Vocea care se repeta

Jung, un mare erudit al pamantului, fruntas al veacului acestuia in ale mintii si sentimentului, cum singur se descrie mai mult sau mai putin indirect, zicea la un moment dat:

"Incet am ajuns sa inteleg ca aceasta comuniune a fost o experienta fatala pentru mine. Am experimentat gol... Am stiut ca niciodata nu voi mai putea sa particip la aceasta ceremonie. De ce aceasta nu este religie de loc, mi-am zis? Este o absenta de Dumnezeu, biserica este un loc unde nu ar trebui sa merg. Nu este viata ceea ce este acolo, ci moarte."

Vorbea despre Cina Domnului intr-o biserica protestanta (sfanta comuniune, cum o numesc ei). Tatal sau era crestin. Ciudat insa, vocea aceasta se repeta si astazi. Psihologia care a intrat in credintele unora din biserici (chiar multi, se pare) ii determina sa vada moarte, acolo unde este viata. Incet, cum zicea si Jung, unii chiar ajung sa "inteleaga" ca lipsa lui de intelegere este tot una cu lipsa oricarei intelegeri. Relativizarea se intoarce pana la urma impotriva celui care relativizeaza, generalizand.

Sunand a esoterism si a gnosticism, aceasta voce e lamentatia celui care ii deplange pe altii ca sunt inselati, in timp ce el insusi este prin intr-o capcana asa de perfida, incat nu o vede nici dupa ce latul a fost tras. Misticismul incepe sa intre si el in discutie. Se formeaza un sistem al unor initiati, care citesc gresit pasaje intregi din Biblie pentru a tine in viata ceva ce nu a trait niciodata. Este o iluzie asa de mare incat nici un maestru al magiei nu ar ridica ochii. Totul se indreapta spre interior, spre ce simt si cred eu, spre mine in fond. De acolo vine vocea. Ea este aceeasi si se repeta, fiindca aduce acelasi mesaj al subiectivismului tanguit, inlacrimat si indoliat.

Totul e subiectiv in psihologie. Merge bine cu vremurile noastre, cand se joaca o piesa de teatru in biserici, de cand cu scenetele. Ne facem ca vindecam rani, ca iubim, ca incurajam... totul e prefacut si gandit din timp, nimic nu mai e "incotro bate vantul". Oricum este prea slab sa nu fii dus de vant. Conteaza insa ce vant te duce - al lumii sau al Domnului.

Nadajduiesc ca veti recunoaste in text adevarurile din Biblie care au fost folosite intentionat fara referinte si ghilimele. Poate fi vocea care se repeta.

Psihologia si natura ei

In copilaria ei, psihologia, prin fiecare om ce i-a marcat teoriile definindu-le, s-a format pe aceleasi probleme pe care le discuta si Scriptura, abordandu-le diferit. Intr-un anume sens, psihologia contrazice crestinismul, cauta sa-l elimine si-l ridiculizeaza.

In alt sens, umanismul s-a raportat la spiritualitatea umana prin definirea psihologiei ca atare. Sigmund Freud, Carl Jung - au erodat increderea societatii in Dumnezeu si crestinism, alcatuind un sistem care se opune efectiv direct Cuvantului lui Dumnezeu. Daca am personaliza, am avea un Goliat care il contrazice pe Dumnezeu in fata. Deocamdata insa, Dumnezeu e intelept si nu raspunde. Candva, El va fi intelept si va raspunde.

Psihologia s-a autocalificat intr-o pozitie din care pretinde ca poate cuprinde crestinismul. Ati auzit de termeni precum "psihologia crestinismului"? Acest termen inseamna practic ca un psiholog poate cuprinde cu mintea nu doar teologia unui teolog, ci si pe teolog. Si toate acestea, sub o masca a unei rusini mimate.

Freud a vazut toate religiile ca mitologii colective, ca iluzii neuro-obsesive ale umanitatii. Referindu-se mintii, Freud a gasit cauza problemelor mintale: religia. Pe de alta parte, Jung a concis ca toate religiile sunt imaginare, dar bune. Ambele pareri sunt anticrestine. Veti observa ca prima neaga crestinismul, iar a doua il mitologizeaza.

Candva, Jay Adams spunea:

"Datorita invataturilor Scripturilor, cineva este fortat sa concluzioneze ca in marea ei parte, psihologia clinica si de consiliere, precum si cam toata psihiatria, a fost purtata fara licenta de la Dumnezeu si intr-o rebeliune autonoma impotriva Sa. Aceasta a fost ceva inevitabil, datorita faptului ca Cuvantul Dumnezeului suveran a fost ignorat."

Intr-adevar, "toata Scriptura este de folos... pentru ca omul lui Dumnezeu sa fie cu totul desavarsit si destoinic pentru orice lucrare buna..." In engleza - "may be fully equipped for every good work". Echiparea pe care o aduce Cuvantului in esenta Lui, in limitele sale canonice si principiale este SUFICIENTA, dupa ce a fost necesara, omului lui Dumnezeu. In fapt, pentru aceasta a si fost alcatuita Scriptura. Cand cineva face o casa, o face sa stea in ea, cel mai probabil si nu sa o umple cu apa sa se vada pestii prin geam (sau, cel putin, cu un scop oarecare). Alcatuirea Cuvantului asa cum este el, nu a fost la intamplare. Faptul ca acest Cuvant al lui Dumnezeu este inspirat nu este intamplator. Toata Scriptura a fost insuflata de Dumnezeu... "pentru ca". Pasajul la care ma refer si pe care voi il cunoasteti este clar.

Pare ciudat ca un crestin ar vrea sa invete de la lume cum sa slujeasca in Biserica. Dar sa nu uitam faptul ca atunci cand cineva este inselat, acel cineva nu stie asta, crede ca totul este bine. Altfel, nu ar mai fi inselat.

Trebuie sa intelegem natura oricarei religii false, a oricarei erezii. Ea, in prima faza doreste sa coexiste in pace cu ceea ce noi numim Cuvantul lui Dumnezeu. Candva pe drum, "prietenia" se va rupe. Si banuiti de catre cine. Fiindca orice fals nu vrea sa stea langa adevar decat pentru al substitui candva... in ochii altora, fiindca in realitate nu poate, e absurd.

Psihologia pretinde ca priveste lucrurile obiectiv. Stii cine face asta, sigur? Dumnezeu! Psihologia nu este o persoana. Aceia care o definesc insa, aceia pretind obiectivitate. Obiectivitatea lor relativizeaza chiar Cuvantul lui Dumnezeu, luindu-i intai valoarea de absolut unic. Ei bine, Cuvantul lui Dumnezeu este obiectiv si este singur obiectiv. Atunci, imi veti permite sa-i spun psihologiei ca minte si ca eu nu o cred. Noi oamenii nu putem fi obiectivi decat prin Cuvant. Orice alta teorie zace in minciuna... pana la urma.

In natura ei, psihologia este o himera, un surogat, o fata morgana. Daca ti-e sete, bea adevarata apa, care satura, care nu-ti creaza dependenta. Daca ti-e foame, mananca adevarata mancare, care hraneste si care nu-ti goleste si mai mult stomacul. Daca te simti neimplinit, nu incerca sa te implinesti cu ceva ce nu implineste. Cuvantul Domnului este cu adevarat mancare si bautura. Caci omul nu se hraneste numai cu paine si cu apa, ci si cu orice cuvant care iese din gura Domnului. Nu te lesa inselat de promisiuni fara fond.

Nu te mira ca astazi crestinii vor sa fie tot mai ca lumea, tot mai, zic ei gresit, "relevanti". Este consecinta faptului ca psihologia a fost pusa langa Cuvant... acum ii vrea locul! Noi trebuie sa fim relevanti si sa ne fereasca Dumnezeu sa nu fim! De aceea, la "Lege si la marturie". Caci daca nu vom zice asa...

Patru mituri despre psihologie

1. Primul mit, cel mai adesea auzit, spus si in salile de clase in liceu (poate chiar ai auzit), este ca psihoterapia (consilierea psihologica impreuna cu teoriile si tehnicile aferente ei) este o stiinta si nu o religie.

2. Al doilea mit este ca cel mai bun mod de a consilia utilizeaza atat psihologia cat si Biblia. Acei crestini care sunt si psihologi, au pretentia deseori ca ei sunt cei mai in masura sa-i inteleaga pe oameni si sa ii ajute.

3. Al treilea mit este ca oamenii care experimenteaza un comportament cu probleme mental-emotionale sunt bolnavi mintal. Punctul de plecare este aceasta: doctorul trateaza trupul, psihologul trateaza mintea si emotiile si slujitorul spiritual face doar lucrurile spirituale, strict. De aici se deduce ca un crestin spiritual nu poate sa se ocupe de un altul cu probleme emotionale sau mentale, decat daca este un psiholog.

4. In fine, al patru mit major, este ca psihoterapia are un nivel ridicat de succes. De aici se merge si mai departe, sugerandu-se ca ajutorul psihologic este mai folositor chiar decat consilierea biblica (desi chiar si exprimarea aceasta pare fortata).

Intrebari de temut

CAPS este Asociatia Crestina pentru Studii Psihologice (The Christian Association for Psychological Studies). La una din intalnirile membrilor ei, s-au spus urmatoarele:

"Suntem deseori intrebati daca suntem 'psihologi crestini' si gasim ca fiind dificil sa raspundem din moment ce nu stim ce implica intrebarea. Suntem crestini care suntem psihologi, dar la timpul prezent nu exista psihologie crestina care sa fie remarcabil diferita de psihologia non-crestina. Este dificil sa facem supozitia ca functionam intr-o alta maniera, fundamental vorbind, decat colegii nostri necrestini... nu exista nici o teorie acceptabila, nici o modalitate de cercetare si nici o metodologie de tratament care sa fie crestina in mod distinctiv."

Psihologii sunt pe baricade, spunand raspicat ca psihologia nu are nimic de-a face cu crestinismul. In fapt, in realitate, psihologia este un sistem de valori omenesti, prin care omul isi defineste in termeni proprii tot ce tine de tot ce nu este trup, materie, fara sa-L includa pe Dumnezeu, sau, mai bine zis, excluzandu-L pe Dumnezeu.

Acum, am o intrebare. Daca psihologii refuza sa accepte orice legatura cu crestinismul, de ce se chinuie unii crestini sa adopte cultul psihologiei in barca celor deja salvati? De ce se vrea potrivirea unui sistem care a fost inventat pentru a aduce echilibru pamantesc intr-un sistem care exista pentru a oferi echilibru duhovnicesc?

In timp ce oamenii sufera de boli fara leac firesc, psihologia ii minte pe fata ca are leac pentru ei. Pastori crestini, lideri crestini isi hranesc oamenii cu aluat umflat, plin cu aer si drojdie, dar care nu aduce nici un efect in realitatea spirituala. De ce se simt bine toti si cand pleaca sunt tot aceiasi oameni? De ce e nevoie de mai mult, de mai mult?

Avem tot mai mult experti, dar tot mai putini crestini de valoare, maturi spiritual. Avem tot mai multi maestri psihologi si tot mai mult material didactic pentru ei. Hei! Nu esti experiment pentru oameni. Nu esti meterial didactic pentru absolvetii de liceu, gata sa mai invete cate ceva in scoala omului. Pentru tine a murit Cristos si ar fi bine sa nu permiti nimanui sa te hraneasc cu "nadejdi inselatoare". Numai Cuvantul lui Dumnezeu este cu adevarat hrana si bautura.

In cartea "Psichoheresy", sotii Bobgan subliniaza: "Seducerea crestinatatii prin psihologie nu este un eveniment viitor posibil, care ar putea aparea. S-a intamplat deja." La idolul relevantei s-au adus multe jertfe. Psihologizarea adunarilor crestine are o dinamica incredibila. Psihologia vrea sa inlocuiasca doctrina, sa o relativizeze la observatii ingenioase omenesti, pur omenesti...

Umbra psihologiei ascunde Crucea lui Cristos, iar jargonul psihologic contamineaza crunt si fara rusine Cuvantul lui Dumnezeu. Cati termeni folosesti si sunt straini de Scriptura? Nu ma refer aici la "omniprezent". Acest termen nu e strain de Scriptura, desi are o haina noua.

Oare tu ce Evanghelie ai crezut? Ai crezut Evanghelia harului lui Dumnezeu, asa cum este ea exprimata in Biblie, sau ai crezut surogatul psiho-ereziei care bantuie astazi prin biserici, pe care unii o introduc pe la spate, dupa vreun ungher, in vreo discutie pe messenger sau prin media?

In timp ce crezi ca vei fi relevant si ca ii vei atrage pe oameni la Cristos prin momeli lumesti, tocmai acest principiu ti se aplica tie. Sa nu crezi ca esti deosebit. Tocmai ai fost atras printr-o momeala lumeasca. Si, in acest caz, esti. Ce? Nu stiu, pescar insa nu.

Gandeste in Cuvant

(2 Tim 4:1, 2) Te rog ferbinte, înaintea lui Dumnezeu si inaintea lui Cristos Isus, care are sa judece vii si mortii, si pentru aratarea si Imparatia Sa: propovaduieste Cuvantul, staruieste asupra lui la timp si ne la timp, mustra, cearta, indeamna cu toata blandetea si invatatura.

(Fapte 2:47) Ei laudau pe Dumnezeu, si erau placuti inaintea intregului norod. Si Domnul adauga in fiecare zi la numarul lor pe cei ce erau mantuiti.

(Col 2:6 - 8) Astfel dar, dupa cum ati primit pe Cristos Isus, Domnul, asa sa si umblati in El, fiind inradacinati si ziditi in El, intariti prin credinta, dupa invataturile care v-au fost date, si sporind in ea cu multumiri catre Dumnezeu.
Luati seama ca nimeni sa nu va fure cu filosofia si cu o amagire desarta, dupa datina oamenilor, dupa invataturile incepatoare ale lumii, si nu dupa Cristos.

Videoclip despre Nicolae Moldoveanu

Muzica evanghelică, este de fapt, Cântarea de laudă şi Cântarea duhovnicească, despre care vorbeşte limpede Cartea Sfantă: Efeseni 5:19; Coloseni 3:16, o muzică a liniştei şi a odihnei, căci în linişte şi în odihnă este mantuirea noastră."( Isaia 30:15 )
- Nicolae Moldoveanu, Un cuvant de început din Cantările Domnului, vol(1).

Videoclipul contine o melodie deosebita si ea ca versuri. "Break my plans" - o rugaciune pe care s-o spunem toti. "Voia Ta, nu voia mea, sa se faca Doamne-n viata mea..."; "In tarana sparge-mi voia, printr-o lovitura grea...".

Psa 143:10 ne invata sa ne rugam:

Invata-ma sa fac voia Ta, caci Tu esti Dumnezeul meu. Duhul Tau cel bun sa ma calauzeasca pe calea cea dreapta!

Slow fade...

Be careful little eyes what you see
It's the second glance that ties your hands as darkness pulls the strings
Be careful little feet where you go
For it's the little feet behind you that are sure to follow

It's a slow fade when you give yourself away
It's a slow fade when black and white have turned to gray
Thoughts invade, choices are made, a price will be paid
When you give yourself away
People never crumble in a day
It's a slow fade, it's a slow fade

Be careful little ears what you hear
When flattery leads to compromise, the end is always near
Be careful little lips what you say
For empty words and promises lead broken hearts astray

It's a slow fade when you give yourself away
It's a slow fade when black and white have turned to gray
Thoughts invade, choices are made, a price will be paid
When you give yourself away
People never crumble in a day

The journey from your mind to your hands
Is shorter than you're thinking
Be careful if you think you stand
You just might be sinking

It's a slow fade when you give yourself away
It's a slow fade when black and white have turned to gray
Thoughts invade, choices are made, a price will be paid
When you give yourself away
People never crumble in a day
Daddies never crumble in a day
Families never crumble in a day

Oh be careful little eyes what see
Oh be careful little eyes what you see
For the Father up above is looking down in love
Oh be careful little eyes what you see

Am pus aceasta melodie aici, datorita versurilor puternice. Ele descriu tocmai faptul de a ajunge sa cazi lent. Suntem toti obisnuiti cu a cadea brusc. Dar se poate cadea si in timp, lent. Asa se face ca aflii de fete linistite si care par ok ca se casatoresc cu tineri din lume, ca anumiti oameni care apreciau valorile scripturale intr-un mod exclusivist, cocheteaza acum cu ceea ce lumea si societatea propune. Ascultati cuvintele si alegeti sa fiti mereu atenti, prudenti, vigilenti cu tot ce vrea sa intre in mintea voastra - discerneti, judecati, spuneti lucrurilor pe nume, marturisiti adevarul, traiti in lumina. Exista si astazi un downgrade, o panta a degradarii pe care multi au inceput sa alunece.

Dar tu fii treaz in toate lucrurile, rabda suferintele, fa lucrul unui evanghelist si implineste-ti bine slujba. (2 Timotei 4: 5)

Ieremia 6: 10 - 19

,Cui să vorbesc, şi pe cine să iau martor ca să m-asculte?' Urechea lor este netăiată împrejur, şi nu sunt în stare să ia aminte. Iată, Cuvântul Domnului este o ocară pentru ei, şi nu le place de el.
Eu sunt aşa de plin de mânia Domnului, că n-o pot opri." - "Toarnă-o peste copilul de pe uliţă, şi peste adunările tinerilor. Căci şi bărbatul şi nevasta vor fi prinşi, şi bătrânul şi cel încărcat de zile.
Casele lor vor trece în stăpânirea altora, ogoarele şi nevestele lor de asemenea, când Îmi voi întinde mâna asupra locuitorilor ţării, zice Domnul."
"Căci de la cel mai mic până la cel mai mare, toţi sunt lacomi de câştig; de la prooroc până la preot, toţi înşeală.
Leagă în chip uşuratic rana fiicei poporului Meu, zicând: ,Pace! Pace!' Şi totuşi nu este pace!
Sunt daţi de ruşine, căci săvârşesc urâciuni; şi totuşi nu roşesc, şi nu ştiu de ruşine. De aceea vor cădea împreună cu cei ce cad, vor fi răsturnaţi, când îi voi pedepsi, zice Domnul."

Aşa vorbeşte Domnul: "Staţi în drumuri, uitaţi-vă, şi întrebaţi care sunt cărările cele vechi, care este calea cea bună: umblaţi pe ea, şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre!" Dar ei răspund: "Nu vrem să umblăm pe ele!"

"Am pus nişte străjeri peste voi: ,Fiţi cu luare aminte la sunetul trâmbiţei!" Dar ei răspund: "Nu vrem să fim cu luare aminte!"
"De aceea, ascultaţi, neamuri, şi luaţi seama la ce li se va întâmpla, adunare a popoarelor!
Ascultă şi tu, pământule! Iată, voi aduce peste poporul acesta o nenorocire, care va fi rodul gândurilor lui; căci n-au luat aminte la Cuvintele Mele, şi au nesocotit Legea Mea.

Apostolul Pavel - un mesaj catre presbiteri

Pe cand se pregatea sa plece spre Roma, apostolul Pavel, desi nu s-a oprit in Efes, unde a lucrat ani la rand, i-a chemat pe presbiterii de acolo, pentru o ultima intalnire fata in fata.

In Fapte 20, gasim ceea ce le-a spus. Cu adanci consideratii si griji fata de fratii din Biserica, cu lacrimi in ochi, Pavel spune:

Luati seama dar la voi insiva si la toata turma peste care v-a pus Duhul Sfant episcopi (Sau: priveghetori.), ca sa pastoriti Biserica Domnului, pe care a castigat-o cu insusi sangele Sau. Stiu bine ca, dupa plecarea mea, se vor vari intre voi lupi rapitori, cari nu vor cruta turma; si se vor scula din mijlocul vostru oameni, cari vor invata lucruri stricacioase, ca sa traga pe ucenici de partea lor. De aceea vegheati, si aduceti-va aminte ca, timp de trei ani, zi si noapte, n-am incetat sa sfatuiesc cu lacrimi pe fiecare din voi. Si acum, fratilor, va incredintez in mana lui Dumnezeu si a Cuvantului harului Sau, care va poate zidi sufleteste, si va poate da mostenirea impreuna cu toti cei sfintiti. N-am ravnit nici la argintul, nici la aurul, nici la hainele cuiva. Singuri stiti ca manile acestea au lucrat pentru trebuintele mele si ale celor ce erau cu mine. In toate privintele v-am dat o pilda, si v-am aratat ca, lucrand astfel, trebuie sa ajutati pe cei slabi, si sa va aduceti aminte de cuvintele Domnului Isus, care insusi a zis: „Este mai ferice sa dai decat sa primesti.” Dupa ce a vorbit asfel, a ingenuncheat, si s-a rugat impreuna cu ei toti. Si au izbucnit cu totii in lacrimi, au cazut pe grumazul lui Pavel, si l-au sarutat.

Din nou, intr-o situatie delicata, Pavel ii cheama si pe presbiteri sa stea in Cuvant. Cuvantul lui Dumnezeu poate zidi sufleteste. Nu strategiile noastre si nimic altceva. Doar Cuvantul. Cu lacrimi in ochi a scris aspostolul Pavel, cu lacrimi in ochi citim si noi.

Apostolul Pavel a dat o pilda batranilor bisericii, ca cei slabi sa fie ajutati in orice nevoie, prin "cuvintele Domnului Isus", care ne invata ca "este mai ferice sa dai, decat sa primesti". Si asa si trebuie sa fie in Biserica - cei mai tari sa-i ajute pe cei mai slabi, pentru ca scopul Trupului este crestere. Eu sunt chemat sa zidesc, sa mangai.

A paste oi sau a distra capre

Articolul urmator este in intregime scris de C.H. Spurgeon.



Printre creştinii declaraţi s-a furişat un rău atât de bătător la ochi şi de obraznic, încât chiar şi cei mai miopi îl pot vedea. În ultimii câţiva ani s-a răspândit cu repeziciune, ca drojdia care lucrează până ce s-a dospit tot aluatul. Rareori a insuflat Satan bisericilor ceva mai viclean şi mai abil, anume că este o parte a misiunii lor aceea de a oferi oamenilor distracţie pentru a-i putea câştiga. Mărturia Bisericii şi-a pierdut tot mai mult profunzimea, a devenit tot mai superficială. Puritanii încă vorbeau pe şleau, fără înconjur. Apoi omul a devenit indiferent şi n-a mai luat chiar aşa în tragic influenţele lumeşti. Curând, ele au fost tolerate la marginea bisericilor, Astăzi sunt instituite oficial cu argumentul că în felul acesta se pot atinge marile mase.

La aceasta răspund în felul următor: În primul rând, nu rezultă nicăieri în Scriptură că ţine de însărcinarea Bisericii creştine faptul de a oferi oamenilor distracţie. Dacă lucrul acesta ar ţine de lucrările spirituale, oare nu l-ar fi amintit Cristos? El a spus: "Duceţi-vă în toată lumea şi predicaţi Evanghelia întregii creaţii" (Mc,16:15). Este suficient de limpede. La fel de limpede ar fi fost dacă ar fi adăugat: "... şi oferiţi distracţie celor care nu primesc Evanghelia cu mare interes". Dar nu găsim asemenea cuvinte. Se pare că El nu Se gândea la aşa ceva.

Să luăm un alt pasaj: "El a dat pe unii ca apostoli, pe alţii ca profeţi, pe alţii ca evanghelişti şi pe alţi ca păstori şi învăţători... pentru lucrarea de servire" (Ef.4:ll-12). Unde să-i încadrăm pe mucaliţi? Duhul Sfânt nu-i menţionează. Au fost oare profeţi persecutaţi pentru că nu i-au făcut pe ascultători să râdă sau pentru că au refuzat să facă lucrul acesta? (...)

În al doilea rând: Oferirea de distracţie este în contrast direct cu învăţătura şi cu viaţa lui Cristos şi a tuturor celorlalţi apostoli. Care a fost atitudinea Bisericii faţă de lume? "Voi sunteţi sarea..."(Mt5:13), nu bomboana! Sarea este respinsă, nu înghiţită (cu plăcere). Cuvintele lui Cristos au fost scurte şi dure; ,,Lăsaţi morţi să-şi înmormânteze morţi" (Mt.8.22), Isus credea aceasta cu o seriozitate sfântă!

De-ar fi introdus Cristos mai multe elemente vesele şi plăcute în predicile Sale, nu şi-ar fi pierdut popularitatea în incidentul din Io.6:60-69 (..,). Nu citesc deloc că El ar fi spus: ,,Fugi după ei, Petre, şi spune-le că de mâine dimineaţă vom pune un alt fel de serviciu religios, atractiv, cu o predică scurtă. Vom pregăti mulţimii o seară plăcută. Spune-le că se vor simţi bine. Repede, trebuie să-i aducem cumva încoace pe oameni!"

Lui Isus îi era milă de păcătoşi, El a suspinat şi a plâns din cauza lor, dar n-a încercat niciodată să-i distreze. în zadar va căuta cineva în Epistole Evanghelia distracţiei.

Mesajul sună: ,,Ieşiţi [din lume], rămâneţi afară şi păstraţi-vă, curaţi de ea!" (...) Primii creştini aveau o încredere nesfârşită în Evanghelie şi nu aveau nevoie de alte arme. După ce Petru şi loan au fost arestaţi din cauza predicilor lor, Biserica s-a strâns la rugăciune [Fap,4]. Dar, în cererea ei, n-a spus: ,,Doamne, dă servilor Tăi ca prin distracţia inofensivă şi chibzuită pe care o oferim acestor oameni să le arătăm ce veseli suntem noi creştinii".

Ei nu s-au lăsat opriţi în a-l vesti pe Cristos; ei nu aveau timp să organizeze distracţii. Împrăştiaţi de persecuţie, s-au dus pretutindeni şi au predicat Evanghelia. Ei şi-au pus lumea-n cap. Aceasta e deosebirea faţă de noi, creştini de azi.

"0, Doamne, Te rog să cureţi Biserica de toata putreziciunea şi absurditatea cu care a împovărat-o diavolul şi să ne readuci la metodele apostolilor!"

În fine: "Distracţia creştină" nu-şi nimereşte ţinta. Ea pricinuieşte tinerilor convertiţi pagube pustiitoare. Să se scoale cei nepăsători şi batjocoritori, care îi mulţumesc lui Dumnezeu că Biserica le-a venit în întâmpinare la jumătatea drumului, şi să depună mărturie. Să ia cuvântul cei trudiţi şi împovăraţi care au găsit pace prin concertul "creştin". Să se ridice alcoolicii care au primit impulsul decisiv la convertire prin piesa "creştină" de teatru. Nimeni nu se va ridica. Evanghelizarea prin distracţie nu duce pe nimeni la convertire.

Ceea ce avem astăzi nevoie este studiul cu încredere [al Cuvântului lui Dumnezeu ] împreună cu o viaţă spirituală serioasă, în care una creşte din cealaltă ca fructul din rădăcină. Avem nevoie de învăţătură biblică care să ne impresioneze în aşa fel mintea şi inima, încât să ne aprindem şi să ardem.

Apostolul Pavel - un mesaj catre sfinti

2 Tesaloniceni 2:7 Căci taina fărădelegii a şi început să lucreze; trebuie numai ca cel ce o opreşte acum, să fie luat din drumul ei.
2 Tesaloniceni 2:8 Şi atunci se va arăta acel Nelegiuit, pe care Domnul Isus îl va nimici cu suflarea gurii Sale, şi-l va prăpădi cu arătarea venirii Sale.
2 Tesaloniceni 2:9 Arătarea lui se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de minuni, de semne şi puteri mincinoase,
2 Tesaloniceni 2:10 şi cu toate amăgirile nelegiuirii pentru cei ce sunt pe calea pierzării, pentru că n-au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiţi.
2 Tesaloniceni 2:11 Din această pricină, Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună:
2 Tesaloniceni 2:12 pentru ca toţi cei ce n-au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nelegiuire, să fie osândiţi.
2 Tesaloniceni 2:13 Noi însă, fraţi preaiubiţi de Domnul, trebuie să mulţumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, căci de la început Dumnezeu v-a ales pentru mântuire, în sfinţirea Duhului şi credinţa adevărului.
2 Tesaloniceni 2:14 Iată la ce v-a chemat El, prin Evanghelia noastră, ca să căpătaţi slava Domnului nostru Isus Hristos.

Apostolul Pavel - un mesaj catre un tanar

2 Timotei 3:1 Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele.
2 Timotei 3:2 Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie,
2 Timotei 3:3 fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine,
2 Timotei 3:4 vânzători, obraznici, îngâmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu;
2 Timotei 3:5 având doar o formă de evlavie dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia.


2 Timotei 3:6 Sunt printre ei unii, care se vâră prin case, şi momesc pe femeile uşuratice îngreuiate de păcate şi frământate de felurite pofte,
2 Timotei 3:7 care învaţă întotdeauna şi nu pot ajunge niciodată la deplina cunoştinţă a adevărului.
2 Timotei 3:8 După cum Iane şi Iambre s-au împotrivit lui Moise, tot aşa şi oamenii aceştia se împotrivesc adevărului, ca unii care sunt stricaţi la minte şi osândiţi în ce priveşte credinţa.
2 Timotei 3:9 Dar nu vor mai înainta; căci nebunia lor va fi arătată tuturor, cum a fost arătată şi a celor doi oameni.


2 Timotei 3:10 Tu, însă, ai urmărit de aproape învăţătura mea, purtarea mea, hotărârea mea, credinţa mea, îndelunga mea răbdare, dragostea mea, răbdarea mea,
2 Timotei 3:11 prigonirile şi suferinţele care au venit peste mine în Antiohia, în Iconia şi în Listra. Ştii ce prigoniri am răbdat; şi totuşi Domnul m-a izbăvit din toate.
2 Timotei 3:12 De altfel, toţi cei ce voiesc să trăiască cu evlavie în Hristos Isus, vor fi prigoniţi.
2 Timotei 3:13 Dar oamenii răi şi înşelători vor merge din rău în mai rău, vor amăgi pe alţii, şi se vor amăgi şi pe ei înşişi.
2 Timotei 3:14 Tu să rămâi în lucrurile, pe care le-ai învăţat şi de care eşti deplin încredinţat, căci ştii de la cine le-ai învăţat:
2 Timotei 3:15 din pruncie cunoşti Sfintele Scripturi, care pot să-ţi dea înţelepciunea care duce la mântuire, prin credinţa în Hristos Isus.
2 Timotei 3:16 Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire,
2 Timotei 3:17 pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.

2 Ioan - studiu biblic

Ioan, batranul, apostolul, scrie 2 Ioan cu dorinta de a-i cerceta pe cei din Biserica, cu privire la nevoia de a ramane in Dumnezeu, tot asa cum a facut-o si in prima sa epistola. Este o epistola condensata, care transmite acelasi mesaj pe care l-am discutat din 1 Ioan 2.

Apostolul se adreseaza Doamnei, ca presbiter, a batran. Deci (desi sunt mai multe interpretari aici), Doamna este Biserica. Copiii ei sunt cei care au crezut adevarul prin propovaduirea lui. Apostolul se adreseaza Bisericii pe care el a pastorit-o, dar si celor care s-au intors la Dumnezeu prin lucrarea acestei Biserici.

Trebuie sa fim atenti la exprimare acum. Inca din primul verset gasim cuvantul "adevar" (" pe care-i iubesc in adevar", "si toti cei ce cunosc adevarul"). Cadrul este restrans - este vorba despre cei care sunt in adevar (vezi vrs. 4), iubiti in adevar, de toti cei ce cunosc adevarul.

Care este scopul scrierii - "pentru adevarul acesta care ramane in noi si care va fi cu noi in veac" (vrs. 2). Scopul scrierii reiese si din alte versete, dar este acelasi.

Apostolul Ioan scrie cu dragoste din si in adevar, avand ca scop adevarul din credinciosi, care ramane in ei pe pamant si care va fi cu ei in veac(in eternitate) cunoscand adevarul. Exista insa o anumita ordine in exprimare si aceasta este importanta, fiindca exprima modul in care se desfasoara lucrurile. Intai vorbeste despre adevar si apoi despre dragoste, fara sa le dea "note" diferite.

Asadar, expresia "pe care-i iubesc in adevar" primeste sens. Intai trebuie sa fie in adevar, pentru a putea sa-i iubeasca in adevar. Faptul ca iubeste, nu inseamna ca este in adevar. Faptul ca iubeste fiind in adevar, inseamna insa ca iubeste in adevar. Din acest motiv, Ioan are curajul sa generalizeze - "si nu numai eu, ci si toti cei ce cunosc adevarul". Stia Ioan despre crestinii reali din 2007? Ii cunoastea personal? Nu, dar el stia ceva clar - oricine este in adevar, nu poate sa iubeasca altfel decat oricine altcineva care este in adevar. Fiindca adevarul este unul singur si cine este in adevar iubeste in adevar.

Salutul din versetul 3 este din partea Domnului Isus, "in adevar si in dragoste". Din nou, aceeasi ordine. Intr-unul din posturile recente, am vazut cum si 1 Ioan 2 vorbeste despre aceasta ordine naturala, esentiala. Acolo apostolul explica mai mult si mai pe larg ce implica aceasta si ce inseamna aceasta. Si am vazut clar ca a fi in adevar inseamna a ramane in Cuvant, iar a ramane in Cuvant inseamna a iubi spre desavarsire.

In versetul 4, Ioan isi dezvaluie sentimentele nobile, trairile legate de unii dintre cei care erau din Biserica. "M-am bucurat mult, zice el, cand am aflat pe unii din copii tai umbland in adevar". Batranul Ioan, se bucura... O imagine care imi provoaca emotii greu de descris. Se bucura fiindca vede ca generatiile viitoare au sfinti care traiesc, care umbla, in adevar!

Acest verset ne mai spune ceva - trairea crestinului poate fi si trebuie sa fie evaluata! Si ne mai spune ceva - batranii Bisericii au cea mai normala si naturala capacitate sa faca o astfel de evaluare (si nu doar ei, am spus "cea mai normala" nu singura). In plus, aflam ca, pentru cineva care e in adevar (stim ca Ioan era in adevar fiindca iubea in adevar), a judeca si a vedea ca si altii sunt in adevar si ca umbla asa, aduce bucurie mare. Imi doresc mult sa ma bucur si eu asa, sa simt un astfel de simtamant, sa ma treaca astfel de fiori. Stiu ca trebuie sa raman in adevar pentru aceasta. Si stiu ca cei care sunt si raman in adevar, iubesc in adevar si iubesc cu adevarat.

Versetul 4 ne aminteste ca umblarea in adevar nu este o traire mistica, pe care ar primi-o unii initiati sau mai deosebiti. Este porunca Tatalui. Umblarea in adevar este dupa porunca Tatalui. Si aceasta porunca a fost primita de la Dumnezeu, iar daca a fost primita, este prin har si este pentru toti cei care au primit iertarea prin credinta.

Ioan roaga biserica sa puna in aplicare si acum, ca si pana acum, porunca cea bine cunoscuta a lui Dumnezeu - "sa ne iubim unii pe altii". Este porunca pe care am avut-o de la inceput. El nu poate da porunci noi, ci aminteste doar porunca de la inceput. Dar, noi trebuie sa intelegem ca a ne iubi unii pe altii inseamna a fii in adevar mai intai de toate.

Intr-adevar, Ioan continua: "Si dragostea sta in vietuirea dupa poruncile Lui. Aceasta este porunca in care trebuie sa umblati, dupa cum ati auzit de la inceput." Deci, porunca de la inceput este dragostea, care nu este decat daca cei ce o au sunt in adevar si care (dragostea) sta in vietuirea (trairea zilnica) dupa poruncile Lui.

Dragostea nu sta in faptul ca ne iubim si ca ne vizitam? Nu! In nimic nu sta, decat in vietuirea dupa poruncile lui Dumnezeu. Bine, dar unde sunt aceste porunci? In Scriptura, in Cuvant, unde sa fie...?!!!

Observati cum sunt prezentate lucrurile aici? Intai de toate, esential este sa fii in adevar. Faptul ca esti in adevar aduce cu sine capacitea de a iubi in adevar. Dragostea aceasta sta in vietuirea dupa poruncile lui Dumnezeu. Poruncile lui Dumnezeu sunt in Cuvant, deci dragostea sta in trairea zilnica in Cuvant, asa cum de altfel am fost chemati de la inceput.

Ioan insa, continua si spune de ce zice el toate aceste lucruri. De ce a adus el in discutie Bisericii ca trebuie sa umble (fratii, sfintii) cu titlul de "trebuie" si valoare de porunca divina? De ce mentioneaza ca toata aceasta vietuire, umblare, traire trebuie sa fie "dupa cum ati auzit de la inceput"?

Caci in lume s-au raspandit multi amagitori, cari nu marturisesc ca Isus Cristos vine in trup. Iata amagitorul, iata Anticristul!

Amagitorii sunt pretutindeni si sunt multi. Ei nu marturisesc ce este de la inceput, anume ca dumnezeirea vine in trup. Cristos Isus, vine in trup. Nimeni altul si nimic alaturi de El. Exista mai multe forme ale cuprinse aici. Pasajul este unul principial, general. E foarte probabil ca Ioan s-a referit, implicit, la cei din vremea lui, care spuneau ca Isus Cristos nu e Dumnezeu si ca Dumnezeu nu poate veni in trup. Dar pasajul este general. Amagitorul este cel care spune orice altceva, decat adevarul cu privire la Domnul Isus. Sau spune si despre Domnul Isus, dar mai adauga ceva, sau nu spune tot.

Toata doctrina crestina se bazeaza pe faptul ca Cristos vine in trup. Afirmatia este una puternica, de baza, principiala si esentiala. Nici o porunca din Scriptura nu are sens daca Cristos nu vine in trup. Scriptura zice ca Cristos vine in trup. Daca nu vine in trup, atunci tot ce zice Scriptura este tot o minciuna. Dar noi am vazut pana acum ca tot ce zice Scriptura este din dragoste, care este din adevar. Iar daca este din adevar, atunci nu poate sa fie din minciuna.

Paziti-va bine sa nu perdeti rodul muncii voastre, ci sa primiti o rasplata deplina. Oricine o ia inainte, si nu ramane in invatatura lui Cristos, n-are pe Dumnezeu. Cine ramane in invatatura aceasta, are pe Tatal si pe Fiul. Daca vine cineva la voi, si nu va aduce invatatura aceasta, sa nu-l primiti in casa, si sa nu-i ziceti: „Bun venit!” Caci cine-i zice: „Bun venit!” se face partas faptelor lui rele.

Sunt unii care o iau inainte. Care isi zic singur ca sunt "mai maturi". Ei nu raman in invatatura lui Cristos. Fiindca daca ar ramane, ar fi ca si cei care raman. Dar fiindca nu sunt ca ei, nu raman. Au fost odata printre ei, dar acum nu mai sunt. Sunt cei care pleaca fiindca nu raman in invatatura lui Cristos.

Sunt multi amagitori si sunt peste tot. Ei nu aduc invatatura aceasta, a lui Cristos, adica invatatura despre adevar, dragoste si poruncile lui Dumnezeu si nu marturisesc venirea in trup a Domnului Isus, atunci cand deschid gura sa vorbeasca. Paziti-va BINE de ei. Apostolul Ioan prefera sa ii tina afara. Un "bun venit" te face partas faptelor rele ale acestor oameni.

Suntem tentati sa ne gandim ce invatatura aduc acesti oameni. Orice invatatura care nu este invatatura Cuvantului. Poate este chiar una "evoluata", bine gandita si specificata. O invatatura care este "in fata" invataturii despre Domnul Isus. Una mai "elevata". Tineti orice invatatura diferita de cea din Biblia afara.

Avand in vedere o experienta recenta, trebuie sa precizez si un caz special: cineva care isi zicea "frate" a intrat in contact cu mai multi tineri pe internet, refuzand sa se prezinte. Sub pretextul ca vrea sa vada cum gandesc, le-a prezentat chestiuni care nu contineau deloc "aceasta invatatura", despre ca Scriptura vorbeste. Raspunsul corect este - nu-i ziceti bun venit: nu-l primiti in adresa voastra de mess. Cineva a avut o experienta cu acest personaj. A iesit de pe internet si a vorbit cu Dumnezeu. Pasajul care era la rand era tocmai acesta, 2 Ioan. Dumnezeu a raspuns concret si a stiut ce sa faca.

Si alte exemple se pot da, dar fiecare sa primeasca Cuvantul Domnului in inima. Fara Cuvant, esti victima sigura.

Sa judec sau sa nu judec?

Auzim tot mai des - sa nu nejudecam unii pe altii... Sa ne iubim, important e sa nu ne judecam. Obisnuiti cu amalgamul, unii nu reusesc sa fac dinstinctie intre versete si valoarea lor de scop.

Ne cheama Biblia sa nu ne judecam unii pe altii? Da! Ne cheama sa ne judecam? Da! Ne cheama sa judecam ce fac ceilalti? Da! Ne cheama sa ne judecam singuri? Da! Ne cheama sa il lasam doar pe Dumnezeu sa judece? Da! Atunci, inseamna ca trebuie sa intelegem fiecare verset in sens de scop si continut efectiv, pentru a vedea la ce anume se refera, in contextul sau.

Citand doar anumite versete, unii incearca sa limiteze gandirea fratilor la Cuvantul lui Dumnezeu (o alta metoda folosita des astazi). In ce priveste judecarea situatiilor si a miscarilor, avem un pasaj pe care apostolul Ioan l-a lasat:

Prea iubitilor, sa nu dati crezare oricarui duh; ci sa cercetati duhurile, daca sunt de la Dumnezeu; caci in lume au iesit multi prooroci mincinosi.
Duhul lui Dumnezeu sa-l cunoasteti dupa aceasta: Orice duh, care marturiseste ca Isus Cristos a venit in trup, este de la Dumnezeu; si orice duh, care nu marturiseste pe Isus, nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui Anticrist, de a carui venire ati auzit. El chiar este in lume acum.

Ioan se adreseaza tuturor celor din Biserica. Mesajul este sa nu creada duhurile (tendintele, miscarile, reactiile - duhul este cel care anima la ceva; nu exista duh fara scop). Acum, sa fim atenti sa luam exact cum scrie in acest pasaj:

- daca Duhul este de la Dumnezeu (al lui Dumnezeu), atunci el va marturisi ca Isus Cristos a venit in trup. Deci exista marturia Domnului Isus, care a venit pe pamant in trup. In plus, pasajul, vorbind despre Domnul Isus si numai despre el, ne lasa sa intelegem ca doar despre El este vorba (adica Duhul lui Dumnezeu nu marturiseste pe nimeni altcineva decat pe Domnul Isus). In plus, ni se spune despre Domnul Isus care a venit in trup - adica despre Isus acela al Bibliei (deci, Duhul lui Dumnezeu marturiseste despre Fiul lui Dumnezeu cunoscut in biserici, prin Cuvant);
- orice duh care nu marturiseste pe Isus nu este de la Dumnezeu. Nu zice "care marturiseste impotriva lui Isus". Daca duhul marturiseste impotriva Domnului Isus, e clar. Dar daca nu marturiseste impotriva Lui, dar nici despre El? Atunci din nou e clar - nu e de la Dumnezeu. In plus, trebuie sa fie Isus cel cunoscut din Cuvant, fiindca pasajul nu vorbeste despre alt Isus si trebuie sa fie o marturisire doar despre Domnul Isus. Deci, daca cineva marturiseste pe Isus, dar marturiseste si pe altcineva pe langa Isus, nu este de la Dumnezeu. Cand vorbim despre marturisirea Domnului Isus ne referim la ce? Cum verificam daca e marturia lui Isus sau nu? De unde stim cum e acest Isus? Din Cuvant, desigur! Deci, oricine nu marturiseste despre Isus, prin Scriptura, nu este de la Dumnezeu.

Suntem chemati sa judecam si sa judecam bine. De ce? Fiindca in lume duhul lui Anticrist este in actiune. A iesit sa insele lumea... doar cei care stau langa Cuvant vor fi scapati de ceasul incercarii. Duhul spune Bisericii, in Apocalipsa:

Fiindca ai pazit cuvantul rabdarii Mele, te voi pazi si Eu de ceasul incercarii, care are sa vina peste lumea intreaga, ca sa incerce pe locuitorii pamantului. Eu vin curand. Pastreaza ce ai, ca nimeni sa nu-ti ia cununa.

Asa cum am subliniat in posturile anterioare, Scriptura pune accent pe nevoia noastra de a pastra ce am primit la inceput. Cand spun asta nu ma refer, desigur, la forme fara esenta. Ca sa putem pastra ce am primit, trebuie sa judecam ORICE duh, fara sa credem de la inceput ca directia spre care anima el este una buna, ad valorem. Nu conteaza cine sunt protagonistii. E la mijloc viata noastra si nu trebuie sa ne lasam inselati. Daca ramanem langa Dumnezeu, in adevar si dragoste, NU vom fi inselati, fiindca Cel ce e in noi e mai tare decat duhul veacului si suntem mai mult decat biruitori prin Acela care ne-a iubit.

O experienta trista in lumina Scripturii

Pasajul din 2 Petru 2: 17 - 22 este amplu discutat. As vrea sa va aduc in atentie o experienta pe care am trait-o, care este descrisa aici in acest pasaj. Intai va spun experienta si apoi voi cita versetele. Aceasta experienta este doar un exemplu a ceea ce experimentam in zilele acestea in Romania.

Eram intr-o "expeditie" si m-am intalnit acolo cu tineri din mai multe zone alte tarii. Printre altii era o fata. Treceam pe langa un podium in jurul caruia era multa lume. Era muzica hip-hop, iar cativa dansatori isi etalau miscarile trupului. M-am oprit pentru o clipa. Fata aceasta mi-a spus sa nu ma opresc, ci sa plec fiindca acolo e lumea ei veche. Atunci am inceput s-o intreb despre asta.

Ea mi-a spus cum inainte sa se intoarca la Domnul a fost o dansatoare si ca iubea efectiv dansul, de orice fel. Dansa pretutindeni, unde avea ocazia sau unde isi deschide ea o atfel de usa. Apoi, mi-a spus cum s-a intalnit cu Domnul. A renuntat complet la viata ei veche. A renuntat la dans, la tot ce facea inainte. A inceput sa traiasca pentru Dumnezeu. La un moment dat, a dat peste un grup si acolo a inceput sa intre in contact cu anumite practici. Mergand la unele intalniri a ajuns la un moment dat sa participe la o seara de "lauda si inchinare" unde toti dansau, sareau, zburdau cu veselie pe campia Romaniei (exagerez eu).

Atunci, mi-a descris cum in mintea ei au venit ganduri puternice si o lupta s-a starnit. Cei din grupul acela i-au explicat ca totul este normal, ca este pentru Domnul si ca formele nu conteaza. Un conflict s-a nascut in inima ei. Doar la asta se gandea. Nu intelegea cum lucrurile la care ea a renuntat prin pocainta sunt acum acceptate de crestinii cu care se intalnea regulat. Dupa mai multe intalniri, s-a hotarat sa nu accepte asa ceva. Totusi, dupa un timp, un "om invatat" a convins-o ca e totul in regula, ca sunt doar forme si ca inima conteaza si obiectul inchinarii si nu modul. Important e sa se simta bine cand se inchina, ca sa nu fie constransa, sau ingradita.

Imi relata cum s-a hotarat pana la urma ca nu e gresit sa faca tot ce a facut, doar ca pentru Domnul si nu la discoteca si nu intr-un mediu profan.

Sa citim acum versetele si va explic si teoria care sta in spatele unor astfel de exemple. Vorbind despre invatatorii mincinosi, care s-au lepadat de Stapanul si care strecoara pe furis erezii nimicitoare, apostolul Petru zice:

Oamenii acestia sunt nişte fantani fara apa, niste nori, alungati de furtuna: lor le este pastrata negura intunericului. Ei vorbesc cu trufie lucruri de nimic, momesc, cu poftele carnii si cu desfranari, pe cei ce de abia au scapat de cei ce traiesc in ratacire. Le fagaduiesc slobozenia, in timp ce ei insisi sunt robi ai stricaciunii. Caci fiecare este robul lucrului de care este biruit. In adevar, daca, dupa ce au scapat de intinaciunile lumii, prin cunoasterea Domnului si Mantuitorului nostru Isus Cristos, se incurca iarasi si sunt biruiti de ele, starea lor de pe urma se face mai rea decat cea dintai. Ar fi fost mai bine pentru ei sa nu fi cunoscut calea neprihanirii, decat, dupa ce au cunoscut-o, sa se intoarca de la porunca sfanta, care le fusese data. Cu ei s-a intamplat ce spune zicala adevarata: „Cainele s-a intors la ce varsase”, si „scroafa spalata s-a intors sa se tavaleasca iarasi in mocirla.”

Pe astfel de oameni ii vei auzi cum momesc cu poftele carnii si se adreseaza crestinilor imaturi sau carnali. Ei spun: "haideti la noi sa fiti liberi, nu mai stati langa ingustii aia care va tot opresc de la diverse lucruri". Nu conteaza forma, traiti pentru Domnul, inima conteaza - orice forma, daca e pentru Domnul, poate fi facuta fara probleme.

Asa se face ca oamenii sunt momiti si chiar cred ca forma nu conteaza. Ei, desigur, nu sunt consecventi, fiindca lucreaza progresiv si trebuie sa nu loveasca dintr-o data, ca sa nu devina evidenta lucrarea lor. Intai vorbesc de unele forme, apoi si de altele si situatia merge tot mai mult spre rau, pana cand se ajunge iarasi la starea de la inceput, de unde au plecat pe cand erau in lume.

Forma nu conteaza, nu? Nu conteaza daca ridic mana spre cer cand ma rog si cant. Nu conteaza daca plang sau rad. Nu conteaza daca sar sau nu. Nu conteaza daca ma bucur in felul meu dansand inaintea Domnului. Observati aici un amestec de valori. Daca ridicarea mainilor, plansul si rasul sunt amestecate cu alte forme, atunci putem sa continuam sa amestecam. Biblia nu vorbeste despre ce forme sa fie acceptate sau nu (argumentul lor), deci totul e subiectiv. Ne putem permite sa mai adaugam la lista si alte forme. Ca sunt forme. Daca inima este pentru Domnul si vin cu nevoile mele inaintea Lui, atunci putem sa zbieram, putem sa fumam, putem sa bem, putem sa ne strangem in brate si sa ne pupam, putem sa ne imbracam oricum (sau sa nu ne imbracam), putem sa ne gaurim (daca ploua sa nu retinem apa inutil), putem sa facem orice forma... ca de... e doar o forma!

Personal am cunostinta reala de intalniri de tineret unde tot ce am scris mai sus sunt realitati. Cunosc oameni care au fost atrasi acolo, crestini sinceri, care la inceput au fost socati, dar apoi au fost atrasi (momiti). Oare nu este aceasta exact ce descrie apostolul Petru? Multi sunt astazi inselati de asa ceva. Majoritatea inca nu realizeaza ce directie au si considera ca au lucrurile in control. Dar ei nu sunt in mana Domnului. Poate vor controla pentru o vreme, dar intr-o zi, lucrarea lor, care e construita pe nisip se va nimici in furtuna. Fiindca vine furtuna.

Prea iubitilor, aceasta este a doua epistola, pe care v-o scriu. In amandoua, caut sa va trezesc mintea sanatoasa, prin instiintari, ca sa va fac sa va aduceti aminte de lucrurile vestite mai dinainte de sfintii prooroci, si de porunca Domnului si Mantuitorului nostru, data prin apostolii vostri. Inainte de toate, sa stiti ca in zilele din urma vor veni batjocoritori plini de batjocuri, care vor trai dupa poftele lor...

Aduceti-va aminte cum ati invatat la inceput. Nu va departati de ce ati primit. Traim vremurile unei apostazii fara precedent. Tot Petru scria in 1 Petru 1: 13 - 16:

De aceea, incingeti-va coapsele mintii voastre, fiti treji, si puneti-va toata nadejdea in harul, care va va fi adus, la aratarea lui Isus Cristos. Ca niste copii ascultatori, nu va lasati tarati in poftele, pe cari le aveati altadata, cand erati in nestiinta. Ci, dupa cum Cel ce v-a chemat este sfant, fiti si voi sfinti in toata purtarea voastra. Caci este scris: „Fiti sfinti, caci Eu sunt sfant”.

Un exemplu concret al idolatriei

O stire din Evenimentul Zilei, pe 17 Octombrie relateaza:

----------------------------------
Nascut in Romania, la Bucuresti, Petrescu (34 de ani) este preot catolic al Catedralei „Dei Marsi” in orasul Avezzano, iar in timpul liber se imbraca in costumele regelui rock’n’rollului si canta muzica acestuia.

Preotul roman spune ca, in opinia sa, Elvis este o sursa de inspiratie pentru credinta crestina, deoarece „Regele” canta „in general, despre iubire”.

Petrescu a ajuns in Italia acum 15 ani pentru a-si urma vocatia religioasa, iar pasiunea pentru Elvis a inceput pe cand avea 10 ani.

Romanul afirma ca pe Elvis il considera „un show-man prin excelenta, care a influentat muzica, vestimentatia, si stilul de viata al tuturor”.
Insa muzica preferata de preot nu se opreste la Elvis, romanul adaugand in predicile sale si versuri de la cantarete precum Celine Dion.
----------------------------------

Titlul acesteia este: "Predica in numele lui Dumnezeu si al lui Elvis". Interesant nu? Acum, daca citim din Biblie, din Iuda gasim:

Caci s-au strecurat printre voi unii oameni, scrisi de mult pentru osanda aceasta, oameni neevlaviosi, care schimba in desfranare harul Dumnezeului nostru, si tagaduiesc pe singurul nostru Stapan si Domn Isus Cristos.

Acesta este doar un exemplu banal, preluat de agentiile de stiri. Intelegeti? Un preot ii canta si lui Dumnezeu, dar ii canta si altui zeu. Se inchina si lui Dumnezeu si altui dumnezeu. Este tagaduirea Sigurului Dumnezeu - "tagaduiesc pe singurul noastru Stapan si Domn Isus Cristos". Este atitudinea de astazi pe care multi o au in biserici. Ei cred ca pot sa fie si cu Dumnezeu si cu lumea. Ei cred ca pot sa cante si cantarile lumii si pe ale lui Dumnezeu... conteaza ca ne iubim, ca suntem prieteni si ca versurile sunt de iubire si totul este frumos, cu fluturasi albi si colorati, cu balonase cu floricele...

In realitate ne confruntam azi cu o mare diversiune, cu o mare inselaciune. Oameni in toata firea cred ca pot sa atraga lumea prin lucrurile lumii, aleg sa se inchine si lui Dumnezeu dar si lumii si valorilor ei. Sunt inselati fiindca ei chiar cred ca asa lucreaza pentru "largirea Imparatiei". In realitate, ei largesc doar calea, dincolo de limitele trasate de Scriptura. Acum, de ce au fost inselati? Exista un raspuns in Scriptura, in Apocalipsa 3: 10 - 11:

Fiindca ai pazit cuvantul rabdarii Mele, te voi pazi si Eu de ceasul incercarii, care are sa vina peste lumea intreaga, ca sa incerce pe locuitorii pamantului. Eu vin curand. Pastreaza ce ai, ca nimeni sa nu-ti ia cununa.

Sursa erorii este in faptul ca acesti oameni nu au vegheat sa pazeasca/pastreze "cuvantul rabdarii" Domnului Isus. Care este acest cuvant - este chiar Scriptura, Cuvantul lui Dumnezeu, care cheama la rabdare si la incredere totala in Dumnezeu, intr-o traire dupa voia revelata a lui Dumnezeu, voie obiectiva, absoluta si universala.

O atentionare scrisa de apostolul Petru

In 2 Petru capitolul 2, avem o mare avertizare scrisa de apostolul Petru. Este o profetie apostolica, inexorabila, prin care stim ca clar ca printre cei din Biserica vor fi "invatatori mincinosi". Invatatura este importanta, ea da directie si suport actiunilor noastre. Diavolul ataca prin invatatura nesanatoasa exact acolo unde oamenii pun mare accent pe invatatura. Daca oamenii nu ar fi interesati de invatatura, diavolul ar ataca cu ceva "relevant". In Bisericile evanghelice oamenii sunt interesati de invatatura (poate si in alte biserici, nu am cunostinta). In contextul Bisericii adevarate, oamenii sunt interesati de invatatura. Asa ca, fratele Petru ne avertizeaza:

In norod s-au ridicat si prooroci mincinosi, cum si intre voi vor fi invatatori mincinosi, care vor strecura pe furis erezii nimicitoare, se vor lepada de Stapanul, care i-a rascumparat, si vor face sa cada asupra lor o pierzare napraznica.
Multi ii vor urma in destrabalarile lor. Si, din pricina lor, calea adevarului va fi vorbita de rau.

Cum stim cand cineva vrea sa invete mincinos? Avem cateva semne ale unei astfel de lucrari, care trebuie luate in considerare, daca vrem sa ne pazim. Asa ne putem evalua si lucrarea si slujirea.

Intai de toate, invatatorii sunt mincinosi. Ei vor cauta sa devieze de la Cuvantul lui Dumnezeu, care singur poate fi numit absolut, in lumea noastra, fiindca este al lui Dumnezeu. Asadar, acesti invatatori relativizeaza lucrurile si incurajeaza subiectivismul. Placerea personala este mai importanta decat doctrina, care "da nastere la certuri", cum ajung sa spuna la sfarsit, dupa ce au fost inselati.

O alta caracteristica este faptul de a "strecura pe furis" erezii nimicitoare. Nu spun lucrurile pe fata, nu le spun direct. Le spun bine gandit, pe ascuns. Daca le-ar spune direct si plenar ar fi imediat inghitite de adevar (ideile). Nu ar sta in picioare nici un argument intr-o confruntare cu invatatorii adevarati (adica cei care folosesc sabia Cuvantului). Este o lucrare lasa, lipsita de verticalitate, dar scopul este categoric - destrabalarea. Oamenii acesti vor sa se simta ei bine, sa faca ce vor in Biserica pe care Dumnezeu o zideste. Nu se potrivesc fiindca se impotrivesc adevarului.

Este socant pentru mine sa citesc: "se vor lepada de Stapanul, care i-a rascumparat". Lepadarea aceasta este tocmai tagaduirea despre care vorbeste Iuda. Nu poate sa fie una directa, fiindca atunci nu ar mai fi pe furis. Este o lepadare graduala, care duce la o stare de fapt prin care harul lui Dumnezeu este luat in deradere.

Problema este ca exista oameni care fac asa ceva - pe furis, fara sa se stie, pregatesc si indeplinesc o lucrare de inselare prin invatatura, care duce la destrabalare. Destrabalare, asa cum mai spuneam aici, se refera la a face ce face lumea, dand frau liber trupului si exprimarii carnii pacatoase, lasand sentimentele sa ia conducerea chimica asupra creierului... si totul devine palpitant, inaltator ca sentiment, dar... fara adevar. Caci, daca renunt la Cuvant, ce adevar mai pot avea? Iar Cuvantul ne invata clar, in sute de verete si pasaje, principial sau direct care este voia lui Dumnezeu, cea buna, placuta si desavarsita. Ea, oameni buni, este desavarsita - Dumnezeu nu mai are nevoie ca cineva sa adauge la ea ceva nou, vreo descoperire sau vreo idee a mintii omului. Este asa de veche conceptia lui Dumnezeu, incat e testata in zeci de generatii diferite. A ramas in picioare, fiindca e adevarata. Si e singura care a ramas in picioare.

Iar cei care lucreaza pe furis si invata pe altii pe furis, ca sa-i desparta si pe ei de Stapanul, nu fac lucrarea lui Dumnezeu si sunt fie apostati, fie inselati, fie oameni neregenerati. Alta posibilitate nu ne mai da Scriptura. Daca nu am avea aceste lucruri clar spuse in Biblie, ati putea sa ma blamati pentru orice lucru rau va trece prin minte. Dar Scriptura vorbeste clar, in multe locuri si direct. Si are si un mesaj direct pentru voi, care lucrati pe furis - POCAITI-VA!!!

Acum, fratilor, sa veghem si sa ne pazim de invatatorii mincinosi. E datoria noastra si e datoria Bisericii (a batranilor Bisericii, a pastorilor Bisericii) sa ne apere. In ce ne priveste, trebuie sa fim cu luare aminte la ce suntem invatati. Daca este Cuvantul lui Dumnezeu, acesta va straluci in vietile noastre si va forma diamante din noi, la lumina. Daca este Cuvantul pe care "cei mai multi" il strica (afirmatia apostolului Pavel din 2 Corinteni), stricat astfel, el va fi prezentat la intuneric. Cand vine lumina, oamenii invatati mincinos se vor impotrivi. Ei nu vor sa iasa de la intuneric - au fost obisnuiti acolo. Dar oameni buni, nu exista alta solutie decat lumina si pocainta!

Problema este ca, din pricina unor astfel de oameni, "calea adevarului va fi vorbita de rau". Acesta e un alt semn al unei lucrari in spatele careie NU sta Dumnezeu. Niciodata Dumnezeu nu actioneaza in asa fel inca sa fie vorbita de rau Calea Domnului. Ei nu doar ca batjocoresc calea Domnului, dar batjocoresc si pe alesii Domnului, pe toti cei ce merg pe calea aceasta, dupa adevarul lui Dumnezeu.

In momentul acesta avem o imagine biblica reala a celor care invata mincinos si putem sa evaluam corect o situatie data, sa luam decizia corecta, daca ne intereseaza asta. Desigur, daca ne pasa de avertizarea apostolului Petru, vom lua atitudine.

Va avertizez ca mesajele de pe acest blog nu sunt un raspuns fata de nimeni, ci se constituie in a prezenta ceea ce Biblia prezinta. Aceste mesaje (care au aparut si vor mai fi scrise aici) sunt pentru cei care le pot folosi pentru adevar.

Cum raman in Cristos?

Suntem crestini, aceia dintre noi care suntem, avand inainte un drum lung, un drum de crestere spirituala cu profunde implicatii in vesnicie. Se formeaza un caracter, se formeaza o persoana, creste un om ascuns al inimii, nascut din firea dumnezeiasca, prin harul lui Dumnezeu, prin credinta.

Citind epistolele lui Ioan, gasim raspunsuri la intrebarea "Cum ramanem in Cristos?". Apostolul nu pune niciodata intrebarea, ci doar da raspunsul. Avem ca prioritate sa ramanem in Cristos toata viata noastra. Iata, dar, ce spune Ioan. Urmariti, va rog, firul logic exprimat in epistola 1 Ioan.

1. Stim ca il cunoastem, daca pazim poruncile Lui.

Care sunt poruncile Lui? Imediat dupa versetul din 1 Ioan 2: 3, unde Scriptura ne arata ca stim ca Il cunoastem prin pazirea poruncilor Lui, ne intrebam in mod corect "care sunt poruncile Lui?". Urmatoarele versete ne spun clar ca cine nu pazeste poruncile Lui este un mincinos. Apoi, versetul 5 incepe cu "dar", ca si cum ar pune in opozitie cu aceasta afirmatie ceea ce urmeaza. Cine nu pazeste poruncile Lui e un mincinos, DAR... Ce urmeaza? In mod logic, urmeaza ce se intampla in cealalta situatie - cand pazim poruncile Lui. Acum, sa citim ce spune versetul:

Dar cine pazeste Cuvantul Lui, in el dragostea lui Dumnezeu a ajuns desavarsita; prin aceasta stim ca suntem in El.

Acest verset ne lumineaza clar raspunsul la intrebarea de mai sus. Pazirea poruncilor se face prin pazirea Cuvantului lui Dumnezeu. Asadar, ce trebuie sa fac eu clar si efectiv pentru a ramane in Dumnezeu? Trebuie sa pazesc poruncile Lui, Cuvantul sfant. Exact mesajul lui Iuda, despre care am scris in posturi anterioare. Cuvantul a fost dat. Mesajul Cuvantului a fost transmis. El acum nu se mai transmite. Nu ne punem problema, asadar, cum sa primim Cuvantul pentru prima data, ci cum sa-l pastram/pazim, dupa ce l-am primit.

Cuvantul grecesc folosit aici, este exact acelasi cuvant folosit in Iuda, cand ni se spune despre "ingerii care nu si-au PASTRAT vrednicia". Noi trebuie sa pastram Cuvantul, adica sa veghem sa nu se ia nimic din el, sa nu se adauge nimic la el. El trebuie sa ramana in trairea noastra asa cu este. Mare atentie - NU este suficient sa implinim Cuvantul asa cum este partial, la fel cum NU este suficient sa-l pastram integral, dar sa mai pastram si alte obiceiuri sau gandiri de obarsie omeneasca. Ioan spune clar - ramanem in Dumnezeu daca ramanem in Cuvantul Sau.

In plus fata de aceasta, se clarifica aici (si as vrea sa clarificam si noi, pe acest blog, odata pentru totdeauna, fiindca sunt multe tendinte astazi) relatia Cuvant-dragoste. Se afirma lucruri multe despre dragoste si ce inseamna esenta aceasta... Ce spune Biblia clar, in context aici este ca, prin pazirea Cuvantului, dragostea ajunge desavarsita in noi.

Este ESENTIAL sa intelegem ca daca nu pazim Cuvantul, daca nu-l traim asa cum este in mod sistematic si real, NU putem ajunge la dragoste, la Dumnezeu (Dumnezeu este dragoste). Fara Cuvantul lui Dumnezeu suntem pierduti. Daca ne jucam cu el, daca luam doar ce ne place noua, daca il interpretam dupa cum credem noi, sau dupa cum ni se pare mai plauzibil, riscam sa nu iubim in adevar, cum este Dumnezeu... riscam sa pierdem esenta crestinismului, pe care toti o cauta astazi cu atata ardoare.

Intelege ca iubirea adevarata nu este cand te simti bine la biserica. Nu este cand plangi sau cand razi. Nu este cand dai un ban saracilor. Nu este cand predici. Nu este cand slujesti, zidesti, incurajezi etc. Ci, este doar atunci, cand faci toate aceste lucruri pe baza Cuvantului lui Dumnezeu, care este unul singur si care nu este interpretabil in mai multe sensuri. Exista mai multe interpretari fiindca: fie permite pasajul (caz in care intepretarile nu pot sa se "lupte" intre ele), fie omul firesc interpreteaza pasajul, fie exista o interpretare imatura, temporara.

Si, prin aceasta STIM ca suntem in El! Asadar, urmatoarea concluzie este a lui Ioan:


2. Stim ca suntem in Dumnezeu prin aceea ca pazim Cuvantul Sau.


3. 1 Ioan 2: 6 spune: "Cine zice ca ramane in El, trebuie sa traiasca si el cum a trait Isus"

Deci, atunci cand aud pe cineva ca zice ca este in Dumnezeu, ca ramane in El, trebuie imediat sa pot sa spun despre el ca traieste asa cum a trait Domnul Isus. Adica? Adica sa predice in sandale pe strazi, sa mearga cu barca si sa potoleasca furtuna, sa fie vandut de unul din cei 12 ucenici pe care trebuie sa-i aiba? Ar trebui sa avem toti 12 ucenici, inclusiv ucenicii si atunci ar fi o situatie imposibila. Este evident ca Scriptura se refera la modul de viata. Ni se spune "cum" si nu "ce".

Mergem mai departe si ne punem intrebarea "Dar cum a trait Isus?". Ca sa ne raspundem nu intram in teorii omenesti. Pur si simplu citim in continuare. Biblia ne raspunde simplu:

Prea iubiţilor nu va scriu o poruncă noua, ci o porunca veche, pe care ati avut-o dela inceput. Porunca aceasta veche este Cuvantul, pe care l-ati auzit.

Da, prin Cuvant putem trai ca Domnul Isus. Acolo gasim cu a trait Domnul Isus si Cuvantul ca intreg ne transmite izul firii dumnezeiesti. Este o alura, un intreg al esentei divine, transmis in mod unic si minunat, pentru ca noi oamenii sa simtim pana in cele mai adanci locuri ale fiintei noastre ce inseamna sa fii din Dumnezeu. Inalt Numele lui Dumnezeu pentru acest lucru - pentru "cuvintele vietii vesnice", pentru Cuvantul sfant care ne-a fost dat. Il pazim, fratilor, daca traim si noi cum a trait Domnul Isus.

Dar unde vrea sa ajunga Ioan? Ce urmareste sa corecteze in epistola? Pentru ce ii invata aceste lucruri pe destinatarii de atunci ai scrierii sale? Haideti sa continuam sa citim. Ioan incepe de la versetul 8 sa vorbeasca despre a iubi pe frati si a-i ura. Pare ca nu e in context, nu? Ce legatura are tot ce scrie el pana aici, cu relatia cu fratii?


4. 1 Ioan 2: 9: "Cine zice ca este in lumina si uraste pe fratele sau, este inca in intuneric pana acum". In plus, cine iubeste pe fratele sau, ramane in lumina. Cuvantul tradus cu "a ramane" este exact acelasi cu cel din versetul 6 tradus la fel. El mai apare si in versetul 14, 17, 19, 24, 27 si 28 numai in acest capitol. Apoi in multe versete in restul epistolei. Iata acum ce spun aceste versete, ca sa vedem ce vrea Ioan sa spuna in context:

V-am scris, parintilor, fiindca ati cunoscut pe Cel ce este dela inceput. V-am scris, tinerilor, fiindca sunteti tari, si Cuvantul lui Dumnezeu ramane in voi, si ati biruit pe cel rau.

Si lumea si pofta ei trece; dar cine face voia lui Dumnezeu, ramane in veac.

Ei au iesit din mijlocul nostru, dar nu erau dintre ai nostri. Caci daca ar fi fost dintre ai nostri, ar fi ramas cu noi; ci au iesit, ca sa se arate ca nu toti sunt dintre ai nostri.

Ce ati auzit de la inceput, aceea sa ramana in voi. Daca ramane in voi ce ati auzit dela inceput, si voi veti ramanea in Fiul si in Tatal.

Cat despre voi, ungerea, pe care ati primit-o dela El, ramane in voi, si n-aveti trebuinta sa va invete cineva; ci, dupa cum ungerea Lui va invata despre toate lucrurile si este adevarata, si nu este o minciuna, ramaneti in El, dupa cum v-a invatat ea.

Si acum, copilasilor, ramaneti in El, pentru ca atunci cand Se va arata El, sa avem indrazneala, si, la venirea Lui, sa nu ramanem de rusine si departati de El.

Pasajele acestea sunt extraordinare. Ma cutremura. Se pare ca au iesit din mijlocul destinatarilor de atunci unii dintre ei. Si Ioan le scrie sa le explice ce se intampla si le spune cum sa reactioneze. In primul rand el vrea sa ii asigure ca ceea ce au auzit de la inceput este Cuvantul lui Dumnezeu. Intr-adevar, asa si incepe:

Ce era de la inceput, ce am auzit, ce am vazut cu ochii nostri, ce am privit si ce am pipait cu mainile noastre, cu privire la Cuvantul vietii,
pentru ca viata a fost aratata, si noi am vazut-o, si marturisim despre ea, si va vestim viata vecinica, viata care era la Tatal, si care ne-a fost aratata;
deci, ce am vazut si am auzit, aceea va vestim si voua, ca si voi sa aveti partasie cu noi. Si partasia noastra este cu Tatal si cu Fiul Sau, Isus Cristos.
Si va scriem aceste lucruri pentru ca bucuria voastra sa fie deplina.

Ei, cat si noi, trebuiau sa ramana in Cuvantul lui Dumnezeu, de unde vine constienta ("stim") faptului ca ramanem in Dumnezeu si desavarsirea in dragoste. In plus, plecarea unora dintre cei de acolo nu era dovada de dragoste. Chiar sa le fi facut fratii ceva, dragostea nu pleaca, dragostea isi da viata. Domnul Isus nu a plecat cand a fost scuipat si batjocorit. Ba, dimpotriva, El a luat asupra Lui toate pacatele noastre. Dragostea nu se gandeste la ea, nu este egoista, nu face nimic sa se satisfaca pe sine. Dragostea se da. Ioan le spune destinatarilor sai ca se poate ca ura sa fie sursa dezbinarii care a avut loc printre ei, sau neramanerea in Cuvantul lui Dumnezeu, sau incompatibilitatea in Cuvant. Ei au iesit fiindca nu erau de acolo. Locul lor nu era acolo. Ei nu erau in adevar. Si dovada era clara - nu au RAMAS!!!

Dar ce trebuiau sa faca ei, ei care au fost raniti si parasiti de chiar fratii lor? Ei trebuiau sa se pazeasca bine. Atat parintii cat si tinerii. Trebuiau sa vegheze sa ramana in Dumnezeu. Cum? Asta am studiat deja. Prin ramanerea in Cuvant si perseverarea in a fi ca Domnul Isus, spre desavarsirea in dragoste. Este exact modul cum scrie si Iuda, in esenta. Sunt, asadar, cei care dezbina, care nu fac aceasta din dragoste (evident) si nici prin Cuvant (evident), dar sunt si cei prinsi la mijloc, cei care "raman". Tu, care ramai, sa nu ai impresia ca esti mai bun, sau ca ai ceva special. Ioan, plin de dragoste si de blandete, spune: "Copilasilor, ramaneti in El"... pentru ca atunci cand va veni El, sa nu fim "departati de El"...

E un indemn de la batranul Ioan, apostolul. Parca-l vad cu lacrimi in ochi, suferind bland, ca unul care a trecut prin multe lovituri in viata, pentru credinta unica a sfintilor. Le scrie fratilor sai si ii cheama sa ramana in Dumnezeu. Le clarifica ce inseamna aceasta - pazirea poruncilor Lui. Aceasta inseamna pazirea Cuvantului, care aduce traire in dragostea lui Cristos, dupa modelul lui Cristos.

Am primit Cuvantul, noi toti. Acum, fratilor, nu lasati ce ati primit. Ramaneti in Cuvant. Va scriu in special voua, tinerilor, fiindca sunteti tari si Cuvantul lui Dumnezeu ramane in voi. Ati auzit Cuvantuls si ati inceput sa-l traiti. Nu va inselati si nu va lasati inselati - ramaneti in ce ati primit.

As vrea sa va incurajez sa cititi toata epistola 1 Ioan. M-am hotarat cu greu ce se versete sa inchei, aproape ca imi venea sa scriu toata epistola. Este extraordinara si minunata. Am selectat totusi un pasaj, un pasaj clar si direct, care taie, nu pentru ca eu il scriu, ci pentru ca asa este Cuvantul lui Dumnezeu:

Nu iubiti lumea, nici lucrurile din lume. Daca iubeste cineva lumea, dragostea Tatalui nu este in El. Caci tot ce este in lume: pofta firii pamantesti, pofta ochilor si laudarosia vietii, nu este de la Tatal, ci din lume. Si lumea si pofta ei trece; dar cine face voia lui Dumnezeu, ramane in veac. Copilasilor, este ceasul cel de pe urma. Si, dupa cum ati auzit ca are sa vina anticrist, sa stiti ca acum s-au ridicat multi anticristi: prin aceasta cunoastem ca este ceasul de pe urma.
Ei au iesit din mijlocul nostru, dar nu erau dintre ai nostri. Caci daca ar fi fost dintre ai nostri, ar fi ramas cu noi; ci au iesit, ca sa se arate ca nu toti sunt dintre ai nostri. Dar voi ati primit ungerea din partea Celui sfant, si stiti orice lucru. V-am scris nu ca n-ati cunoaste adevarul, ci pentru ca il cunoasteti, si stiti ca nici o minciuna nu vine din adevar. Cine este mincinosul, daca nu cel ce tagaduieste ca Isus este Cristosul? Acela este Anticristul, care tagaduieste pe Tatal si pe Fiul. Oricine tagaduieste pe Fiul, n-are pe Tatal. Oricine marturiseste pe Fiul, are si pe Tatal. Ce ati auzit de la inceput, aceea sa ramana in voi. Daca ramane in voi ce ati auzit de la inceput, si voi veti ramanea in Fiul si in Tatal. Si fagaduinta, pe care ne-a facut-o El, este aceasta: viata vecinica. V-am scris aceste lucruri in vederea celor ce cauta sa va rataceasca.

Pentru cei care au urechi de auzit

In Iuda, Scriptura ne spune:

Prea iubitilor, pe cand cautam cu tot dinadinsul sa va scriu despre mantuirea noastra de obste, m-am vazut silit sa va scriu ca sa va indemn sa luptati pentru credinta, care a fost data sfintilor odata pentru totdeauna.
Caci s-au strecurat printre voi unii oameni, scrisi de mult pentru osanda aceasta, oameni neevlaviosi, cari schimba in desfranare harul Dumnezeului nostru, si tagaduiesc pe singurul nostru Stapan si Domn Isus Cristos.

Credinta a fost data sfintilor odata pentru totdeauna. Adica? Adica exista o singura credinta. Ea, aceasta unica credinta, a fost data deja sfintilor pentru totdeauna. Adica, nu mai este data, candva, undeva in viitor, in istorie, oricand. Ea este una singura si a fost data sfintilor odata pentru totdeauna. Valorile in care cred sfintii nu pot sa difere, nici de la o generatie la alta, nici de la un cult la altul. Nu exista decat posibilitatea ca doar unii sa fie in adevar.

Cine sunt aceia? Sunt cei care au primit credinta. Sunt cei care au primit credinta si au dat-o mai departe asa cum este, fiindca credinta nu se mai da, noi trebuie sa o pastram cum este. Ea a fost data odata pentru totdeauna, dar acum nu se mai da. Este datoria noastra deci sa o pastram.

De aceea continua pasajul - luptati-va pentru credinta! Pana aici totul este normal. Acum insa, cand ni se arata cu cine va trebui sa luptam si motivatia lui Iuda de a scrie epistola, exprimata aici ne ingrozim. Cei cu care trebuie sa ne luptam sunt dintre printre noi, sunt cu noi la biserica, sunt cu noi la masa. Ei s-au strecurat printre noi!!!

Ce fac acesti oameni si cum ii poti cunoaste? Ei sunt neevlaviosi, schimba harul lui Dumnezeu in desfranare si tagaduiesc pe Singurul nostru Stapan si Domn, Isus Cristos. Intr-un alt post am explicat ce inseamna acestea. Oricum insa, acesti oameni nu recunosc autoritatea Bisericii si nu se supun ei, deci lui Cristos. Ei sunt neevlaviosi si desfranati. Iata, voi cei care aveti ochi de vazut, priviti in jurul vostru si vedeti cine isi bate joc de harul lui Dumnezeu in desfranare, lasandu-si trupul in libera lui voie, a unei minti blestemate, care nu intelege marea valoare a harului sfant, pe care Dumnezeu ni l-a dat.

Harul care ne-a fost dat cu suferinta este acum discutat in bancuri, in distractii, in scenete si filme odioase, in care, prin minciuna este "prezentata Evanghelia" adevarului. Absurd!

Epistola aceasta nu e pentru batranii Bisericii. Epistola aceasta este pentru toti cei din Biserica. Daca nu lupti pentru credinta, s-ar putea sa fi inselat! Caci, printre noi sunt deja strecurati unii care inseala! Si trebuie sa fie cu putere de decizie, pentru a face asta, fiindca altfel nu ar fi acceptati "printre noi".

Dar voi, prea iubitilor, aduceti-va aminte de vorbele vestite mai dinainte de apostolii Domnului nostru Isus Cristos. Cum va spuneau ca in vremurile din urma vor fi batjocoritori, cari vor trai dupa poftele lor nelegiuite. Ei sunt aceia cari dau nastere la dezbinari, oameni supusi poftelor firii, cari n-au Duhul.

Apostolii se pare ca de la inceput au atentionat turma Bisericii primare. In vremurile noastre, de pe urma, vor veni batjocoritori in biserici. Ei vor rade de oamenii evlaviosi. Vor necosoti pe cei batrani, vor batjocori lucrarea celor sfinti. Ei dau nastere la dezbinari. Lucreaza si se straduiesc sa nasca dezbinari, rupturi, in Trupul Domnului. Ei sunt supusi poftelor firii. Sunt de acord sa isi satisfaca poftele si dau trupului ce acesta cere, dau carnii tributul ei... fiindca sunt inca robi... nu au Duhul.

Mustrati pe cei ce se despart de voi; cautati sa mantuiti pe unii, smulgandu-i din foc; de altii iarasi fie-va mila cu frica, urand pana si camasa manjita de carne.

Scriptura ne arata ce sa facem si in situatia in care se reuseste o dezbinare. Trebuie sa-i mustram pe cei ce se despart de noi. Unii s-ar putea sa fie inselati, in mare pericol si avem datoria de a-i smulge nu "ca din foc" ci, "din foc". Crestinilor adevarati le pasa de frati. Le pasa nu fiindca sunt ei buni, ci fiindca realizeaza ce inseamna jertfa si harul lui Dumnezeu, nu acela schimbat in desfranare, fiindca stiu dragostea Celui care a murit si pentru fratii lor, pentru ca a murit pentru ei.

Forme, forme, forme...

Tot auzim despre forme, despre formalism, despre formalizare. Dar ce e si cu formele astea?

Exista mai multe forme de inchinare, sau o inchinare in mai multe feluri? Exista forme de lauda, sau o lauda felurita? Cine decide cand vorbim despre forma sau esenta? Cine stabileste valoare formei in sine, vis-a-vis de esenta pe care o reprezinta? Cine calculeaza diferenta dintre un lucru de esenta si unul de forma? Cine defineste esenta in sine si valoare de esenta a unui lucru, precum si formele pe care le permite si care sunt permise?

Daca hainele sunt doar forme, de ce a fost nevoie ca Dumnezeu sa ucida animale pentru a-l imbraca pe omul gol si pacatos? Daca focul este doar o forma, de ce acei fii de preot care au adus foc strain au fost pedepsiti cu moartea? Daca o cantare este o forma, atunci de ce exista terminologia "cantarile Domnului" in Biblie? Sunt toate aceste forme, sau ce sunt? Cine stabileste?

Ce este botezul? O forma? Dar modul de realizare al botezului, e forma? Ce e forma pana la urma? Si daca sunt atatea forme si nu conteaza nici una dintre ele, atunci de ce mai exista si de ce se lupta unii pentru ele asa de inversunat? Cei care ii acuza pe altii ca sunt formalisti neacceptand niste forme, nu fac decat sa fie la fel de formalisti neacceptand alte forme. Oare ce e forma si ce e altceva? Sau, ce e forma?

O sa incerc sa prezint cateva principii din Biblie legate de acest subiect. Fiti prin zona...

Au mai incercat si altii...

Am deja, ca omenire, dar si ca Biserica, o istorie oarecare in spate. Istoria Bisericii nu este de nesocotit. Invatam multe de aici. Biserica istorica ajunge la un moment dat de la prigoana la religie recunoscuta de Imperiul Roman. Crestinii ies din inchisori pentru a predica liberi.

Este situatia prin care Romania a trecut de ceva ani. Istoria ne descopera cum biserica istorica a incercat sa "crestinizeze" si altceva decat oamenii - lucrurile oamenilor, firescului (nascute in fire). Au crestinizat, ziceau ei, orice se putea numi. Daca erai crestin, ceea ce faceai era crestineste. Asa se face ca au intrat in biserici practici oculte (inchinarea la moaste, rugaciunea pentru morti etc), sau traditii straine de Dumnezeul Bibliei. Si, au fost lupte in biserici, fiindca unii nu le-au vrut... dar acestia au pierdut.

Acum traim si noi astfel de vremuri. Acum, de exemplu, ni se spune ca daca versurile sunt crestine, muzica nu conteaza de care e. Cineva, dupa criteriile cuiva, a stabilit ca muzica e neutra, pe cand versurile nu... Sau? Oricum ar fi, ne apropiem de aceeasi mare cadere a bisericilor. Multe biserici imbratiseaza deja curentele neo-carismatice, ale noii miscari ecumenice, ale erei post-crestine.

Strategiile au luat locul lucrarii Duhului Sfant. Managerii stau pe scaunele presbiterilor si a pastorilor. Femeile ii dau lectii de ID apostolului Pavel, cu o gravitate demna de remarcat. Nu ma refer aici in nici un caz la sfinti. Sfintii stiu ca, in Cristos, nu mai este nici parte barbateasca nici parte femeiasca. Vreau sa afirm ca s-a schimbat paradigma. Biserica apostata care trebuie sa fie la sfarsit incepe sa se vada la orizont. Dar, bucurati-va! Vine Isus!

Degeaba-n unghere si-n colturi de noapte
Legati printre soapte vorbiri de dispret
Degeaba va strangeti sa puneti pe roate
A voastre stindarduri din gandul semet.
Caci fara de veste si-n bezna de taina
Veni-va Acela Ce-i sfant si maret
Sa-si curete via, sa-si treiere graul
Sa dea mangaiere sa-mparta dispret.

"Iata, Eu vin curand..."

De remarcat

Tendintele cu care se lupta astazi bisericile baptiste si nu doar (in genere cele evanghelice) nu sunt iluzii personale sau probleme izolate. De curand, Consiliul Bisericesc Penticostal, observand niste tendinte, a oferit ca autoritate in bisericile penticostale, o directie si o solutie. Voi reda aici cateva citate legate de motivatie si de modul cum au solutionat ei problema.

Scopul meu nu este sa ofer o solutie acum, sau sa imi exprim punctul de vedere. Va rog sa nu confundati punctul meu de vedere cu citatele de mai jos. Ele sunt redate aici cu singurul scop de a dovedi faptul ca problemele pe care le-am discutat aici si nu doar sunt generale, de esenta si lovesc toate bisericile evanghelice.

" Se observă în tot mai multe biserici penticostale, pe fondul libertăţii noastre în Hristos, o tendinţa alarmantă a eliminării diferenţelor dintre credincioşii penticostali şi oamenii fireşti. "

" Consiliul Bisericesc, analizând aspecte legate de muzica promovată în bisericile noastre, ţinuta, podoabele şi diferitele manifestări ale participanţilor la închinare, având în vedere contextul în care ne aflăm, precum şi dorinţa de relevanţă în ceea ce priveşte valorile spirituale, cheamă pe toţi credincioşii penticostali la decenţă, cumpătare şi simplitate pentru a menţine o linie spirituală sănătoasă a bisericilor penticostale. "

" Privitor la manifestările ce exprimă bucuria sau aprecierea pentru slujirile credincioşilor, acestea trebuie să dovedească evlavie şi proslăvire numai pentru Dumnezeu. Sunt nepotrivite cu acest spirit strigătele, chiuiturile şi fluierăturile ca pe stadioane sau în sălile de concerte. In ciuda explicaţiilor subiective, aplauzele însoţite sau nu de fluierături, ce urmează slujirilor diverse, înalţă şi răsplătesc pe protagonişti, lucru incompatibil cu smerenia şi cu închinarea ce trebuie adusă numai lui Dumnezeu. De asemenea, Consiliul Bisericesc respinge pantomimele, scenetele, filmele artistice, dansurile şi coregrafia ca mijloace potrivite pentru închinare sau evanghelizare. "


Faptul ca redau doar citatele acestea, se datoreaza doar faptului ca nu am acces la altele (nu stiu daca mai sunt sau nu). A fost foarte interesant pentru mine sa vad ca bisericile penticostale nu doar ca au observat probleme, ci au facut ceva sa le rezolve. Incearca sa mentina o linie potrivita cu spiritul Scripturii, chiar daca, aparent, se refera la forme...

Si, ca tot a venit vorba de forme, voi reveni cu explicatii legate de aceste terminologii (forme, esenta, principii, reguli etc).

Citatele de mai sus sunt dintr-un articol postat pe internet si pe care pot sa-l furnizez celor interesati, personal.

Relatia cu Scriptura

Avand in vedere starea actuala si asediul sub care bisericile de pretutindeni se afla, devine evident faptul ca doua, trei versete nu vor face fata ereziilor.

Avem nevoie de Cuvant in profunzimea lui. Avem nevoie sa-L cunoastem bine si sa ne familiarizam cu El. Se pare ca am avut o perioada mare de timp de libertate, in care totusi am lenevit si nu am studiat Cuvantul... Acum Dumnezeu ne "impinge", intr-un sens, spre a-L studia. De ce? Fiindca "vin profetii"... Este titlul unei carti traduse din limba engleza intr-un mod sugestiv. Am citit-o acum multi ani, cand pentru mine nu avea sens in Romania, dar am incercat s-o inteleg in contextul in care a fost scrisa, fiindca si-a prezentat acest fond foarte bine. Dar sa luam ideea - vin profetii. Cum ii vom recunoaste? Cum vom stii care de unde vin? Lucrurile incep sa se miste, dar daca se misca nu inseamna ca Dumnezeu se misca doar. Si diavolul se misca. Orice face Dumnezeu, diavolul vrea sa falsifice, sa ocoleasca, atragand prin surogate.

ESTE TIMPUL PENTRU STUDIU BIBLIC IN PROFUNZIME, SISTEMATIC SI IN TIMP, INTENS VALORIC SI CANTITATIV.

PS: "studiu biblic" inseamna biblic, asa cum ii si zice, adica nu din alte carti... Exista si carti bune, care se pot studia (in lumina Scripturilor), dar vom numi altfel (corect) un astfel de studiu. Aici ma refer expres si exclusiv la studiul biblic in sensul pur al expresiei.

Ganduri despre inselaciune

Ne intrebam - cum de Scriptura vorbeste despre "multi" cand se refera la cei care vor fi inselati? Cum de exista o majoritate in pericol? Oare nu este Cuvantul suficient de clar? Oare nu ne da Domnul intelepciune? Cuvantul e clar pentru cine-L cauta cu adevarat si intelepciunea e data de Dumnezeu celor ce o cer cu credinta.

Este cel mai probabil ca cei mai putini dintre cei inselati merg in inselaciune citind doar Biblia si nimic altceva. Este nevoie de invatatori care au o autoritate oarecare, pentru ca majoritatea sa mearga in ratacire. Cuvantul lui Dumnezeu indreapta, nu rataceste. Exceptiile sunt putine si se datoreaza unei apropieri deficitare de acest Cuvant, din partea oamenilor.

O parte mica dintre cei inselati ajung asa doar datorita unei apropieri gresite fata de Biblie, atunci cand nu exista alte influente. E foarte greu sa fi inselati atunci cand citesti doar Biblia. Dar e posibil.

Apoi, exista unii care se apropie de Cuvant cu un oarecare respect si o folosesc in ansamblul de credinte pe care-l practica. Totusi, aduc in discutie ideea ca timpul a adus erori in copierea manuscriselor, ideea ca anumite carti sau pasaje s-au pierdut din colectia canonica si alte astfel de idei. Ca exemplu, as putea da gruparea mormonilor, care aduc pe langa Biblie "Cartea lui Mormon", sau alte miscari New Age etc.

O alta abordare este prezentarea Bibliei ca autoritate, dar indreptarea invatacelului spre carti doctrinare, care "explica" Biblia, care contin multe invaturi bune, dar strecoara erezii (practica numita "furisare", de Biblie). E ca si cum ai spune: "Biblia e autoritatea noatra suprema, asa ca luati cartile astea despre Biblie si credeti si faceti tot ce zice aici". Cine garanteaza si cine POATE garanta ca o carte oarecare poate fi fidela Bibliei? Un exemplu aici este asociatia Martorii lui Iehova.

O alta metoda este rescrierea Bibliei si introducerea abuziva a unor cuvinte sau fortarea traducerii altora (sau a unor expresii, gramaticale sau nu), in traducere (uneori si in original... si chiar prinde...). Traducerea lumii noi, a Martorilor este un astfel de exemplu (o falsificare este introducerea numelul Iehova in Noul Testament abuziv, in multe locuri, fiindca in origial nu exista asa ceva; traducerea unor expresii dupa doctrinele false proprii - de ex. Ioan 1:1 etc).

Ca unii, cari am lepadat mestesugirile rusinoase si ascunse, nu umblam cu viclesug si nu stricam Cuvantul lui Dumnezeu. Ci, prin aratarea adevarului, ne facem vrednici sa fim primiti de orice cuget omenesc, inaintea lui Dumnezeu.
2 Corinteni 4:2

Impreuna cu toate acestea, exista si aspectul lipsei de cunoastere a Bibliei si a invataturilor sanatoase. A invataturilor care au cel mai sistematic suport biblic, cel mai corect, care au rezistat in timp si au transformat vieti sfinte, care provoaca o traire reala, pe culmile gloriei spirituale (care nu sunt extazul, ci sfintenia, evlavia, iubirea de Dumnezeu si de oameni in jertfire totala de sine...).

Poti fi foarte usor inselat daca nu intelegi bine faptul ca:
- Biblia este ineranta (infailibila, fara greseala);
- Biblia este suficienta (am suficient in Biblie pentru trairea vietii de credinta);
- Biblia este unic absoluta (desi nu contine tot sau orice adevar care poate exista, ceea ce este imposibil pentru o carte, chiar si pentru o biblioteca, in ce priveste tot ceea ce contine, contine adevar absolut, dar si unic, deci adevarul absolut);

Cu siguranta ca tu iti protejezi banii si nu-i lasi pe strada, in fata portii. Ma indoiesc sa fi existat cineva care sa fi depus cerere la banca pentru un card fara parola. Cand pleci de acasa, incui usa, fiindca inlauntru exista valori si afara hoti. Si acestea fiindca iti pasa de TRECATOARELE valori ale lumii de jos, in care esti STRAIN SI CALATOR. Cu atat mai mult TREBUIE sa-ti pese de ADEVARATELE BOGATII si sa nu te lasi inselat de invatatori si profeti mincinosi.

Astazi multi se lasa inselati de asa-zisii "prooroci", care sunt cel mai usor de identificat, fiindca isi aroga drepturi si actiuni pe care Scriptura nu le mentioneaza (ca spun viitorul, ca au un cuvant direct de la Domnul etc). Ce sa mai zicem atunci de adevaratele inselaciuni? Cum sa ne asteptam atunci sa facem fata la "ereziile nimiciotare", care sunt strecurate pe furis de cei lepadati?

Daca te lasi descoperit in frigul de afara, cand ai cu ce sa te acoperi, inseamna ca nu-ti pasa de viata. Daca lasi usa deschisa cand pleci de acasa si mai pui si un semn afara ca ai lasat banii pe masa, ii inviti pe hoti inlauntru. Cand eram mic, parintii au plecat de acasa si mi-au zis sa nu merg niciunde. Trebuia sa stau acasa sa-i indrum pe niste musafiri sa mearga acolo unde parintii mei erau, fiindca veneau de departe si nu stiau drumul. Eu m-am gandit atunci ca le voi lasa un bilet pe usa si plec la joaca, cu ceilalti copii. Dar trebuia sa incui usa, asa stiam de la parinti, fiind singur acasa. Dar daca se intorc parintii? Cui voi lasa cheile? Cum vor putea intra, ma gandeam. Asa ca am pus cheile intr-un loc ascuns si am adaugat pe bilet: "Cheile sunt sub floarea de langa garaj". Si am plecat. Domnul ne-a pazit si nu au venit "musafiri nepoftiti", dar am invatat o lectie din asta.

La ce bun ca ne protejam fals? La ce ne foloseste ca stim ca sunt invatatori mincinosi afara, ca sunt lupi rapitori? La ce ne foloseste ca stim ca in biserica unii strecoara erezii si la ce ne foloseste ca credem Biblia care ne spune ca exista profeti falsi? La ce ne folosesc toate astea, daca nu traim cu mare atentie si daca nu suntem vigilenti, in vederea adevaratelor bogatii? La ce ne foloseste daca incuiem usa, dar punem cheile la vedere si plecam, in ce priveste valorile lumii de aici?

Un semn universal al profetilor falsi

Apostolul Petru, in timp ce scria o epistola bisericilor, specifica o caracteristica a profetilor falsi, a invatatorilor mincinosi. In 2 Petru 3 (capitol din care voi reda mai multe citate aici si pe care va rog sa-l cititi initial si sa pastrati Biblia deschisa pe masura ce tititi) gasim:

Sa credeti ca indelunga rabdare a Domnului nostru este mantuire, cum v-a scris si prea iubitul nostru frate Pavel, dupa intelepciunea data lui, ca si in toate epistolele lui, cand vorbeste despre lucrurile acestea. In ele sunt unele lucruri grele de inteles, pe cari cei nestiutori si nestatornici le rastalmacesc ca si pe celelalte Scripturi, spre pierzarea lor.

Apostolul, in aceasta epistola, urmareste sa le trezeasca mintea credinciosilor prin instintari (adica sa ii provoace sa traiasca vigilent). Cum face aceasta? Cum ii cauta sa le tina mintea treaza? Daca cititi primul verset din 2 Petru 3, iata ce gasiti:
- amintirea lucrurilor vestite mai dinainte de sfintii prooroci;
- amintirea poruncii Domnului data prin apostoli.

Rationamentul incepe asa: in primul rand, noi trebuie sa stim ca in zilele din urma vor veni "batjocoritori plini de batjocuri". In original, aceasta expresie este cuvantul "empaiktēs", care inseamna "a lua in deradere". Este interesant de mentionat ca in engleza, Strong traduce cu "to deride", care provine din "deridere", in latina. De unde avem si noi, prin frantuzescul "dérision", "deradere". Sensul este insa mai profund - invatatori care iau in deradere invatatura Scripturilor, aceea a proorocilor Vechiului Testament si aceea a Domnului Isus, data prin apostoli. Argumentarea lor contine hilarizari ale adevarurilor credintei Scripturii.

Ati auzit oameni care sa-si bata joc de fratii nostri batrani si de trairea lor? Ati auzit bancuri si deradere fata de "formele inveghite", care de fapt sunt un amalgam de forme, unde sunt incluse brutal si cele biblice, de bun simt? Fiindca asta e metoda - doua trei exemple corecte, legate de forme, pentru a ridiculiza apoi orice forma si a generaliza aberant si jignitor o traire adevarata. Se rade, asadar, de cei care acum isi sfarsesc viata, traita alaturi de Domnul, cu un tupeu de "zile mici". Mai nou, nimic din ce fac fratii nu mai are valoare, deci nici ce-i face sa traiasca asa... atunci noi ce credinta am primit si de la cine? Dar sa revenim.

Batjocoritorii folosesc o astfel de metoda fiindca nu au argumente solide, biblice. De ce? Fiindca Biblia nu se contrazice singura. Desigur, majoritatea profetilor mincinosi sunt si invatatori mincinosi, care sucesc cuvintele Scripturii, cum vom vedea. Dar, ei sunt niste batjocoritori care nu pot scoate din plinatatea inimii decat ce este acolo - batjocuri. Un invatator adevarat nu te ironizeaza cand traiesti dupa Scriptura si cand vorbesti cuvintele ei.

Ei ironizeaza si spun - unde e fagaduinta venirii Lui? De cand au adormit batranii, toate-s la fel. Cum a fost la inceput e si acum. Nu apare nimic nou. Unde e fagaduinta venirii Lui? Dar ei, intr-un mod constient, se prefac ca nu stiu adevarul Bibliei. Dumnezeu va aduce lucrurile noi, numai ca are indelunga rabdare pentru oameni, in dragostea Lui, ca sa vina la pocainta!

Invatam ceva important aici - lucrurile noi se vor face la venirea Domnului. Pana atunci, toate trebuie sa ramana, prin Cuvant, asa cum au fost stabilite de la inceputul zidirii. Acesti noi invatatori, vor sa invete lucruri noi. Vor sa aduca mai repede Imparatia lui Dumnezeu, prin lucrarea lor incapabila. Domnul nu intarzie in implinirea fagaduintei Lui, cum cred unii. Vine "ziua aceea", cand fagaduinta se va implini. Si cand toate lucrurile se vor face noi. Cand lucrarea de acum a lui Dumnezeu, prin Cuvant, se va ispravi. Pana atunci, insa, Cuvantul tine toate lucrurile cum au fost stabilite de la inceput.

E Dumnezeu antic? E Dumnezeu invechit? E Dumnezeul nostru prins in formele trecutului? Intrebari pe care le auzim astazi din partea celor care, retoric, vor sa ajute dorintei si tendintei actuale de a fi "in ton cu lumea"! Da! Dumnezeu nu se schimba, Cuvantul nu se schimba, toate sunt asa cum au fost la inceput. Va veni o zi cand toate vor fi facute noi. Cine nu crede asta, ironizeaza si-si bate joc si nu astepata ziua cea mare, ziua marii intalniri, cand cei sfinti vor vedea pe Domnul lor, pentru a trai lucruri noi si nemaipomenite. Nu invata asa, fiindca nu au o astfel de asteptare, fiindca ei nu intaresc Cuvantul, ci-l batjocoresc. Fiindca marturile proorocilor si a apostolilor sunt acum ceea ce noi numim Biblia.

Vreti sa grabiti venirea Domnului? Asta se poate! Traiti cu sfintenie si evlavie in purtarea voastra! Ca asa, sa va desavarsiti mai repede, ca indelunga rabdare a Domnului sa nu mai fie asa de necesara... O, de am fi noi oamenii acestia...

Noi trebuie sa ne silim sa fim gasiti inaintea Lui in pace, fara prihana, fara vina. In scrierile lui Pavel, spune Petru, se arata cum indelunga rabdare a Domnului este mantuire. Dar unii rastalmacesc aceste cuvinte, fiindca sunt nestatornici si nestiutori. Ei nu cunosc profunzimea Cuvantului lui Dumnezeu, ca sa si-l explice prin Cuvant, ci dau interpretari proprii, superficiale, care li se par bune si incep apoi sa rada chiar de cei care traiesc Scripturii si nu se cearta.

"Voi deci, prea iubitilor, stiind mai dinainte aceste lucuri, paziti-va ca nu cumva sa va lasati tarati de ratacirea acestor nelegiuiti, si sa va pierdeti taria; ci cresteti in harul si in cunostinta Domnului si Mantuitorului nostru Isus Cristos. A Lui sa fie slava, acum si in ziua vesniciei. Amin"

Post-crestinism

Daca observam ultimele tendinte globale, observam ca cineva poate fi tot mai indreptatit sa vorbeasca astazi despre "post-crestinism".

La liceu, la facultate, in scoli, se invata revenirea la tot ce nu tine de crestinism.

Mergem spre vremuri pre-crestine, in sens invers. Vine Domnul! Vine curand. Asa ne-a promis. Sa fim credinciosi pana la moarte. Nu lasati Cuvantul din maini. Puneti-l in inima, in minte. Prin el veti sta in picioare.

Ce spune Noul Testament despre profetii falsi

1. Cuvinte marete sunt spuse si realizate de falsii profeti, in Numele Domnului:

Mat 7:15 Păziţi-vă de prooroci mincinoşi. Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinlăuntru sînt nişte lupi răpitori.
Mat 7:16 Îi veţi cunoaşte după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini, sau smochine din mărăcini?
Mat 7:17 Tot aşa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele.
Mat 7:18 Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune.
Mat 7:19 Orice pom, care nu face roade bune, este tăiat şi aruncat în foc.
Mat 7:20 Aşa că după roadele lor îi veţi cunoaşte.
Mat 7:21 Nu orişicine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în Împărăţia cerurilor, ci celce face voia Tatălui Meu care este în ceruri.
Mat 7:22 Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne, Doamne! N'am proorocit noi în Numele Tău? N'am scos noi draci în Numele Tău? Şi n'am făcut noi multe minuni în Numele Tău?”
Mat 7:23 Atunci le voi spune curat: „Niciodată nu v'am cunoscut; depărtaţi-vă dela Mine, voi toţi cari lucraţi fărădelege.”


2. Noul Testament vorbeste despre profetii falsi ca fiind multi si ca avand un mare succes:

Mat 24:11 Se vor scula mulţi prooroci mincinoşi, şi vor înşela pe mulţi.

2Pe 2:1 În norod s'au ridicat şi prooroci mincinoşi, cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, cari vor strecura pe furiş erezii nimicitoare, se vor lepăda de Stăpînul, care i-a răscumpărat, şi vor face să cadă asupra lor o pierzare năpraznică.
2Pe 2:2 Mulţi îi vor urma în destrăbălările lor. Şi, din pricina lor, calea adevărului va fi vorbită de rău.
2Pe 2:3 În lăcomia lor vor căuta ca, prin cuvîntări înşelătoare, să aibă un cîştig dela voi. Dar osînda îi paşte de multă vreme, şi pierzarea lor nu dormitează.

1Ioan 4:1 Prea iubiţilor, să nu daţi crezare oricărui duh; ci să cercetaţi duhurile, dacă sînt dela Dumnezeu; căci în lume au ieşit mulţi prooroci mincinoşi.


3. Profetii falsi fac minuni si semne care inseala:

Mat 24:24 Căci se vor scula Hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi; vor face semne mari şi minuni, pînă acolo încît să înşele, dacă va fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi.

Mar 13:22 Căci se vor scula Hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi. Ei vor face semne şi minuni, ca să înşele, dacă ar fi cu putinţă, şi pe cei aleşi.

Ap 13:11 Apoi am văzut ridicîndu-se din pămînt o altă fiară, care avea două coarne ca ale unui miel, şi vorbea ca un balaur.
Ap 13:12 Ea lucra cu toată puterea fiarei dintîi înaintea ei; şi făcea ca pămîntul şi locuitorii lui să se închine fiarei dintîi, a cărei rană de moarte fusese vindecată.
Ap 13:13 Săvîrşea semne mari, pînă acolo că făcea chiar să se pogoare foc din cer pe pămînt, în faţa oamenilor.
Ap 13:14 Şi amăgea pe locuitorii pămîntului prin semnele, pe cari i se dăduse să le facă în faţa fiarei. Ea a zis locuitorilor pămîntului să facă o icoană fiarei, care avea rana de sabie şi trăia.
Ap 13:15 I s'a dat putere să dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei să vorbească, şi să facă să fie omorîţi toţi cei ce nu se vor închina icoanei fiarei.

Ap 19:20 Şi fiara a fost prinsă. Şi împreună cu ea, a fost prins proorocul mincinos, care făcuse înaintea ei semnele, cu cari amăgise pe cei ce primiseră semnul fiarei, şi se închinaseră icoanei ei. Amîndoi aceştia au fost aruncaţi de vii în iazul de foc, care arde cu pucioasă.


4. Multi ii prefera pe profetii mincinosi:

2Ti 4:1 Te rog ferbinte, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea lui Hristos Isus, care are să judece viii şi morţii, şi pentru arătarea şi Împărăţia Sa:
2Ti 4:2 propovăduieşte Cuvîntul, stăruieşte asupra lui la timp şi ne la timp, mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blîndeţea şi învăţătura.
2Ti 4:3 Căci va veni vremea cînd oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă; ci îi vor gîdila urechile să audă lucruri plăcute, şi îşi vor da învăţători după poftele lor.
2Ti 4:4 Îşi vor întoarce urechea dela adevăr, şi se vor îndrepta spre istorisiri închipuite.


5. Profetii falsi se opun celor adevarati, care sunt in armonie cu alti oameni ai lui Dumnezeu si cu Scriptura:

1Co 14:32 Duhurile proorocilor sînt supuse proorocilor;
1Co 14:33 căci Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neorînduielii, ci al păcii, ca în toate Bisericile sfinţilor.

Chemarea unui profet

Ieremia a fost chemat de Dumnezeu sa corecteze modul de inchinare al evreilor la Templu, dupa Cuvantul lui Dumnezeu. Considerati urmatorul citat din Ieremia 26:

La inceputul domniei lui Ioiachim, fiul lui Iosia, imparatul lui Iuda, a fost rostit urmatorul cuvant din partea Domnului: „Asa vorbeste Domnul: 'Stai in curtea Casei Domnului, si spune acelora cari vin din toate cetatile lui Iuda sa se inchine in Casa Domnului, toate cuvintele pe cari-ti poruncesc sa li le spui; nu lasa niciun cuvant din ele. Poate ca vor asculta, si se vor intoarce fiecare de la calea lui cea rea; atunci Ma voi cai de raul, pe care ma gandisem sa li-l fac din pricina rautatii faptelor lor.”

Dar ce au facut oamenii cu profetii lui Dumnezeu pe care nu au vrut sa-i creada, oamenii din poporul lui Dumnezeu, dar care totusi vorbeau Cuvantul Domnului? I-au batjocorit, i-au batut, i-au pus in languri si inchisoara, i-au ucis cu pietre, i-au taiat in doua cu fierastraul, i-au chinuit, i-au omorat cu sabia. Acesti sfinti au pribegit cu cojoace si in piei de capre, lipsiti de toate, prigoniti, munciti. Au ratacit prin pustiuri, prin munti, prin pesteri si prin crapaturile pamantului. Acesti sfinti sunt descrisi in Evrei 11: 36 - 38.

Asadar, invatam ca un profet nu era fals, daca cei din jurul lui nu-l acceptau si nu-l recunosteau. VT ne arata ca Ieremia a fost respins de tot sistemul religios de atunci, care era corupt in pacat. Domnul Isus a fost respins la fel. De asemenea, intelegem ca exista un mare pret pe care profetul trebuie sa fie gata sa-l plateasca atunci cand spune cuvintele Domnului. Oamenii care traiesc in pacat nu vor sa asculte de Domnul si sa vina la lumina. Mana intinsa a lui Dumnezeu poate fi refuzata sistematic.

Asadar, un profet adevarat cheama spre Dumnezeu si numai spre El, iar tot ce zice el se implineste (cu exceptia situatiilor cand Dumnezeu se razgandeste in mod suveran, datorita pocaintei poporului Sau). Un profet adevarat e gata sa sufere toata viata pentru Cuvantul Domnului. El nu face compromisuri, chiar daca e izolat de toti ceilalti. Un profet adevarat cheama la pocainta, la intoarcere catre Dumnezeu.