La doctor

"Cel cu inima multumita, are un ospat necurmat". Proverbe 15:15
Doamne vin din nou naintea Ta,
Gol in suflet…mai ca totdeauna;
Mintea inpartita-n doua :
O fiinta veche si-o fiinta noua.
Aia veche-i numa de dispretuit;
Aia noua nici nu creste, nici n-a inflorit!
Intre doua lumi ma tirii ani la rind,
Tot sperind ca fructul sa apara in curind…
Lupt cu firea mea ca restul ai invins Tu tot!
Dar de-atita harmalaie-n suflet…nu mai pot.
Gindurile-mi striga si de galagie nu mai am auz,
Si de-atita-ntelepciune am ajuns confuz!!!
Si mi-ai dat de toate…
Ca stiu numa a cere.
Si intr-una pentru mine…
Ca doar de mine am durere !
Lumea intreaga umbla goala si infometata,
Iar eu ma-nfrupt ca de Craciun de fiecare data…
Si m-ai binecuvintat intr-una,
Ca parca-s numa-ntr-un ospat…
Doar, doar ca-i destul... si multumire am sa-nvat!

Doamne, scoate din vocabularul meu bogat,
Toate vorbele ce-s de prisos, si ce-s pacat!
Nu-i depresie ce am…ca e nemultumire!
Scoate-ma din starea asta grea de nesimtire!

Nu e stresul ce ma chinuie…
E goana dupa vint!
Nu am criza de identitate, Doamne…
Ci am lipsa de "Cuvint" !

[poezie de Rodica Botan]