Studiam Romani cu ceva timp in urma si am inteles ca intreaga carte are de-a face cu chemarea divina adresata natiunilor de a asculta de credinta. Dupa o perioada mai mare de timp, cand vremea a venit pentru a incepe un blog, acest scop esential exprimat astfel mi-a venit in minte ca titlu pentru saitul unde sa scriu articole in tocmai acest spirit.
Asa s-a facut ca am ales acest nume pentru blogul meu. Nu pentru ca m-ar reprezenta diferentiat fata de altii, ci pentru ca m-a cercetat mult exprimarea apostolului Pavel in contextul cartii Romani, pe care tocmai am inceput sa o studiez din nou. Este chemarea divina pentru noi, pentru cei dintre natiuni, sa ascultam de credinta data sfintilor odata pentru totdeauna, prin autoritatea apostolica, dupa alegere suverana a lui Dumnezeu, cu scopul precis ca sa ne sfintim fiind odata indreptatiti si apoi crescand in cunoasterea lui Dumnezeu, avand in Evanghelie descoperita o dreptitudine care vine prin credinta si care duce la credinta. Dumnezeu sa ne ajute pe fiecare sa ne apropiem de El cu credinta!
Romani este scrierea lui Pavel (Paul). Sunt trei caracteristicile pe care Pavel le scrie despre sine, introductiv: rob al lui Isus Cristos, chemat sa fie apostol, pus deoparte ca sa vesteasca Evanghelia lui Dumnezeu. Este o raportare, o chemare, o separare. Este ordonarea vietii lui Pavel pana in prezent, caci el a fost chemat la o slujba si s-a facut rob Celui care l-a rascumparat, alipindu-se de El; pentru ca sa fie chemat la apostolie, primind aceasta cinste de la Cristos; separat dintre ceilalti cu scopul precis de a vesti Evanghelia lui Dumnezeu.
Iata ce frumos invatam ca apostolia si vestirea Evangheliei au fost posibile in cadrul specificat mai intai - Pavel, rob al lui Cristos. Sa ne ajute Dumnezeu sa facem tot ceea ce trebuie sa facem in Imparatia Lui, avand starea aceea a unui rob al lui Cristos, deplin atasat de Stapanul sau, deplin angrenat in slujirea acestuia, atent si veghetor la poruncile Lui, pe care le traieste pentru ca-L iubeste.
Dar nu Pavel este in centru, caci el tocmai de aceea a fost pus deoparte, ca sa vesteasca Evanghelia lui Dumnezeu. Aceasta Evanghelie nu este a lui Pavel si nici a oamenilor. Atentie la Evanghelie - este Evanghelia lui Dumnezeu. Pavel apostolul a fost pus deoparte de Dumnezeu, prin aceea ca s-a facut rob al lui Cristos, tocmai pentru a propovadui vestea cea buna a lui Dumnezeu. Ce har sa faci asta. Aici am gasi, uitandu-ne cu atentie, definitia nobletii.
Oare nu ne cheama Dumnezeu sa spunem altora vestea cea buna a Lui? Ce trist este cand ne rusinam, cand ne codim, cand pendulam, cand sovaim a face aceasta. Sa ne gandim bine - este Evanghelia lui Dumnezeu. Iata ce chemare inalta.
Aceasta Evanghelie este in centrul scrierilor Vechiului Testament. Evanghelia lui Dumnezeu, pe care apostolul Pavel a fost chemat sa o predice, ca rob al lui Cristos, fiind astfel pus deoparte, pentru acest scop, a fost promisa, fagaduita (acest cuvant provine in limba romana din maghiara, sensul este de a promite ceva mai dinainte, a se angaja cu privire la ceva; promisiunea in sine fiind batrana, adica veche, sugerand asteptarea cuvenita fata de o promisiune pe care o face Dumnezeu) inainte ca sa fie data. Cornilescu traduce prin expresia "fagaduita mai dinainte", subliniind in mod corect sensul cuvantului.
Documentele care atesta ca Dumnezeu, inainte ca aceasta sa fie adusa si vestita, a promis Evanghelia si mesajul ei, sunt Sfintele Scripturi. Sau Scrierile Sfinte. Cei care le-au scris, prin care Dumnezeu a vorbit despre Evanghelia care avea sa fie vestita mai tarziu timpului lor, sunt proorocii lui Dumnezeu. Iata deci, ca proorocii au vorbit despre aceasta Evanghelie. Iata ceea ce i-a unit pe prooroci (caci toti sunt mentionati aici, prin exprimarea de fata, toti aceia care au fost proorocii lui Dumnezeu, trimisi de El si nu cei falsi) - Evanghelia lui Dumnezeu!
Nu minunile? Nu. Nu prezicerea viitorului? Nu. Ei bine, chiar despre mininile lui Dumnezeu si despre lucruri viitoare vorbeau ei, cand se refereau la Evanghelia lui Dumnezeu. Poate ca, intelegand ce-i unea pe prooroci, ce-i facea prooroci ai lui Dumnezeu, am intelege mai bine notiunea aceasta luat usor de unii in vorbirile lor.
Dar ce contine Evanghelia? "Ea priveste pe Fiul Sau". Evanghelia are in centru pe Cristos! Proorocii lui Dumnezeu au avut in vedere in scrierile lor sfinte Evanghelia lui Dumnezeu, care-l are in centru pe Fiul lui Dumnezeu si pe care robul lui Cristos o vesteste, in persoana lui Pavel. Totul e a lui Dumnezeu - proorocii, Evanghelia, Cristos, Pavel. In sensul continutului, desigur. Este de remarcat exprimarea de aici - totul se intampla sub autoritatea lui Dumnezeu, nimic nu este de la oameni. Avem de-a face cu ceva serios, sfant, curat si pur. Sa nu ne jucam cu aceste lucruri, sa nu le desconsideram deloc, sunt de la Dumnezeu!
Evanghelia il descopera pe Cristos. A fost planul divin din totdeauna! Nu un inger, nu un vis, nu un prooroc, nu un invatator, nu un apostol. Nimic altceva decat Evanghelia lui Dumnezeu. Sau, pentru ca este a Lui, Dumnezeu prin Evanghelie. In tot ceea ce este ea, Evanghelia lui Dumnezeu il arata pe Cristos. Emanatia Evangheliei este Cristos. Daca tu asculti o evanghelie si nu Il prezinta respectuos pe Cristos, in complexitate, atunci cauta Evanghelia lui Dumnezeu, nu-ti mai pierde vremea.
Evanghelia nu este despre om. Nu este despre ingeri. Nu este despre cum sa ne implinim noi nevoile. Nu este despre minuni. Nu este despre nimic altceva, dar despre Cristos!
Este important ca Cristos este numit aici "Fiul Sau". Fiindca Pavel subliniaza tocmai ce inseamna faptul ca El este Fiul lui Dumnezeu: intai ne spune despre natura sa umana, nascut, in ce priveste trupul, din samanta lui David (cum ne spun si Matei si Luca). Iar, in ce priveste duhul sfinteniei, "dovedit cu putere ca este Fiul lui Dumnezeu, prin invierea mortilor".
In ce priveste trupul, Cristos este Fiul lui Dumnezeu, pentru ca a venit, dupa cum s-a profetit, din David. Cristos a venit in trup, iar Evanghelia lui Dumnezeu aceasta afirma - Cristos a fost om, nascut om, din samanta lui David, in ce priveste trupul. In ce priveste duhul, Cristos este Fiul lui Dumnezeu, pentru ca a inviat din morti prin puterea lui Dumnezeu. Sau, nasterea trupeasca si invierea din morti au aratat identitatea lui Cristos ca Fiul lui Dumnezeu. El este Cristos Isus, Domnul nostru.
Si e important sa stim ca este Fiul lui Dumnezeu, dovedit ca este asa atat in ce priveste trupul, cat si in ce priveste duhul; venit in trup, dar avand natura lui Dumnezeu (si om, dar si Dumnezeu). E important, e esential, fiindca, tocmai prin El, adica prin Isus Cristos, zice Pavel, "am primit harul si apostolia". Iata autoritatea. Acest Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, i-a dat lui Pavel harul si apostolia. Sa ce?
"ca sa aducem pentru Numele Lui, la ascultarea credintei pe toate Natiunile, intre care sunteti si voi, cei chemati sa fiti ai lui Isus Cristos"
Iata deci chemarea prin autoritatea si porunca lui Cristos, Fiul lui Dumnezeu, Cel emanat prin toata Evanghelia lui Dumnezeu, despre care vorbesc proorocii lui Dumnezeu in documentele, scrierile sfinte ale revelatiei vechi-testamentale: aducerea tuturor natiunilor la ascultarea credintei!
Credinta trebuia propovaduita, astfel, tuturor natiunilor, cu scopul precis ca acestea sa asculte de ea. Iar despre ce inseamna aceasta scrie apostolul in Epistola sa catre Romani. Ce inseamna sa ascultam de credinta? Ce credinta este aceasta? De unde vine? Cine o da? Cine o are? La ce ne foloseste? Cum ne raportam la ea? Pe ce baza o primim? Ce lucreaza ea, ce folos are? De ce trebuie sa ascultam de ce ne invata ea? Ce contine? Iata intrebari importante, a caror raspunsuri se gasesc in aceasta carte, Epistola lui Pavel catre Romani.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu