Ridicati-va, oamenii lui Dumnezeu

Afara este frig. Pe campul de lupta, soldatii au facut pace. O pace falsa. Cetatile imparatiei, aflate sub asediu s-au lasat inselate. Dusmanul a reusit sa le convinga, rand pe rand sa-si deschida portile, renuntand si el la arme.

Unele cetati inca mai rezista, dar multi din lautru, vazand ce bine traiesc cei din celelalte cetati, sunt gata sa deschida portile. Doar cativa batrani ingusti mai reusesc inca sa tina portile inchise.

Cetatile de pe munte sunt parasite. Acum cetatile acelea vechi, de pe munte, care luminau, s-au mutat jos, in oras. Sa fie mai relevante.

Prin iarba prafuita de pe campii, mai saresti ici colo sabii ale adevarului prafuite si ingropate aproape de tot in pamant. Cand noii soldati vin din armata, cu sabia gata lustruita, sunt intampinati de comandanti prefacuti, cu zambetul pe buze, care ii invata sa-si puna sabia in teaca... pentru pace.

In tot acest timp, dusmanii au intrat prin case, fac partide, fac ravagii. Reusesc sa-i atraga si sa-i convinga pe oamenii din cetate ca totul este altfel de cum stiau ei, dar nu cand sunt toti de fata, ci, separat, ca sa nu fie protejati cei slabi, cum era atunci cand razboiul era pe fata.

In cimitir sunt duse zilnic trupurile celor care mor... de plictiseala. Acolo e o parte mai veche, cu morminte in care e infipta cate o sabie, care straluceste in soare. Mormintele mai noi sunt impodobite cu flori, poze, ornamente, sunt mai bine ingrijite si mai frumos amenajate.

Dar in unele cetati poporul inca e unit de razboi. Ai zice ca razboiul separa, dar de data aceasta uneste. Ei inca lupta. Unele cetati se confrunta cu razboi civil. Multi vor sa fie pace cu lumea de afara. In unele cetati, insa, toti vor sa continue lupta. Tineri plini de putere si batrani plini de intelepciune, umar la umar, darama ziduri, trec baricade, lupta eroic, castiga victorii pretioase, se ridica atunci cand sunt loviti, se ajuta. Cei care-i asteapta acasa cu sufletul la gura, se antreneaza, se pregatesc... sa ia locul fratilor lor.

Una dintre aceste cetati este mai spre nord. Acolo e mai frig. Tocmai acum, un soldat este adus pe brate. E grav ranit, a fost intr-o batalie unde a salvat viata unor copii din cetatea lui, eliberandu-i din lanturile perfide ale pacatului. In cetate, intr-un colt, un tanar sta langa zid. El nu se grabeste spre poarta, vede de acolo si asteapta. Lacrimi ii curg pe obraz, nu se grabeste, sta tot mai drept, mana e pe sabie, ochii lui negri sunt atenti. Batranul soldat nu are nici un insemn pe uniforma. Totusi, toata cetatea se aduna. Curand se afla - este batranul cetatii, mai marele lor. Un copil alearga la el, plangand. Batranul se ridica incet. Isi scoate sabia si o pune in teaca goala a copilului. Acum e mai grea.

Cu ultimele puteri, ii sopteste ceva baiatului la ureche. Baiatul isi sterge lacrimile. E prea mic pentru asa ceva. Dar suporta. Se ridica si pune mana pe sabie, fara sa o scoata din teaca, e prea grea acum. Batranul il priveste pe tanarul de langa perete si, in taina, ii face un semn legat de copilul caruia i-a dat sabia lui. Apoi, se intinde si pleaca... pleaca in lumea fara razboaie...

Unii plang acum, altii sunt ingrijorati. O veste vine la porti - vrajmasul e aproape. Toti isi iau armele - nu e timp de inmormantare. Razboiul trebuie dus, vrajmasul e aproape, cetatea si cei dragi sunt in pericol.

Toti se uita spre tanarul de langa zid. Acesta isi rasuceste privirea ferma, scoate sabia si striga: "Ridicati-va, oamenii lui Dumnezeu!" Toti se ridica. Tanarul copil, cel caruia batranul i-a lasat sabia, e trimis acasa, desi se impotriveste. Simte deja in el chemarea si incredintarea batranului erou. Din doua sarituri, tanarul conducator se inalta pe zid, in vant, cu sabia inca scoasa. Ea ramane asa pana la sfarsitul bataliei. Deja zareste ostile dusmane. Porunceste sa nu se deschida portile cu nici un chip: "Batranul a murit. Acum, oameni ai cetatii, vom lupta la fel, vom muri la fel, vom trai la fel. Nu avem ce schimba, e razboi!"


IN ACEST TIMP, IN ALTE CETATI E PACE. ACOLO NU EXISTA ASTFEL DE TRAGEDII. ACOLO LUMEA A FACUT PACE CU BISERICA SI INVERS. TOTUSI, E RAZBOI, LUMEA IL CASTIGA... UNII AU PIERDUT, UNII S-AU DAT BATUTI. DAR, LA MIJLOC SUNT MULTE CETATI CARE NU STIU CE SA FACA. ARMELE SUNT JOS. SABIILE SUNT IN PRAF. UN RASUNET SE AUDE IN ZARE. E VOCEA CELUI CARE ERA BAIAT, CAND MURI BATRANUL:"Ridicati-va, oamenii lui Dumnezeu!"

Ai decis? Vei lupta?