînd se împotrivea diavolului şi se certa cu el pentru trupul lui Moise, n'a îndrăznit să rostească împotriva lui o judecată de ocară, ci doar a zis: „Domnul să te mustre!”
Jud 1:10 Aceştia, dimpotrivă, batjocoresc ce nu cunosc, şi se pierd singuri în ceeace ştiu din fire, ca dobitoacele fără minte.
Jud 1:11 Vai de ei! Căci au urmat pe calea lui Cain! S'au aruncat în rătăcirea lui Balaam, din dorinţa de cîştig! Au pierit într'o răscoală ca a lui Core!
Jud 1:12 Sînt nişte stînci ascunse la mesele voastre de dragoste, unde se ospătează fără ruşine împreună cu voi, şi se îndoapă deabinele; nişte nori fără apă, mînaţi încoace şi încolo de vînturi, nişte pomi tomnatici fără rod, de două ori morţi, desrădăcinaţi;
Jud 1:13 nişte valuri înfuriate ale mării, cari îşi spumegă ruşinile lor, nişte stele rătăcitoare, cărora le este păstrată negura întunerecului pentru vecie.
Jud 1:14 Şi pentru ei a proorocit Enoh, al şaptelea patriarh dela Adam, cînd a zis: „Iată că a venit Domnul cu zecile de mii de sfinţi ai Săi,
Jud 1:15 ca să facă o judecată împotriva tuturor, şi să încredinţeze pe toţi cei nelegiuiţi, de toate faptele nelegiuite, pe cari le-au făcut în chip nelegiuit, şi de toate cuvintele de ocară, pe cari le-au rostit împotriva Lui aceşti păcătoşi nelegiuiţi.”
Jud 1:16 Ei sînt nişte cîrtitori, nemulţămiţi cu soarta lor; trăiesc după poftele lor; gura le este plină de vorbe trufaşe, şi slăvesc pe oameni pentru cîştig.
Jud 1:17 Dar voi, prea iubiţilor, aduceţi-vă aminte de vorbele vestite mai dinainte de apostolii Domnului nostru Isus Hristos.
Jud 1:18 Cum vă spuneau că în vremurile din urmă vor fi batjocoritori, cari vor trăi după poftele lor nelegiuite.
Jud 1:19 Ei sînt aceia cari dau naştere la dezbinări, oameni supuşi poftelor firii, cari n'au Duhul.
Jud 1:20 Dar voi, prea iubiţilor, zidiţi-vă sufleteşte pe credinţa voastră prea sfîntă, rugaţi-vă prin Duhul Sfînt,
Jud 1:21 ţineţi-vă în dragostea lui Dumnezeu, şi aşteptaţi îndurarea Domnului nostru Isus Hristos pentru viaţa vecinică.
Jud 1:22 Mustraţi pe cei ce se despart de voi;
Jud 1:23 căutaţi să mîntuiţi pe unii, smulgîndu-i din foc; de alţii iarăş fie-vă milă cu frică, urînd pînă şi cămaşa mînjită de carne.
Jud 1:24 Iar a Aceluia, care poate să vă păzească de orice cădere, şi să vă facă să vă înfăţişaţi fără prihană şi plini de bucurie înaintea slavei Sale,
Jud 1:25 singurului Dumnezeu, Mîntuitorul nostru, prin Isus Hristos, Domnul nostru, să fie slavă, măreţie, putere şi stăpînire, mai înainte de toţi vecii, şi acum şi în veci. Amin
"Sfatuiesc pe presbiterii dintre voi, eu, care sunt un presbiter ca si ei, un martor al patimilor lui Cristos si partas al slavei care va fi descoperita: pastoriti turma lui Dumnezeu, care este sub paza voastra, nu de sila, ci de buna voie, dupa voia lui Dumnezeu; nu pentru un castig marsav, ci cu lepadare de sine. Nu ca si cum ati stapanii peste cei ce v-au cazut la imparteala, ci facandu-va pilde turmei. Si cand se va arata Pastorul cel mare, veti capata cununa, care nu se poate vesteji, a slavei.
Tot asa si voi, tinerilor, fiti supusi celor batrani. Si toti in legaturile voastre, sa fiti impodobiti cu smerenie. Caci, 'Dumnezeu sta impotriva celor mandri, dar celor smeriti le da har'"
1 Petru 5: 1 - 5
Trimiteți un comentariu