CAPS este Asociatia Crestina pentru Studii Psihologice (The Christian Association for Psychological Studies). La una din intalnirile membrilor ei, s-au spus urmatoarele:
"Suntem deseori intrebati daca suntem 'psihologi crestini' si gasim ca fiind dificil sa raspundem din moment ce nu stim ce implica intrebarea. Suntem crestini care suntem psihologi, dar la timpul prezent nu exista psihologie crestina care sa fie remarcabil diferita de psihologia non-crestina. Este dificil sa facem supozitia ca functionam intr-o alta maniera, fundamental vorbind, decat colegii nostri necrestini... nu exista nici o teorie acceptabila, nici o modalitate de cercetare si nici o metodologie de tratament care sa fie crestina in mod distinctiv."
Psihologii sunt pe baricade, spunand raspicat ca psihologia nu are nimic de-a face cu crestinismul. In fapt, in realitate, psihologia este un sistem de valori omenesti, prin care omul isi defineste in termeni proprii tot ce tine de tot ce nu este trup, materie, fara sa-L includa pe Dumnezeu, sau, mai bine zis, excluzandu-L pe Dumnezeu.
Acum, am o intrebare. Daca psihologii refuza sa accepte orice legatura cu crestinismul, de ce se chinuie unii crestini sa adopte cultul psihologiei in barca celor deja salvati? De ce se vrea potrivirea unui sistem care a fost inventat pentru a aduce echilibru pamantesc intr-un sistem care exista pentru a oferi echilibru duhovnicesc?
In timp ce oamenii sufera de boli fara leac firesc, psihologia ii minte pe fata ca are leac pentru ei. Pastori crestini, lideri crestini isi hranesc oamenii cu aluat umflat, plin cu aer si drojdie, dar care nu aduce nici un efect in realitatea spirituala. De ce se simt bine toti si cand pleaca sunt tot aceiasi oameni? De ce e nevoie de mai mult, de mai mult?
Avem tot mai mult experti, dar tot mai putini crestini de valoare, maturi spiritual. Avem tot mai multi maestri psihologi si tot mai mult material didactic pentru ei. Hei! Nu esti experiment pentru oameni. Nu esti meterial didactic pentru absolvetii de liceu, gata sa mai invete cate ceva in scoala omului. Pentru tine a murit Cristos si ar fi bine sa nu permiti nimanui sa te hraneasc cu "nadejdi inselatoare". Numai Cuvantul lui Dumnezeu este cu adevarat hrana si bautura.
In cartea "Psichoheresy", sotii Bobgan subliniaza: "Seducerea crestinatatii prin psihologie nu este un eveniment viitor posibil, care ar putea aparea. S-a intamplat deja." La idolul relevantei s-au adus multe jertfe. Psihologizarea adunarilor crestine are o dinamica incredibila. Psihologia vrea sa inlocuiasca doctrina, sa o relativizeze la observatii ingenioase omenesti, pur omenesti...
Umbra psihologiei ascunde Crucea lui Cristos, iar jargonul psihologic contamineaza crunt si fara rusine Cuvantul lui Dumnezeu. Cati termeni folosesti si sunt straini de Scriptura? Nu ma refer aici la "omniprezent". Acest termen nu e strain de Scriptura, desi are o haina noua.
Oare tu ce Evanghelie ai crezut? Ai crezut Evanghelia harului lui Dumnezeu, asa cum este ea exprimata in Biblie, sau ai crezut surogatul psiho-ereziei care bantuie astazi prin biserici, pe care unii o introduc pe la spate, dupa vreun ungher, in vreo discutie pe messenger sau prin media?
In timp ce crezi ca vei fi relevant si ca ii vei atrage pe oameni la Cristos prin momeli lumesti, tocmai acest principiu ti se aplica tie. Sa nu crezi ca esti deosebit. Tocmai ai fost atras printr-o momeala lumeasca. Si, in acest caz, esti. Ce? Nu stiu, pescar insa nu.
9 comentarii:
Imi pare rau ca esti asa pornit impotriva psihologiei,chiar daca folosesti argumente aparent veridice ai nu as contesta asta daca nu as crede ca psihologia, la fel ca si oricare stiinta laica in origine, poate sa devina un instrument al lui Dumnezeu de a ne invata anumite aspecte despre om care ne pot ajuta sa fim de folos intr-un mod mai eficient. Si pana la urma asta e ceea ce vrea DUmnezeu de la noi printre altele, sa fim un real sprijin pentru oameni, si daca ti se ofera sansa de a face asta intr-un mod profesionist, de ce oare nu am face-o. Pana la urma conteaza ceea ce te motiveaza, si daca din dragoste pentru cei de langa tine si sanatatea lor mintala, alegi sa studiezi un domeniu prin care sa-i cunosti mai bine si sa poti actiona mai concret, oare nu e asta o adevarata ucenicie, o purtare a crucii?
Stiu aceasta parere despre care vorbesti. Din acest motiv sunt unii astazi care studiaza si psihologia, tocmai pentru a-i ajuta mai bine, chipurile, pe oameni. E o credinta, o parere, ca oricare alta, care are dreptul de a fi in lumea noastra. Nu o contest ca parere, ca credinta.
Problema este din punct de vedere crestin. Crestinii autentici au in Cristos "tot ce priveste viata si evlavia". In acest caz, "tot" inseamna chiar tot.
Dumnezeu lucreaza astazi prin Duhul Sfant in vietile credinciosilor Sai. Desigur, oamenii vad psihologia ca pe un instrument pe care sa-l foloseasca pentru binele semenilor lor. Sunt de acord cu acest punct de vedere, fiindca oamenii au in ei dorinta de bine si vor, in speta, sa ajute.
Articolele de pe acest blog sunt prezentate dintr-o perspectiva biblica, motiv pentru care unii considera ca as fi pornit impotriva spihologiei, fapt care este fals in realitate. Noi nu ne luptam in vant, cu chestiuni cauzate, ci chiar cu cauzele lor prime.
Vrem sa fim un ajutor pentru oameni? Avem in Cristos tot ce avem nevoie pentru aceasta. Dar sa traim cu adevarat credinta, sa iubim pe frati si oamenii, sa fim sfinti intr-o lume pacatoasa, sa ne jertfim pe noi insine si sa ne rastignim "eu-ul" in fiecare zi. Aici este adevarata problema si la acest nivel gasim sens pentru binele pe care sa-l facem oamenilor.
In ce priveste profesionalismul, as sublinia ca profesionism mai real decat trairea unui crestin autentic nu gasesti pe pamantul acesta. Dar stiu ca te referi la diplomele pe care si le dau oamenii. In acest caz, daca cineva a invatat psihologie si vrea sa-i ajute pe oameni sa-i ajute. Tot ce spun eu este ca ajutorul real nu vine din psihologie, care este un surogat la adevar, viata, suflet s.a.m.d.
Dar, daca cineva asta profeseaza pentru a trai si se intoarce la Dumnezeu, desigur ca va folosi mijloacele oferite de circumstante pentru a fi un bun ucenic al lui Cristos.
Altfel, daca ar fi sa fac o recomandare, as sugera celui care mi-ar cere sfatul umil, sa nu isi aleaga psihologia ca meserie in viata. Nu putem impune oamenilor anumite chestiuni, dar putem da un sfat, care, daca este sustinut de adevar va avea valoare pentru ei, daca adevarul este ceea ce ei cauta.
In plus, nu putem nici sa-i judecam pe oameni. Ceea ce spun eu legat de psihologie nu este o judecata impotriva celor care practica psihologia si se numesc si crestini.
Adevarata ucenicie si purtarea crucii este urmarea deliberata a Domnului Isus. Inca odata - avem in Scriptura tot ceea ce avem nevoie pentru a-i ajuta pe oameni. Este un fapt ca unii au esuat aici si cauta acum alte variante, ca si cum ar fi mai multe.
Psihologia ii poate tine pe oameni la aparate, le poate da senzatia de bine, de liniste, de pace, de armonie. Dar omul tot moare. Adevarul lui Dumnezeu, care este Cuvantul Sau, aduce adevarata eliberare, pe care oamenii nu o cauta. De obicei oamenii ar face orice altceva, numai sa nu se roage, sa nu mediteze adanc la Cuvantul lui Dumnezeu...
Acest Cuvant este viu si lucrator. De ce nu apelam la acest Cuvant al lui Dumnezeu?
crestinismul e mai mult decat o credinta naiva. Cunoasterea de Dumnezeu e o stimulare a inteligentei, a priceperii, si termenul de pocait prost e un paradox. Eu nu ridic psihologia la rang de mare cinste si nu o edific, dar stiu ca e cale prin care eu am inteles mai mult pe Dumnezeu si cred ca pot sa determin si pe altii sa o faca. In genere laica, psihologia poate sa ajute atata vreme cat folosesti priceperea oamenilor care au conceput-o nu pentru a-L contrazice pe Dumnezeu, ci pentru a face cu atat mai credibilie lucrarile Lui in conceptia unor oameni care si respira numai pe baza de argumente(asta in cazul celor care folosesc macar 1% din creier, pentru ca Cristos zice ca cei ce-L vor cauta cu toata inima Il vor gasii, si cautarea presupune efort cel mai adesea mental). Ca e o stiinta creata de om cu numeroase lipsuri si erori e absolut normal, dar ce ar putea fi facut desavarsit fara mana Lui Dumnezeu?
In ce priveste "crestinii autentici" cred ca ai dreptate, cel putin acuma nu vad de ce nu ai avea, dar procentul acestor crestini autentici e infim. Bisericile noastre, stim bine sunt durdulii de indiferenti si oameni care-si alina constiinta cu 2 programe pe saptamana duminica. Si daca hrana pe care o primim zilnic sunt stirile de la ora 5, oare cum pot oamenii astia sa caute in acel procent de dumnezeu din inimile lor adevarul care ii face liberi? sau poate ca nici macar nu vor. Iar sinele lor se tot straduie sa si gaseasca identitatea, si fara sa aiba resurse in ei mor, dar nu fata de ei insisi, ci uneori fata de singura lor salvare si anume Dumnezeu. Si atunci poti sa-i prescrii un meniu cu 5o de predici si 1000 de cantari ca el insusi nu si mai poate deschide mintea pentru ele, si nu se mai pot ruga. Cristos a fost cel mai desavarsit psiholog, si cred ca oricine poate fi la fel daca-i studiaza comportamentul. Pe mine psihologia ma invata, pe intelesul meu anumiti algoritmi de abordare a unor probleme, de intelegere, si cred ca Duhul lui Dumnezeu ma va calauzi inspre a ajuta eficient, si a indrepta atentia oamenilor spre singura si adevarata salvare,impotriva disperarii lor,si anume credinta lor in Cristos. Da evanghelistii ii ghideaza pe oameni, le explica Cuvantul, dar sunt oameni care nu se vor intoarce nici prin evanghelisti nici prin predicatori ci prin noi, psihologi crestini care ii ajutam sa se raporteze corect la ei insisi prin Dumnezeu. Noi o sa-i luam pe aia, depresivii, tulburatii, nevroticii si psihoticii care nu se mai pot ajuta singuri sa gandeasca si iasa din impasul lor, si calea spre vindecare il va implica in principal pe Dumnezeu. Si ceea ce mi s-a dat in scoala voi da inapoi in munca, si dragostea cu care am sa fac asta, stiu ca va fi placuta in ochii Lui. Abia astept sa incep sa lucrez!
PS. Nu am raspuns la tot ce ai zis dar mai vreau sa dorm noaptea asta:))...si daca ar fi sa spun tot ce vreau sa spun....nu mi ajunge temporalitatea:))
Nu stiu exact la ce crestinism te referi, dar, credinta in Cristos si Dumnezeu a Scripturii (a Bibliei) este una care nu se poate baza pe ceva ce a facut omul, cum e psihologia.
Cunoasterea lui Dumnezeu nu se poate face decat prin Cristos. Taina lui Dumnezeu pe care a tinut-o ascunsa timp de veacuri si pe care nici chiar ingerii nu o stiau (ei acum se minuneaza cand o privesc descoperita in Biserica), este Cristos in credincios. Atotsuficienta lui Cristos este o constanta a Scripturii, un adevar.
Nu contest ca crezi ca te-ai apropiat mai mult de Dumnezeu prin psihologie, ci contesc ca te-ai apropiat. Noi nu putem sa ne apropiem de Dumnezeu decat prin Cristos, prin trairea adevarului, nu prin alte mijloace, indiferent ce simtim sau credem. Aceasta inseamna practica, desigur, nu niste cuvinte spuse doar.
Scriptura nu doar ca nu ne arata ca ar fi vreo alta cale in afara lui Cristos, dar ne si defineste ca Cristos este singura cale spre Dumnezeu. Apostolul Ioan ne spune ca Cristos are in El viata, care este lumina oamenilor. Lumina lumineaza in intuneric si intunericul n-a biruit-o. Este cat se poate de real si direct faptul ca, in Cristos, noi avem viata, ceea ce aduce lumina in intunericul din jur, astfel incat sa putem discerne, sa putem deosebi, sa putem trai practic, fara sa ne impiedicam de ceva.
Sunt de acord ca psihologia nu e un rau in sine, dupa cum nu este si un bun in sine. Dar ea a fost conceputa ca un echivalent la spiritualul crestin, ca o alternativa la suflet si lumea spirituala. Toate legile ei, toate sistemele propuse de promotorii ei sunt construite pe teza de baza care a nascut-o - nu exista Dumnezeu, nu exista suflet in sens crestin, deci trebuie sa facem noi o stiinta prin care sa inlocuim tot ce tine de acestea si sa dam un oarecare ajutor omului pe care l-am lipsit de Dumnezeu. Si aceasta s-a facut la cel mai inalt nivel.
E deseori numita stiinta. Totusi, eu contrazic aceasta. Eu consider psihologia un atac la crestinism, unul al postmodermismului, dupa cum a fost evolutionismul in modernism.
Un crestin care nu a facut nici o clasa are, prin Cristos, daca e haruit de El, capacitatea sa sfatuiasca corect pe un om, ceea ce un psiholog cu doctorat in aceasta dimensiune nu poate.
Psihologia are treaba ei, la fel si crestinismul. Aceasta preda profesorul de psihologie care e ateu la liceul unde merg prietenii mei. Psihologii sustin asta sus si tare. O da, noi putem sa luam vreo idee de la ei, dar nu avem nevoie de psihologie pentru a deveni mai buni in lucrarea crestina. Noi, in Cristos, in Cuvant, avem tot ce avem nevoie pentru a trai la standardul chemarii divine.
In ce-L priveste pe Cristos... cel mai teribil am ras atunci cand am auzit ca Cristos ar fi avut un anume tip de comportament... Imi zicea cineva... Este mare tupeu sa crezi ca ratiunea umana poate sa-L caracterizeze pe Cristos. Duhul Sfant o face insa, iar aceasta in inimile si mintile credinciosilor care-L au pe El. Despre ceilalti nu am o invatatura de la Cristos, prin Scripturi. Ei, ceilalti, sunt pierduti. Pe ei merge cu psihologia... dar fara Cuvant, aceata nu are rost, iar Cuvantul e suficient in el insusi. Deci, nu vad sensul psihologiei.
Daca tu o folosesti, cel putin zici ca o faci, eu nu te pot contrazice. Poate nu intelegi prea bine definitia psihologiei. Nu stiu ce ai in minte, nu pot patrunde atat de mult. Dar, nici nu pot sa te judec pentru ceea ce spui. Totusi, continui sa subiliniez non-sensul psihologiei in crestinismul autentic.
Daca vrei sa ajuti, sa indrepti pe cineva, sa slujesti, Duhul Sfant o va face prin tine, daca-L ai cu adevarat. Poate vei spune ca folosesti psihologia, dar nu e asa. In plus, e usor a spune ca Cristos a fost psihologul desavarsit. E imposibil sa o dovedesti. Dimpotriva, Scriptura ne arata clar ca intelepciunea lumii e nebunie la Dumnezeu si ca 'nebunia' lui Dumnezeu e mai inteleapta decat toata intelepciunea lumii. Iar psihologia asta este - o sistematizare a intelepciunii lumii.
Iata o erezie a timpurilor noastre: "dar sunt oameni care nu se vor intoarce nici prin evanghelisti nici prin predicatori ci prin noi, psihologi crestini care ii ajutam sa se raporteze corect la ei insisi prin Dumnezeu". Te-as ruga, la acest punct, sa-mi aduci argumente folosind Scriptura, ca sa putem sa continuam discutia. Altfel se va intelege ca ai acceptat afirmatia mea de mai sus.
Inteleg ca esti plin(a) de ravna. Nu trebuie sa intelegi ca o rautate raspunsul meu, fiindca nu e. Daca vrei sa dialogam pe aceasta tema, o putem face, punctual. E foarte important sa aduci argumente biblice, pentru autenticitate.
Argumentatia mea impotriva folosirii psihologiei nu este o sfatuire ca cei care au facut in scoala psihologia nu o pot folosi daca vor sa fie crestini. O puteti folosi, numai ca in cadrul definitiei ei. Psihologia e psihologie, dar ea nu are nimic a face cu crestinismul autentic. Am scris articole despre acest subiect, poate vei binevoi sa le cauti si sa le citesti. Daca doresti, pot sa aprofundez, sistematic, punctual, aceasta afirmatie.
In rest, Dumnezeu sa fie cu tine, in tot ceea ce faci si sa-ti dea izbanda, pentru Imparatia Cerurilor.
Nu ma mai obosesc. Nu inca cel putin. Nu ajungem nicaieri, nu ma convingi de nimic, imi ceri argumente biblice dar nici tu nu mi le dai la randul tau. Ca ideea psihologiei a aparut ca "echivalent la spiritualul crestin, ca o alternativa la suflet si lumea spirituala" sunt de acord intr-o oarecare masura. Psihologia isi are radacinile in filosofie, e impartita pe mai multe domenii. Majoritatea stiintelor cauta sa excluda pe Dumnezeu, incercand sa se lipseasca de utilitatea Lui considerand ca singuri vor putea crea, vindeca, vor putea rezolva probleme.(Doctorul laic crede ca prin stiinta lui va vindeca dar cel crestin stie ca doar Dumnezeu are puterea asta.) Si totusi folosim aceste stiinte incontestabil in viata noastra si nu ne mai punem problema spiritualitatii lor.In plus psihologia e bineinteles vasta, si oameni diferiti au dezvoltat si conceput anumite parti din ea si nu poti spune ca toti au avut aceeasi motivatie de a inlocui spiritualul crestin, de a folosii surogate la nevoia de Dumnezeu.Sunt unele stiinte care incearca sa explice omul si o data ce profesezi una din aceasta, subiectivitatea e inevitabila. Asa ca daca subiectivitatea ta e de fapt obiectivitatea lui Dumnezeu, daca in loc de pardigme confuze folosesti si argumentezi cu dovezile lui Dumnezeu, poti focaliza atentia catorva oameni de langa tine inspre o stiinta novatoare, pe care o folosesti doar inspre Slava lui Dumnezeu.
Ca psihologia in sine nu ma apropie de Cristos aici ai dreptate, m-am exprimat gresit. Dar ceea ce am invatat studiind psihologia m-a ajutat sa inteleg mai bine oamenii de langa mine, a fost un motiv in plus sa nu i mai judec, si am invatat sa apreciez mai mult Cuvantul lui Dumnezeu. Asa ca, daca ceea studiez nu ma impiedica sa-L caut pe Dumnezeu ci ma stimuleaza sa gandesc mai profund la relatia mea cu El, dar nu ma intelege gresit, ca nu ceea ce invat la scoala neaparat ma ajuta la asta, ci mai degraba revolta fata de unele ipoteze, teorii si blasfemii pe care nu le stiu combate asa ca, caut si alte materiale, a unor oameni care inainte de mine s-au confruntat cu aceleasi revolte si poate confuzii.
Imi pare ca nu am ajuns nicaieri si ma intreb care a fost scopul pentru care m-am angajat in discutia asta. Poate e instinctul primar de a reactiona cand ceva e atat de opus convingerilor tale. Oricum, suna stupid stiu, dar eu raman la ideea care ma insufleteste si ma ambitioneaza adeseori ca ceea ce studiez voi putea folosii o data, si ar trebui sa folosesc deja spre slava lui Dumnezeu.
P.S. Si totusi cred ca niciunul nu a inteles ce a vrut celalalt sa spuna de fapt.
Si totusi am asa o curiozitate legata de identitatea ta. Cati ani ai si de pe unde esti?
Din punctul meu de vedere o discutie nu e niciodata pierduta si intotdeauna duce la ceva. Acord sau dezacord, intarirea convingerilor sau adunarea unor noi intelegeri...
Dupa cum ai observat, problema mea a fost cu o anumita exprimare. Eu cu psihologia nu am nimic. Ceea ce nu e corect este amestecul acesteia cu harul suficient al lui Cristos.
Cred că tot ce este adevărat şi bun,vine de la " Tatăl luminilor...( Iacov 1:17)
Între ştiinţa adevărată şi revelaţia biblică,nu este de fapt nicio contradicţie.Psihologia ca stiinta în tot ceea ce prezintă conform cu Biblia,ne este de folos.Lucrarea de mintuire a harului lui Dumnezeu,si lucrarea de vindecare a sufletului (pentru care psihologia crestină este un instrument) merg împreună
"In ce priveste profesionalismul, as sublinia ca profesionism mai real decat trairea unui crestin autentic nu gasesti pe pamantul acesta. Dar stiu ca te referi la diplomele pe care si le dau oamenii. In acest caz, daca cineva a invatat psihologie si vrea sa-i ajute pe oameni sa-i ajute. Tot ce spun eu este ca ajutorul real nu vine din psihologie, care este un surogat la adevar, viata, suflet s.a.m.d." - spui tu, Alexandru.
Este adevarat. Nimic bun nu vine decat de la Dumnezeu. Nici o stiinta nu aduce nimic bun, nou, folositor decat daca aplicantii au Duhul Sfant in ajutor.
Dar si de psihologie, si de alte domenii de cunoastere avem nevoie pe drum.
Sunt planuri diferite, Alexandru.
Prin cunoastere, pe trepta cea mai inalta ajungi la Dumnezeu, la iubire.
Prin iubire, ajungi la cunoastere adevarata, la Dumnezeu. Prin credinta in Dumnezeu ajungi sa stii, dar nu poti spune cum. Ii ceri semenului sa creada, sa urce Golgota si sa spere ca intr-o zi va simti Lumina adevarata.
Dar el inca nu poate. E tulburat si slab. La el vorbele ajung greu si cand are cel mai mult nevoie de Dumnezeu - il uita, revine la comportamentul, gandul, sentimentul care e nociv si il plaseaza infara legilor vietii.
Pentru aceea, un psiholog e o prezenta de etapa, util. Psihologul, ca stie sau nu, isi va plasa punctul de sprijin in Dumnezeu si - fara sa stie mereu cum a fost posibil, va reusi sa fie calauza prin tenebre pentru cel in suferinta.
Iisus ne iubeste chiar si cand noi nu-l pomenim.
Psihologia nu vorbeste de suflet si spirit.
Ea vorbeste de psihic.
Dar si psihologii si altii.. au observat ca folosind aceeasi metoda, doi psihologi ajung la rezultate uimitor de diferite.
Ei lucreaza cu propriul suflet si refuza sa abdice in fata tristetii.
Tu ii spui omului sa citeasca scriptura. Este o cale pe care nu o pot urma toti. Psihologia este pentru cei care se interogheaza, pentru urmasii lui Toma. Ajuta. Abia apoi se pot ridica la un alt nivel de intelegere, de iubire, de acceptare.
Am practicat foarte multi ani psihoterapia. Sunt credincioasa, fara a fi o practicanta habotnica.
Am invatat ca exista mai multe feluri de a te apropia de Dumnezeu si ca toate religiile si toate tehicile terapeutice au la baza iubirea si toleranta.
Dar daca sunt persoane care se vindeca doar ascultand o metafora, sunt si altele care au nevoie de un alt fel de a intreba, de un alt fel de a se accepta, de o posibilitate crescuta de a fi atenti.
Pentru ei, e nevoie si de tehnici.
Altfel, daca parintii s-ar fi iubit, copilul nu s-ar fi imbolnavit. Acum insa, poate fi ajutat si cu tratament logopedic, pentru ca are balbism (o tulburare logo-nevrotica), care il mentine intr-un cerc vicios.
Psihologia poate sparge cercul vicios, dar credinta in Dumnezeu inchide cercul in Lumina.
Acest comentariu este scris cu foarte mult bun simt si respect. Mi-as dori ca astfel de anonimi sa nu fie anonimi, dar, poate e mai bine asa. Gasesc de obicei oameni valorosi in spatele unui anonimat bun, chiar daca sunt rari. Am de la cine invata...
Multumesc pentru comentariu, sfaturi si exprimarea parerii cu atata atentie. In unele puncte nu sunt de acord, dar ma atrage modul in care prezentati chestiunea.
Mult har in a lucra pentru Dumnezeu in vietile altora, cat puteti de bine. :)
Trimiteți un comentariu