De curand, o stire ne aducea in prim plan problema clonarii omului, dupa ce o echipa de oameni au reusit sa cloneze maimute. Pur si simplu, omul si-a luat activ rolul de "dumnezeu" propus de societatea contemporana ce si-a zidit turnurile pe o experienta batana a repugnarii lui Dumnezeu.
Printre altele, psihologia a patruns in locurile golite de presiunile contemporane, in ce priveste spiritualul si, odata cu prezentarea noilor termeni care sa inlocuiasca stelele boltei crestinismului, s-au inlocuit si realitatile pe care acestia incearca sa le desemneze, oarecum.
Invatam de cateva decenii, ca societate globalizata, de la guru pe care tinerii in speta ii stimeaza doar pentru ca zambesc si plang cu tine, ca avem nevoie sa ne stimam singuri si sa ne invatam urmasii sa se stimeze pe sine, printr-o influenta asupra lor, in special in copilarie.
„O stima de sine scazuta nu-l ajuta pe cel mic, dimpotriva il forteaza sa se conformeze sau, cel mult, sa se incadreze intr-un anumit sablon mediocru. Cand copilul aude de nenumarate ori ca nu este in stare sa faca un anumit lucru se resemneaza si chiar crede, fara sa mai incerce. Copiii cu potential de creativitate ridicat si cu o imaginatie bogata au o stima de sine pozitiva”, afirma psihologul Adriana Dragos.
Astfel de invataturi au invadat bisericile noastre si, au provocat un nivel ridicat de stima de sine, care stima a inlocuit incetul cu incetul bunul simt din respectul si smerenia in fata celor care au fost pusi de Dumnezeu, un de oameni, in locuri pe care acum unii le numesc pozitii.
Asa ca, tiptil, ne-am educat vanzatorii, urmasii care ne sa ne asigure un loc la ospiciu sau la azilul de batrani. Sau... i-am lasat pe altii sa ni-i educe, renuntand ca parinti la mandatul divin, pentru a ne pune increderea in "specialisti" cu hainele tocite in coate, nu ca geniul din scrisoarea lui Eminescu, ci stand cu fata in coate pe bancile uzate si sorbind cu nesat noile invataturi ale lumii pierdute in nebunie si necunoastere, in urma parasirii lui Dumnezeu.
Caci - ce poate da lumea atunci cand il paraseste pe Dumnezeu? Iata ce: Romani 1: 18 - 32
Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor, care înăbuşe adevărul în nelegiuirea lor. Fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu, le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu. În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui, se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi;
fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit; ci s-au dedat la gândiri deşarte, şi inima lor fără pricepere s-a întunecat. S-au fălit că sunt înţelepţi, şi au înnebunit şi au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare şi târâtoare.
De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor; aşa că îşi necinstesc singuri trupurile; căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu, şi au slujit şi s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Amin.
Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi scârboase; căci femeile lor au schimbat întrebuinţarea firească a lor într-una care este împotriva firii;
tot astfel şi bărbaţii, au părăsit întrebuinţarea firească a femeii, s-au aprins în poftele lor unii pentru alţii, au săvârşit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scârboase, şi au primit în ei înşişi plata cuvenită pentru rătăcirea lor. Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite. Astfel au ajuns plini de orice fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de porniri răutăcioase; sunt şoptitori, bârfitori, urâtori de Dumnezeu, obraznici, trufaşi, lăudăroşi, născocitori de rele, neascultători de părinţi, fără pricepere, călcători de cuvânt, fără dragoste firească, neînduplecaţi, fără milă.
Şi, măcar că ştiu hotărârea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri, sunt vrednici de moarte, totuşi, ei nu numai că le fac, dar şi găsesc de buni pe cei ce le fac.
Au fost crescuti si pregatiti astfel oameni care sa se revolte, care sa-i desconsidere pe altii si sa uite de rusine, respect, responsabilitate... Nici nu are sens sa mai vorbim despre dragostea lui Dumnezeu in aceste conditii.
Pur si simplu, tinerii crestini accepta astazi teorii care produc dezbinare, intr-un final, accepta si se ghideaza in viata dupa revelatii de ultima ora, a omului care l-a parasit de multa vreme pe Dumnezeu. Cand vom intelege bine ca nu putem sa facem fata chemarii divine cu metode firesti, de aici de jos si ca lucrarea lui Dumnezeu este cu totul diferentiata de tot ce inseamna pamantesc si ca NICI o cultura nu e superioara alteia ca sa fie acceptata ca si cum ar fi cereasca... cand vom intelege ca Imparatia lui Dumnezeu nu este de aici, vom face diferenta. Pana atunci, metodele vor produce rezultate, dar rezultatele vor fi fara valente in Imparatia lui Dumnezeu - te inseli singur daca crezi ca poti trai in intuneric si sa fii in adevar in acelasi timp! Lumea aceasta zace in intuneric. Tot ce e aici este intuneric.
Daca ati parasit adevarul si lumina, daca v-ati conformat veacului, daca ati acceptat invataturile lui si metodele lui; daca v-ati identificat cu ce e aici jos si ati devenit astfel formalisti, exista o singura cale de intoarcere... inca - schimbarea mintii, dupa Scripturi.
Intensificarea separarilor intr-un cadru al ecumenismului globalizat pare o contradictie. Insa nu e. Separarile au rol de a subtia si relativiza adevarul Scripturilor. Per ansamblu, cand se va dori unitate, aproape ca nu va mai fi nimic scriptural acolo. Cu cat sunt mai multe separari, cu atat sunt mai multe pareri. Cu cat sunt mai multe pareri, cu atat adevarul absolut este mai parasit. Totul se relativizeaza si apare o noua forma a formalismului - cea de astazi, pe care o voi numi "formalismul relevant".
Dar voi, preaiubiţilor, aduceţi-vă aminte de vorbele vestite mai dinainte de apostolii Domnului nostru Isus Hristos. Cum vă spuneau că în vremurile din urmă vor fi batjocoritori, care vor trăi după poftele lor nelegiuite. Ei sunt aceia care dau naştere la dezbinări, oameni supuşi poftelor firii, care n-au Duhul.
Dar voi, preaiubiţilor, zidiţi-vă sufletete pe credinţa voastră prea sfântă, rugaţi-vă prin Duhul Sfânt, ţineţi-vă în dragostea lui Dumnezeu, şi aşteptaţi îndurarea Domnului nostru Isus Hristos pentru viaţa veşnică. Mustraţi pe cei ce se despart de voi; căutaţi să mântuiţi pe unii, smulgându-i din foc; de alţii iarăşi fie-vă milă cu frică, urând până şi cămaşa mânjită de carne.
Iar a Aceluia, care poate să vă păzească de orice cădere, şi să vă facă să vă înfăţişaţi fără prihană şi plini de bucurie înaintea slavei Sale, singurului Dumnezeu, Mântuitorul nostru, prin Isus Hristos, Domnul nostru, să fie slavă, măreţie, putere şi stăpânire, mai înainte de toţi vecii, şi acum şi în veci. Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu