Ne cheama Biblia sa nu ne judecam unii pe altii? Da! Ne cheama sa ne judecam? Da! Ne cheama sa judecam ce fac ceilalti? Da! Ne cheama sa ne judecam singuri? Da! Ne cheama sa il lasam doar pe Dumnezeu sa judece? Da! Atunci, inseamna ca trebuie sa intelegem fiecare verset in sens de scop si continut efectiv, pentru a vedea la ce anume se refera, in contextul sau.
Citand doar anumite versete, unii incearca sa limiteze gandirea fratilor la Cuvantul lui Dumnezeu (o alta metoda folosita des astazi). In ce priveste judecarea situatiilor si a miscarilor, avem un pasaj pe care apostolul Ioan l-a lasat:
Prea iubitilor, sa nu dati crezare oricarui duh; ci sa cercetati duhurile, daca sunt de la Dumnezeu; caci in lume au iesit multi prooroci mincinosi.
Duhul lui Dumnezeu sa-l cunoasteti dupa aceasta: Orice duh, care marturiseste ca Isus Cristos a venit in trup, este de la Dumnezeu; si orice duh, care nu marturiseste pe Isus, nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui Anticrist, de a carui venire ati auzit. El chiar este in lume acum.
Ioan se adreseaza tuturor celor din Biserica. Mesajul este sa nu creada duhurile (tendintele, miscarile, reactiile - duhul este cel care anima la ceva; nu exista duh fara scop). Acum, sa fim atenti sa luam exact cum scrie in acest pasaj:
- daca Duhul este de la Dumnezeu (al lui Dumnezeu), atunci el va marturisi ca Isus Cristos a venit in trup. Deci exista marturia Domnului Isus, care a venit pe pamant in trup. In plus, pasajul, vorbind despre Domnul Isus si numai despre el, ne lasa sa intelegem ca doar despre El este vorba (adica Duhul lui Dumnezeu nu marturiseste pe nimeni altcineva decat pe Domnul Isus). In plus, ni se spune despre Domnul Isus care a venit in trup - adica despre Isus acela al Bibliei (deci, Duhul lui Dumnezeu marturiseste despre Fiul lui Dumnezeu cunoscut in biserici, prin Cuvant);
- orice duh care nu marturiseste pe Isus nu este de la Dumnezeu. Nu zice "care marturiseste impotriva lui Isus". Daca duhul marturiseste impotriva Domnului Isus, e clar. Dar daca nu marturiseste impotriva Lui, dar nici despre El? Atunci din nou e clar - nu e de la Dumnezeu. In plus, trebuie sa fie Isus cel cunoscut din Cuvant, fiindca pasajul nu vorbeste despre alt Isus si trebuie sa fie o marturisire doar despre Domnul Isus. Deci, daca cineva marturiseste pe Isus, dar marturiseste si pe altcineva pe langa Isus, nu este de la Dumnezeu. Cand vorbim despre marturisirea Domnului Isus ne referim la ce? Cum verificam daca e marturia lui Isus sau nu? De unde stim cum e acest Isus? Din Cuvant, desigur! Deci, oricine nu marturiseste despre Isus, prin Scriptura, nu este de la Dumnezeu.
Suntem chemati sa judecam si sa judecam bine. De ce? Fiindca in lume duhul lui Anticrist este in actiune. A iesit sa insele lumea... doar cei care stau langa Cuvant vor fi scapati de ceasul incercarii. Duhul spune Bisericii, in Apocalipsa:
Fiindca ai pazit cuvantul rabdarii Mele, te voi pazi si Eu de ceasul incercarii, care are sa vina peste lumea intreaga, ca sa incerce pe locuitorii pamantului. Eu vin curand. Pastreaza ce ai, ca nimeni sa nu-ti ia cununa.
Asa cum am subliniat in posturile anterioare, Scriptura pune accent pe nevoia noastra de a pastra ce am primit la inceput. Cand spun asta nu ma refer, desigur, la forme fara esenta. Ca sa putem pastra ce am primit, trebuie sa judecam ORICE duh, fara sa credem de la inceput ca directia spre care anima el este una buna, ad valorem. Nu conteaza cine sunt protagonistii. E la mijloc viata noastra si nu trebuie sa ne lasam inselati. Daca ramanem langa Dumnezeu, in adevar si dragoste, NU vom fi inselati, fiindca Cel ce e in noi e mai tare decat duhul veacului si suntem mai mult decat biruitori prin Acela care ne-a iubit.
3 comentarii:
Pace!
in al doilea paragraf ai dat mai multe situatii: "sa nu ne judecam unii pe altii, sa ne judecam, sa judecam ce fac ceilalti, sa ne judecam singuri, sa il lasam doar pe Dumnezeu sa judece" si ai spus ca "Atunci, inseamna ca trebuie sa intelegem fiecare verset in sens de scop si continut efectiv, pentru a vedea la ce anume se refera, in contextul sau." M-as bucura tare mult daca ai da cate un exemplu concret de verset care se refera la aceste situatii.
"...Domnul sa fie cu voi cu toti." 2Tesaloniceni 3:16
Apostolul Pavel, intai de toate, le spunea corintenilor in 1 Corinteni 2: 15:
"Omul duhovnicesc, dimpotriva, poate sa judece totul, si el insusi nu poate fi judecat de nimeni."
Aceasta inseamna ca omul duhovnicesc intelege si lucrurile firesti si cele duhovnicesti si omul firesc nu-l poate intelege, in context. Capacitatea aceasta de a intelege si lucrurile lui Dumnezeu aduce cu sine posibilitatea discernerii intre lucrurile firesti, pamantesti si cele duhovnicesti (adica ale Duhului Sfant, din lumea de sus).
Intelegerea aceasta a lui, prin Duhul Domnului, ii da capacitatea sa inteleaga lucrurile si sa poata sa judece corect. Judecata aceasta nu se refera la ceea ce face un judecator atunci cand judeca si da o sentinta de condamnare sau de gratiere. Este o judecata a situatiilor si a oamenilor din jur, tocmai din aceasta perspectiva - a lucrurilor care se intampla. Deci, nu se judeca o persoana ca sa fie condamnata sau catalogata, ci este vorba de lucrurile pe care le face - omul duhovnicesc are capacitatea sa discearna daca sunt sau nu de la Dumnezeu, la un moment dat. Retinem aici ca si un om nascut din nou poate sa greseasca la un moment dat.
De ce putem sa judecam toate lucrurile? Fiindca avem in noi gandul lui Cristos. Deci, nu judecam ca sa condamnam, fiindca Domnul nu a venit sa judece lumea, ci ca lumea sa fie mantuita prin El. Dar, ca sa fie mantuita, a trebui sa judece lumea, in sensul ca le-a spus ca sunt rai si ca au nevoie de schimbare.
1Corinteni 4:3 spune: "Cat despre mine, prea putin imi pasa daca sunt judecat de voi sau de un scaun omenesc de judecata. Ba inca, nici eu insumi nu ma mai judec pe mine."
1Corinteni 4:5 De aceea sa nu judecati nimic inainte de vreme, pana va veni Domnul, care va scoate la lumina lucrurile ascunse in intuneric, si va descoperi gandurile inimilor. Atunci, fiecare isi va capata lauda de la Dumnezeu."
1 Corinteni 5:3 "Cat despre mine, macar ca n-am fost la voi cu trupul, dar fiind de fata cu duhul, am si judecat, ca si cand as fi fost de fata, pe celce a facut o astfel de fapta."
(un exemplu cand Pavel judeca, chiar daca nu era de fata si da o sentinta oarecare, pentru indreptarea celui in cauza, fapt ce a dat roade - in 2 Corinteni vedem cum acea persoana s-a schimbat si Pavel scrie ca sa fie primit inapoi cu dragoste).
Acum, intelegem ca noi avem chiar datoria sa-i judecam pe cei dintre ai nostri.
1Corinteni 5:12 "In adevar, ce am eu sa judec pe cei de afara? Nu este datoria voastra sa judecati pe cei dinauntru?"
Este vorba aici despre raul din Biserica. Atunci cand este evident in raport cu principiile biblice, indiferent daca cei implicati sau apropiatii lor vad asta sau nu, ascund asta sau nu, sunt delasatori in asta sau nu. In acelasi timp si adevaru din viata unui credincios poate fi cunoscut de cineva nascut din nou - vezi 2 Ioan, cand presbiterul spune "m-am bucurat mult cand am aflat pe unii din copii tai umbland in adevar" (deci, el a putut sa-i judece si sa vada ca sunt si ca umbla in adevar, fiindca era in adevar... cel mai probabil prin trairea iubirii Domnului Isus).
1 Coriteni 6:5 "Spre rusinea voastra zic lucrul acesta. Astfel, nu este intre voi nici macar un singur om intelept, care sa fie in stare sa judece intre frate si frate?"
Este vorba despre o situatie in care doi frati, de exemplu, se judeca la un tribunal pamantesc. In mod normal, in Biserica, nu ar trebui sa fie asa.
1 Corinteni 11:31 "Daca ne-am judeca singuri, n-am fi judecati."
Sunt doar cateva versete din 1 Corinteni, care ne vorbesc despre situatii diferite in care suntem chemati sa judecam sau nu, daca este cazul. Conteaza sa intelegem sa aplicam corect, adica substanta lucrurilor, cea care se aplica in situatiile naturale, specifice si concrete.
Domnul sa fie cu voi cu toti. 2 Tes.3: 16
Multumesc mult! :D
God bless you!
Trimiteți un comentariu