Hotararea lui Dumnezeu

Ca oamenii sunt pacatosi, am vazut in Romani, cand ne-am apropiat de primul capitol, sa-l intelegem, dupa ce am inteles scopul scrierii, asa cum il exprima apostolul Pavel insusi.

Am descoperit ca exista o manie a lui Dumnezeu, care se descopera acum, in oamenii care, chiar daca au primit de la Dumnezeu capacitatea sa inteleaga faptul ca El exista si anumite caracteristici ale Fiintei Sale, au ales mai degraba sa Il uite pe Dumnezeu. "Fiindca n-au cautat sa pastreze pe Dumnezeu in cunostinta lor, Dumnezeu i-a lasat in voia mintii lor blestemate, ca sa faca lucruri neingaduite" (1: 28).

In ce-i priveste pe acesti oameni, care au ajuns plini de multe pacate si grele (vezi 1: 29, 31), Dumnezeu a luat o hotarare - ca sunt vrednici de moarte, ca pentru ei este potrivita moartea. Este vorba despre consecinta pacatului, despre plata pacatului. Acesti oameni, insa, il sfideaza pe Dumnezeu in fata. Ei stiu hotararea lui Dumnezeu, "ca cei ce fac asemenea lucruri sunt vrednici de moarte" dar, chiar in aceasta cunoastere, ei nu doar ca aleg sa faca aceste lucruri, dar si gasesc de buni pe cei ce fac asa ca ei.

Noul presedinte al Americii, cel infatisat cu ochii inchisi cand a fost investit, parand ca se roaga; cel care a vorbit de Dumnezeu si a jurat pe Biblie, cel care a starnit lacrimi in ochii crestinilor care i-au ascultat discursul in diverse ocazii, nu a ajuns bine presedinte si a si dat drumul unor fonduri guvernamentale pentru avorturi in alte parti decat America, in conditiile date. Dreptul femeii la crima...

Apostolul Pavel ne spune clar ca "stim, in adevar, ca judecata lui Dumnezeu impotriva celor ce savarsesc astfel de lucruri, este potrivita cu adevarul". Si ce judecata are Dumnezeu pentru astfel de oameni? Ca sunt vrednici de moarte.

Ei bine, oamenii se invinovatesc intre ei. Unii au standarde mai intalte, altii mai joase. In diverse ocazii, ei se invinovatesc intre ei. Sau se dezvinovatesc. Aceasta inseamna ca are loc o judecata. Unii se inhaiteaza, dezvinovatandu-se. Exista o judecata. Altii se delimiteaza de altii, tot pe baza unei judecati. Unii judeca, altii spun sa nu judecam, judecant astfel, la randul lor. Toti fac astfel de judecati, fie intr-un sens, fie in altul.

Iata si argumentul paulin: "Asadar, omule, oricine ai fi tu, care judeci pe altul, nu te poti dezvinovati; caci prin faptul ca judeci pe altul, te osandesti singur; fiindca tu, care judeci pe altul, faci aceleasi lucruri... Si crezi tu omule care judeci pe cei ce savarsesc astfel de lucruri, si pe care le faci si tu, ca vei scapa de judecata lui Dumnezeu?"

Daca omul judeca, fie invinovatand, fie dezvinovatand, cu atat mai multe judeca Dumnezeu, care a pus in om capacitatea de judecata si sens in viata prin acest act al faptului de a emite judecati.

In tot acest context se zareste o speranta, in starea aceasta generala de impotrivire fata de Dumnezeu - exista o bunatate a lui Dumnezeu, o ingaduinta a Lui, o indelunga rabdare pe care El o are... Bunatatea lui Dumnezeu indeamna omul la reconsiderarea valorilor, atitudinii... La pocainta.

Pe de alta parte, omul isi poate impietri inima si sa nu accepte aceasta bunatate a lui Dumnezeu. Rezultatul - isi aduna o comoara de manie, pentru ziua maniei lui Dumnezeu si a dreptei judecati.

Aflam, asadar, ca exista doua timpuri ale maniei lui Dumnezeu:
- mania cotidiana, care se arata din cer impotriva oricarei necinstiri a lui Dumnezeu, impotriva oricarei nelegiuiri a oamenilor;
- mania din ziua maniei, cand va fi judecata finala a lui Dumnezeu;

Ce ne spune aceasta realitate? Ne spune clar ca judecata lui Dumnezeu fata de cei care savarsesc vreo nelegiuire, indiferent de natura ei (si capitolul 1 din Romani descrie multe astfel de nelegiuiri), este potrivita cu adevarul. Cand Dumnezeu Isi arata mania cotidiana, Dumnezeu judeca, iar judecata Sa este corecta. Dar, mai exista o judecata, aceea finala. Atunci se va arata si dreptatea lui Dumnezeu in judecata Sa. Dar, cum judecata cotidiana nu este si cea finala, care este rostul acestei separari pe care o face apostolul Pavel?

Tocmai aceea ca exista bunatatea lui Dumnezeu, care il cheama pe om la pocainta, la schimbarea modului de gandire si de traire, la a primi, la a intelege ca Dumnezeu are bunatate, ingaduinta si indelunga rabdare, cu un scop precis. Dumnezeu nu vrea ca omul sa ajunga la ziua maniei finale, fiindca atunci pentru el nu mai exista vreo sansa.

Ai pacatuit? E drept sa fi pedepsit. Dar Dumnezeu e bun si te cheama la pocainta. Si exista bogatii de bunatate, ingaduinta si indelunga rabdare din partea lui Dumnezeu, care te cheama la pocainta. Da, Dumnezeu isi arata mania din cer impotriva a ceea ce faci tu, fiindca e pacatos si Dumnezeu e drept si judecata Sa e potrivit cu adevarul. Dar exista din partea lui Dumnezeu o asteptare pentru tine. Oare pentru ce?

Dar sa ne uitam mai intai la judecata de apoi. La ultima judecata, la ziua maniei. Pentru cine este ea? Ce se va intampla acolo? Iata ce se va intampla:
- cei care prin staruinta in bine, cauta slava, cinstea si nemurirea, vor primi viata vesnica;
- cei care, din duh de galceava, se impotrivesc adevarului si asculta de nelegiuire, vor primi manie si urgie.

Aceasta e hotararea lui Dumnezeu cu privire la judecata viitoare. E vorba aici de toti oamenii? Da, e vorba de toti. Si cei ce-si zic pocaiti? Da, si ei sunt cuprinsi aici. Este judecata lui Dumnezeu unde sufletele se vor imparti in doua, unii vor primi necaz si stramtorare si altii slava, cinste si pace. "Caci inaintea lui Dumnezeu nu se are in vedere fata omului".

"Toti cei ce au pacatuit fara lege, vor pieri fara lege; si toti cei ce au pacatuit avand lege, vor fi judecati dupa lege."

Daca ai pacatuit vei pieri, fie cu lege, fie fara lege. Evreii aveau lege, natiunile nu au primit cuvant scris de la Dumnezeu. Dar, indiferent de caz, plata pentru neleguire este moartea, iar aceasta e in conformitate cu hotararea dreapta a lui Dumnezeu.

Atunci de ce se mai vorbeste despre bunatatea lui Dumnezeu care asteapta? Ce sens mai are pocainta? Sa fie o scapare in Legea lui Moise? Pentru ca zice ca toti cei care au pacatuit fara lege vor pieri, iar cei care au pacautuit avand Legea vor trai. Atunci, putem pacatui fara lege, sau avand Legea lui Moise?