Legalism si libertinism

Legea a fost data prima, apoi, Dumnezeu, a descoperit prin propovaduirea Domnului Isus, adevarul cu privire la mantuire - ea este prin credinta, nu prin fapte. O intelegere gresita a scopului si rolului Legii poate aduce legalism. Legalismul este, in principiu, adaugarea la ceea ce spune Scriptura ca inseamna mantuire, a unor reguli omenesti.

Exista si adaugari a unor principii, adica la nivel de esenta, la Scriptura, dar acest subiect face mai mult parte din sfera doctrinara in sensul discutiilor despre erezii. Ne vom referi la reguli in sensul mai putin esential decat principiul, in definitia normala a ceea ce desemneaza ele.

Cand cineva adauga ceva la mantuirea prin credinta, care este prin har, aduce cu sine cea mai periculoasa forma de legalism. Mantuirea este prin credinta. Dar, aceasta mantuire prin credinta, este mai intai prin har.

Adaugarea de reguli omenesti la tot sau orice tine de viata de credinta este legalism. Este a spune ca omul trebuie sa faca ceva pentru mantuire, in sensul faptei care aduce mantuire. Trebuie sa fim atenti la consecventa acum. Este legalism sa spui ca nu poti fi crestin decat daca canti cantarile dintr-o carte scrisa de oameni. Este tot legalism sa spui ca nu esti crestin bun daca nu canti cantari contemporane. Cand omul il "convinge" pe om ce e crestinesc, dar este pamantesc, este legalism.

Adaugarea la Scriptura alt sens decat mantuirea, indiferent de context este tot legalism, cu exceptia chestiunilor doctrinare, cum am spus la inceput. Daca eu spun ca astazi nu putem sa fim relevanti decat prin ceea ce e vechi si altul spune ca nu putem fi relevanti decat prin ceea ce este nou, tot legalism este. Este biblic sa spun ca nu putem fi relevanti decat in cadrul biblic. Cadrul biblic nu inseamna sa fac tot ce nu scrie in Biblie, incercand sa "pacalesc" sistemul, cum fac politicienii sau avocatii, care speculeaza bresele si lipsurile de specificatie din codul legii unei tari.

Libertinismul vine si el sa profite de libertate. Crestinii au fost facuti liberi, liberi fata de pacat. Acum, dupa nasterea din nou, un crestin nu mai este rob al pacatului, iar daca nu mai este rob, este liber fata de pacat. A fi libertin inseamna a spune ca esti liber sa faci ceea ce Biblia nu spune ca trebuie sa faci. Din nou, nu trebuie sa speculam printre randuri.

Voi face acum o observatie interesanta. Un libertin poate sa spuna unui legalist ca nu trebuie sa se tina de formele vechi, care nu sunt in Biblie. Legalistul ii va raspunde ca nici el nu trebuie sa se tina de formele noi, care intra in discrepanta cu Biblia.

O alta observatie. Un om ii spune altuia ca e legalist ca se tine de formele vechi, care nu sunt in Biblie. El ii raspunde acestuia ca se tine de formele noi, care nu sunt in Biblie.

In ambele cazuri - cine are dreptate? Voi mai face o observatie: putem sa avem o doctrina clara, dar sa fim legalisti? Da! Putem afirma Biblia, dar putem adauga la ea. Tot asa, putem sa avem o doctrina clara, dar sa fim libertini. Putem lua doar anumite doctrine cu care sa fim de acord, dar sa ocolim inteligent altele pentru a ne permite anumite chestiuni libertine.

Totusi, legalismul si libertinismul nu sunt opuse. De ce spun asta. Ele trebuie sa se formeze pe crestinism. Daca nu exista crestinism autentic, legalismul si libertinismul nu au sens. Insa, pe cand legalismul reduce incet intensitatea trairii crestine, aducand un iz de somn spiritual si trandavie, libertinismul vrea sa modifice esential directia spirituala, modificand ceea ce inseamna adevar.

Biblia vorbeste despre o biserica apostata, la sfarsit. Dupa secole in care biserica a fost, in sens macro, legalista (discutam aici despre istoria bisericii, pe care cine nu o cunoaste, sa o studieze), iar lupta a fost cu legalismul, vine acum vremea luptei cu libertinismul, tot la nivel general. Pe ici pe colo, exista atat legalism cat si libertinism. Dar, la nivel macro, libertinismul este cel care este acum in voga si care va aduce cu sine transformarea bisericii in biserica apostata, a vremurilor de pe urma.

Atat legalismul cat si libertinismul se "aduna" progresiv. Legalistii nu sunt asa dintr-o data. Ei devin asa prin inchistarea in niste forme de provenienta omeneasca, forma cea mai grava fiind credinta ca omul face fapte pentru mantuire (nu in mantuire, fiindca, biblic, omul mantuit prin credinta, face fapte in mantuire - vezi Noul Testament).

Libertinismul este si el acumulat progresiv. Ne permitem ceva care e discutabil in ce priveste principiul biblic. Cu timpul, ce ne-am permis devine normal. Apoi, ne vom mai permite ceva si procesul continua, pana cand se produce criza - devenim mai mult lumesti decat ceresti si traim ca atare.

Domnul Dumnezeu sa ne ajute sa fim biblici. Istoria bisericii marturiseste despre mii de esuari in ce priveste aceasta cerinta pe care Dumnezeu ne-o lasa - ramanerea efectiva langa Cuvant. Aceasta inseamna ca omul nu poate ramane in adevar prin el insusi. Prin harul lui Dumnezeu sa ne rugam neincetat si sa veghem sa ramanem in adevar.