Despre unitate

Mesajul fratelui Toma Magda, prezent la intalnirea baptistilor din Romania la Conferinta ce tocmai a avut loc la Bucuresti, a fost despre unitate, spune un blogher prezent acolo. Tot el continua: "Exista si o unitate rea spunea dansul: 'Fratii lui Iosif, sau unit ca sa il vanda. Acest tip de unitate nu este buna. Mesajul apostolului Pavel a fost puternic si radical: Nu vreau sa stiu intre voi nimic decat pe Hristos rastignit! Atat. Noi ca sa ne unim, trebuie sa semnam conventii, crezuri etc. Pavel ne-a spus sa zidim unitatea noastra pe temelia lui Hristos cel rastignit, si aceasta temelie este suficienta si deplina pentru unitatea noastra.'"

Unitatea este o problema reala, contemporana in bisericile baptiste si nu am redat citatul de mai sus intamplator. Problema aceasta se datoreaza faptului ca ani la randul bisericile nu au vegheat, in ansamblu (unele nu se incadreaza aici), la Adunare si au intrat tot felul de tendinte care au inceput sa-si faca chiar cuib in mijlocul invataturilor pe care credinciosii le primesc. Nu este vorba aici doar de cativa oameni. Nu se poate unitate reala daca exista directii diferite in aceeasi biserica.

Daca este vorba doar de niste pareri relative, in cazul fiecarei parti care se formeaza intr-o adunare si, daca unitatea nu se intampla, inseamna simplu ca este vorba aici de mandrie, personalitate si egoism... In cazul acesta unitatea nu se realizeaza din cauze firesti, pamantesti si toate partile sunt la fel de vinovate (sau partile care traiesc astfel si au capacitatea sa provoace lipsa de unitate).

Daca este vorba despre diferente de natura a doctrinei crestine, atunci problemele se complica. Lipsa de unitate aici se datoreaza mult lipsei de cunoastere a lui Dumnezeu, a Cuvantului lui Dumnezeu.

Este evident ca poate exista si o unitate rea, sau gresita, sau cu un scop rau. Istoria crestinismului ne arata ca au existat situatii in care s-a realizat o unitate pentru rau, pe care Dumnezeu nu o cerea. Vezi inchizitia etc.

Unitatea reala este si vine din prezenta in Cristos si din prezenta, in acelasi timp, a lui Cristos in noi, in mod real, individual si vizibil in traire. Daca suntem intr-o relatie buna cu El este imposibil sa nu fim uniti, decat daca prefacem acea relatie.

Sunt multe chestiuni legate de unitate. Este important sa intelegem ca cine provoaca o dezbinare, nu poate sa cheme la unitate, fiindca aceasta ar fi eventual in dezbinare. Unitate reala este acolo unde este frangere, nu mandrie. Este acolo unde este slujire, jertfire si moarte nu lidership si lauda. Unitatea reala este acolo unde Dumnezeu misca lucrurile nu omul, capacitatile omului si metodele acestuia. Cand Dumnezeu lucreaza unitate, intr-o biserica, chiar daca toti pastorii si presbiterii ar pleca dintr-o data intr-o tara straina, fratii ar ramane uniti (unitatea Domnului nu e circumstantiala si umano-dependenta).

Unitatea reala nu se face in jurul unor oameni care au o viziune, ci in jurul celor care pazesc, pastreaza viziunea lui Dumnezeu explicitata in Scripturi. A pazi si nu a inova - iata mesajul Bibliei, simplu, concret si direct. Ioan, Pavel, Petru, Iuda... toti transmit acelasi mesaj in legatura cu aceasta. Aceasta nu inseamna a purta haine din secolul I si nici a citi din Scripturile evreiesti si grecesti doar, desi nici acestea nu ar putea fi numite gresite. Intr-o lume relativa, a rade de imbracaminte sau purtare din alte vremi inseamna a rade de sine, in mod public.

NU poti fi una cu cei care nu isi doresc din toata inima sa traiasca poruncile lui Dumnezeu, cu cei care nu-L iubesc (deci) pe Dumnezeu. Fiindca Scriptura ne spune in ce sta dragostea si cei care o cunosc stiu aceasta. Poti sa stai cu ei, poti te rogi cu ei, poti sa discuti cu ei, chiar zilnic. Dar partasie reala nu este fiindca in inimi sunt doruri diferite.

Cei care simt dorul Domnului Isus, pentru care El s-a rugat (cine citeste sa inteleaga) cu privire la ucenicii Sai din toate timpurile, se jertfesc mai bine pe ei, decat sa distruga unitatea. Cei carora le pasa de ideile lor, pescuite la diverse conferinte sau medii influentate de tendintele contemporane, vor sacrifica unitatea de dragul unei viziuni fabricate.

Exista o singura despartire a credinciosilor care sa fie de la Dumnezeu - prigoana (vezi Faptele Apostolilor). In rest, credinciosii trebuie sa fie una, dupa cum Tatal si Domnul Isus sunt una. Este ceva natural, dupa cum si cresterea unei plante este ceva natural. Dar, pentru ca o planta sa creasca, ea trebuie udata, ea depune efort de a prelucra materia prima din pamant si de a transforma energia solara prin fotosinteza, spre folosul partilor ei. Unitatea este naturala, dar presupune efort.

Unitate inseamna ca am fost mantuit, iar de acum ma intereseaza si de altii. Cei care nu iubesc unitatea se gandesc tot la ei, cum sa le fie lor mai bine. Unitatea poate insemna suferinta si rabdare intinsa la maxim. Priviti la Domnul Isus si la Iuda, unul dintre cei doisprezece.

Exista si o lege a unitatii - cine provoaca unitate, va fi unit; cine dezbina va fi dezbinat. Aceasta lege poate fi anulata doar de harul lui Dumnezeu, in a doua ei parte.

"Pentru ei Ma rog. Nu Ma rog pentru lume, ci pentru aceia, pe care Mi i-ai dat Tu; pentru ca sunt ai Tai: - tot ce este al Meu, este al Tau, si ce este al Tau, este al Meu, - si Eu sunt proslavit in ei. Eu nu mai sunt in lume, dar ei sunt in lume, si Eu vin la Tine. Sfinte Tata, pazeste, in Numele Tau, pe aceia pe care Mi i-ai dat, pentru ca ei sa fie una, cum suntem si noi. Cand eram cu ei in lume, ii pazeam Eu in Numele Tau. Eu am pazit pe aceia, pe care Mi i-ai dat; si nici unul din ei n-a pierit, afara de fiul pierzarii, ca sa se implineasca Scriptura. Dar acum, Eu vin la Tine; si spun aceste lucruri, pe cand sunt inca in lume, pentru ca sa aiba in ei bucuria Mea deplina. Le-am dat Cuvantul Tau; si lumea i-a urat, pentru ca ei nu sunt din lume, dupa cum Eu nu sunt din lume. Nu Te rog sa-i iei din lume, ci sa-i pazesti de cel rau. Ei nu sunt din lume, dupa cum nici Eu nu sunt din lume. Sfinteste-i prin adevarul Tau: Cuvantul Tau este adevarul. Cum M-ai trimis Tu pe Mine in lume, asa i-am trimis si Eu pe ei in lume. Si Eu insumi Ma sfintesc pentru ei, ca si ei sa fie sfintiti prin adevar. Si ma rog nu numai pentru ei, ci si pentru cei ce vor crede in Mine prin cuvantul lor. Ma rog ca toti sa fie una, cum Tu, Tata, esti in Mine, si Eu in Tine; ca, si ei sa fie una in noi, pentru ca lumea sa creada ca Tu M-ai trimis. Eu le-am dat slava, pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei sa fie una, cum si noi suntem una, - Eu in ei, si Tu in Mine; - pentru ca ei sa fie in chip desavarsit una, ca sa cunoasca lumea ca Tu M-ai trimis, si ca i-ai iubit, cum M-ai iubit pe Mine. Tata, vreau ca acolo unde sunt Eu, sa fie impreuna cu Mine si aceia, pe care Mi i-ai dat Tu, ca sa vada slava Mea, slava, pe care Mi-ai dat-o Tu; fiindca Tu M-ai iubit inainte de intemeierea lumii. Neprihanitule Tata, lumea nu Te-a cunoscut; dar Eu Te-am cunoscut, si acestia au cunoscut ca Tu M-ai trimis. Eu le-am facut cunoscut Numele Tau, si li-L voi mai face cunoscut, pentru ca dragostea cu care M-ai iubit Tu, sa fie in ei, si Eu sa fiu in ei."