Cum raman in Cristos?

Suntem crestini, aceia dintre noi care suntem, avand inainte un drum lung, un drum de crestere spirituala cu profunde implicatii in vesnicie. Se formeaza un caracter, se formeaza o persoana, creste un om ascuns al inimii, nascut din firea dumnezeiasca, prin harul lui Dumnezeu, prin credinta.

Citind epistolele lui Ioan, gasim raspunsuri la intrebarea "Cum ramanem in Cristos?". Apostolul nu pune niciodata intrebarea, ci doar da raspunsul. Avem ca prioritate sa ramanem in Cristos toata viata noastra. Iata, dar, ce spune Ioan. Urmariti, va rog, firul logic exprimat in epistola 1 Ioan.

1. Stim ca il cunoastem, daca pazim poruncile Lui.

Care sunt poruncile Lui? Imediat dupa versetul din 1 Ioan 2: 3, unde Scriptura ne arata ca stim ca Il cunoastem prin pazirea poruncilor Lui, ne intrebam in mod corect "care sunt poruncile Lui?". Urmatoarele versete ne spun clar ca cine nu pazeste poruncile Lui este un mincinos. Apoi, versetul 5 incepe cu "dar", ca si cum ar pune in opozitie cu aceasta afirmatie ceea ce urmeaza. Cine nu pazeste poruncile Lui e un mincinos, DAR... Ce urmeaza? In mod logic, urmeaza ce se intampla in cealalta situatie - cand pazim poruncile Lui. Acum, sa citim ce spune versetul:

Dar cine pazeste Cuvantul Lui, in el dragostea lui Dumnezeu a ajuns desavarsita; prin aceasta stim ca suntem in El.

Acest verset ne lumineaza clar raspunsul la intrebarea de mai sus. Pazirea poruncilor se face prin pazirea Cuvantului lui Dumnezeu. Asadar, ce trebuie sa fac eu clar si efectiv pentru a ramane in Dumnezeu? Trebuie sa pazesc poruncile Lui, Cuvantul sfant. Exact mesajul lui Iuda, despre care am scris in posturi anterioare. Cuvantul a fost dat. Mesajul Cuvantului a fost transmis. El acum nu se mai transmite. Nu ne punem problema, asadar, cum sa primim Cuvantul pentru prima data, ci cum sa-l pastram/pazim, dupa ce l-am primit.

Cuvantul grecesc folosit aici, este exact acelasi cuvant folosit in Iuda, cand ni se spune despre "ingerii care nu si-au PASTRAT vrednicia". Noi trebuie sa pastram Cuvantul, adica sa veghem sa nu se ia nimic din el, sa nu se adauge nimic la el. El trebuie sa ramana in trairea noastra asa cu este. Mare atentie - NU este suficient sa implinim Cuvantul asa cum este partial, la fel cum NU este suficient sa-l pastram integral, dar sa mai pastram si alte obiceiuri sau gandiri de obarsie omeneasca. Ioan spune clar - ramanem in Dumnezeu daca ramanem in Cuvantul Sau.

In plus fata de aceasta, se clarifica aici (si as vrea sa clarificam si noi, pe acest blog, odata pentru totdeauna, fiindca sunt multe tendinte astazi) relatia Cuvant-dragoste. Se afirma lucruri multe despre dragoste si ce inseamna esenta aceasta... Ce spune Biblia clar, in context aici este ca, prin pazirea Cuvantului, dragostea ajunge desavarsita in noi.

Este ESENTIAL sa intelegem ca daca nu pazim Cuvantul, daca nu-l traim asa cum este in mod sistematic si real, NU putem ajunge la dragoste, la Dumnezeu (Dumnezeu este dragoste). Fara Cuvantul lui Dumnezeu suntem pierduti. Daca ne jucam cu el, daca luam doar ce ne place noua, daca il interpretam dupa cum credem noi, sau dupa cum ni se pare mai plauzibil, riscam sa nu iubim in adevar, cum este Dumnezeu... riscam sa pierdem esenta crestinismului, pe care toti o cauta astazi cu atata ardoare.

Intelege ca iubirea adevarata nu este cand te simti bine la biserica. Nu este cand plangi sau cand razi. Nu este cand dai un ban saracilor. Nu este cand predici. Nu este cand slujesti, zidesti, incurajezi etc. Ci, este doar atunci, cand faci toate aceste lucruri pe baza Cuvantului lui Dumnezeu, care este unul singur si care nu este interpretabil in mai multe sensuri. Exista mai multe interpretari fiindca: fie permite pasajul (caz in care intepretarile nu pot sa se "lupte" intre ele), fie omul firesc interpreteaza pasajul, fie exista o interpretare imatura, temporara.

Si, prin aceasta STIM ca suntem in El! Asadar, urmatoarea concluzie este a lui Ioan:


2. Stim ca suntem in Dumnezeu prin aceea ca pazim Cuvantul Sau.


3. 1 Ioan 2: 6 spune: "Cine zice ca ramane in El, trebuie sa traiasca si el cum a trait Isus"

Deci, atunci cand aud pe cineva ca zice ca este in Dumnezeu, ca ramane in El, trebuie imediat sa pot sa spun despre el ca traieste asa cum a trait Domnul Isus. Adica? Adica sa predice in sandale pe strazi, sa mearga cu barca si sa potoleasca furtuna, sa fie vandut de unul din cei 12 ucenici pe care trebuie sa-i aiba? Ar trebui sa avem toti 12 ucenici, inclusiv ucenicii si atunci ar fi o situatie imposibila. Este evident ca Scriptura se refera la modul de viata. Ni se spune "cum" si nu "ce".

Mergem mai departe si ne punem intrebarea "Dar cum a trait Isus?". Ca sa ne raspundem nu intram in teorii omenesti. Pur si simplu citim in continuare. Biblia ne raspunde simplu:

Prea iubiţilor nu va scriu o poruncă noua, ci o porunca veche, pe care ati avut-o dela inceput. Porunca aceasta veche este Cuvantul, pe care l-ati auzit.

Da, prin Cuvant putem trai ca Domnul Isus. Acolo gasim cu a trait Domnul Isus si Cuvantul ca intreg ne transmite izul firii dumnezeiesti. Este o alura, un intreg al esentei divine, transmis in mod unic si minunat, pentru ca noi oamenii sa simtim pana in cele mai adanci locuri ale fiintei noastre ce inseamna sa fii din Dumnezeu. Inalt Numele lui Dumnezeu pentru acest lucru - pentru "cuvintele vietii vesnice", pentru Cuvantul sfant care ne-a fost dat. Il pazim, fratilor, daca traim si noi cum a trait Domnul Isus.

Dar unde vrea sa ajunga Ioan? Ce urmareste sa corecteze in epistola? Pentru ce ii invata aceste lucruri pe destinatarii de atunci ai scrierii sale? Haideti sa continuam sa citim. Ioan incepe de la versetul 8 sa vorbeasca despre a iubi pe frati si a-i ura. Pare ca nu e in context, nu? Ce legatura are tot ce scrie el pana aici, cu relatia cu fratii?


4. 1 Ioan 2: 9: "Cine zice ca este in lumina si uraste pe fratele sau, este inca in intuneric pana acum". In plus, cine iubeste pe fratele sau, ramane in lumina. Cuvantul tradus cu "a ramane" este exact acelasi cu cel din versetul 6 tradus la fel. El mai apare si in versetul 14, 17, 19, 24, 27 si 28 numai in acest capitol. Apoi in multe versete in restul epistolei. Iata acum ce spun aceste versete, ca sa vedem ce vrea Ioan sa spuna in context:

V-am scris, parintilor, fiindca ati cunoscut pe Cel ce este dela inceput. V-am scris, tinerilor, fiindca sunteti tari, si Cuvantul lui Dumnezeu ramane in voi, si ati biruit pe cel rau.

Si lumea si pofta ei trece; dar cine face voia lui Dumnezeu, ramane in veac.

Ei au iesit din mijlocul nostru, dar nu erau dintre ai nostri. Caci daca ar fi fost dintre ai nostri, ar fi ramas cu noi; ci au iesit, ca sa se arate ca nu toti sunt dintre ai nostri.

Ce ati auzit de la inceput, aceea sa ramana in voi. Daca ramane in voi ce ati auzit dela inceput, si voi veti ramanea in Fiul si in Tatal.

Cat despre voi, ungerea, pe care ati primit-o dela El, ramane in voi, si n-aveti trebuinta sa va invete cineva; ci, dupa cum ungerea Lui va invata despre toate lucrurile si este adevarata, si nu este o minciuna, ramaneti in El, dupa cum v-a invatat ea.

Si acum, copilasilor, ramaneti in El, pentru ca atunci cand Se va arata El, sa avem indrazneala, si, la venirea Lui, sa nu ramanem de rusine si departati de El.

Pasajele acestea sunt extraordinare. Ma cutremura. Se pare ca au iesit din mijlocul destinatarilor de atunci unii dintre ei. Si Ioan le scrie sa le explice ce se intampla si le spune cum sa reactioneze. In primul rand el vrea sa ii asigure ca ceea ce au auzit de la inceput este Cuvantul lui Dumnezeu. Intr-adevar, asa si incepe:

Ce era de la inceput, ce am auzit, ce am vazut cu ochii nostri, ce am privit si ce am pipait cu mainile noastre, cu privire la Cuvantul vietii,
pentru ca viata a fost aratata, si noi am vazut-o, si marturisim despre ea, si va vestim viata vecinica, viata care era la Tatal, si care ne-a fost aratata;
deci, ce am vazut si am auzit, aceea va vestim si voua, ca si voi sa aveti partasie cu noi. Si partasia noastra este cu Tatal si cu Fiul Sau, Isus Cristos.
Si va scriem aceste lucruri pentru ca bucuria voastra sa fie deplina.

Ei, cat si noi, trebuiau sa ramana in Cuvantul lui Dumnezeu, de unde vine constienta ("stim") faptului ca ramanem in Dumnezeu si desavarsirea in dragoste. In plus, plecarea unora dintre cei de acolo nu era dovada de dragoste. Chiar sa le fi facut fratii ceva, dragostea nu pleaca, dragostea isi da viata. Domnul Isus nu a plecat cand a fost scuipat si batjocorit. Ba, dimpotriva, El a luat asupra Lui toate pacatele noastre. Dragostea nu se gandeste la ea, nu este egoista, nu face nimic sa se satisfaca pe sine. Dragostea se da. Ioan le spune destinatarilor sai ca se poate ca ura sa fie sursa dezbinarii care a avut loc printre ei, sau neramanerea in Cuvantul lui Dumnezeu, sau incompatibilitatea in Cuvant. Ei au iesit fiindca nu erau de acolo. Locul lor nu era acolo. Ei nu erau in adevar. Si dovada era clara - nu au RAMAS!!!

Dar ce trebuiau sa faca ei, ei care au fost raniti si parasiti de chiar fratii lor? Ei trebuiau sa se pazeasca bine. Atat parintii cat si tinerii. Trebuiau sa vegheze sa ramana in Dumnezeu. Cum? Asta am studiat deja. Prin ramanerea in Cuvant si perseverarea in a fi ca Domnul Isus, spre desavarsirea in dragoste. Este exact modul cum scrie si Iuda, in esenta. Sunt, asadar, cei care dezbina, care nu fac aceasta din dragoste (evident) si nici prin Cuvant (evident), dar sunt si cei prinsi la mijloc, cei care "raman". Tu, care ramai, sa nu ai impresia ca esti mai bun, sau ca ai ceva special. Ioan, plin de dragoste si de blandete, spune: "Copilasilor, ramaneti in El"... pentru ca atunci cand va veni El, sa nu fim "departati de El"...

E un indemn de la batranul Ioan, apostolul. Parca-l vad cu lacrimi in ochi, suferind bland, ca unul care a trecut prin multe lovituri in viata, pentru credinta unica a sfintilor. Le scrie fratilor sai si ii cheama sa ramana in Dumnezeu. Le clarifica ce inseamna aceasta - pazirea poruncilor Lui. Aceasta inseamna pazirea Cuvantului, care aduce traire in dragostea lui Cristos, dupa modelul lui Cristos.

Am primit Cuvantul, noi toti. Acum, fratilor, nu lasati ce ati primit. Ramaneti in Cuvant. Va scriu in special voua, tinerilor, fiindca sunteti tari si Cuvantul lui Dumnezeu ramane in voi. Ati auzit Cuvantuls si ati inceput sa-l traiti. Nu va inselati si nu va lasati inselati - ramaneti in ce ati primit.

As vrea sa va incurajez sa cititi toata epistola 1 Ioan. M-am hotarat cu greu ce se versete sa inchei, aproape ca imi venea sa scriu toata epistola. Este extraordinara si minunata. Am selectat totusi un pasaj, un pasaj clar si direct, care taie, nu pentru ca eu il scriu, ci pentru ca asa este Cuvantul lui Dumnezeu:

Nu iubiti lumea, nici lucrurile din lume. Daca iubeste cineva lumea, dragostea Tatalui nu este in El. Caci tot ce este in lume: pofta firii pamantesti, pofta ochilor si laudarosia vietii, nu este de la Tatal, ci din lume. Si lumea si pofta ei trece; dar cine face voia lui Dumnezeu, ramane in veac. Copilasilor, este ceasul cel de pe urma. Si, dupa cum ati auzit ca are sa vina anticrist, sa stiti ca acum s-au ridicat multi anticristi: prin aceasta cunoastem ca este ceasul de pe urma.
Ei au iesit din mijlocul nostru, dar nu erau dintre ai nostri. Caci daca ar fi fost dintre ai nostri, ar fi ramas cu noi; ci au iesit, ca sa se arate ca nu toti sunt dintre ai nostri. Dar voi ati primit ungerea din partea Celui sfant, si stiti orice lucru. V-am scris nu ca n-ati cunoaste adevarul, ci pentru ca il cunoasteti, si stiti ca nici o minciuna nu vine din adevar. Cine este mincinosul, daca nu cel ce tagaduieste ca Isus este Cristosul? Acela este Anticristul, care tagaduieste pe Tatal si pe Fiul. Oricine tagaduieste pe Fiul, n-are pe Tatal. Oricine marturiseste pe Fiul, are si pe Tatal. Ce ati auzit de la inceput, aceea sa ramana in voi. Daca ramane in voi ce ati auzit de la inceput, si voi veti ramanea in Fiul si in Tatal. Si fagaduinta, pe care ne-a facut-o El, este aceasta: viata vecinica. V-am scris aceste lucruri in vederea celor ce cauta sa va rataceasca.