Apocalipsa - ADEVARUL despre semnul fiarei

Apocalipsa lui Ioan 13

1. Apoi am statut pe nisipul marii. Si am vazut ridicandu-se din mare o fiara cu zece coarne si sapte capete; pe coarne avea zece cununi imparatesti, si pe capete avea nume de hula.

2. Fiara, pe care am vazut-o, semana cu un leopard; avea labe ca de urs, si gura ca o gura de leu. Balaurul i-a dat puterea lui, scaunul lui de domnie si o stapanire mare.

3. Unul din capetele ei parea ranit de moarte; dar rana de moarte fusese vindecata. Si tot pamantul se mira dupa fiara.

4. Si au inceput sa se inchine balaurului, pentruca daduse puterea lui fiarei. Si au inceput sa se inchine fiarei, zicand: "Cine se poate asemana cu fiara, si cine se poate lupta cu ea?"

5. I s-a dat o gura, care rostea vorbe mari si hule. Si i s-a dat putere sa lucreze patruzeci si doua de luni.

6. Ea si-a deschis gura, si a inceput sa rosteasca hule impotriva lui Dumnezeu, sa-i huleasca Numele, cortul si pe ceice locuiesc in cer.

7. I s-a dat sa faca razboi cu sfintii, si sa-i biruiasca. Si i s-a dat stapanire peste orice semintie, peste orice norod, peste orice limba si peste orice neam.

8. Si toti locuitorii pamantului i se vor inchina, toti aceia al caror nume n-a fost scris, de la intemeierea lumii, in cartea vietii Mielului, care a fost jungheat.

9. Cine are urechi, sa auda!

10. Cine duce pe altii in robie, va merge si el in robie. Cine ucide cu sabia, trebuie sa fie ucis cu sabie. Aici este rabdarea si credinta sfintilor.

11. Apoi am vazut ridicandu-se din pamant o alta fiara, care avea doua coarne ca ale unui miel, si vorbea ca un balaur.

12. Ea lucra cu toata puterea fiarei dintai inaintea ei; si facea ca pamantul si locuitorii lui sa se inchine fiarei dintai, a carei rana de moarte fusese vindecata.

13. Savarsea semne mari, pana acolo ca facea chiar sa se pogoare foc din cer pe pamant, in fata oamenilor.

14. Si amagea pe locuitorii pamantului prin semnele, pe care i se daduse sa le faca in fata fiarei. Ea a zis locuitorilor pamantului sa faca o icoana fiarei, care avea rana de sabie si traia.

15. I s-a dat putere sa dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei sa vorbeasca, si sa faca sa fie omorati toti cei ce nu se vor inchina icoanei fiarei.

16. Si a facut ca toti: mici si mari, bogati si saraci, slobozi si robi, sa primeasca un semn pe mana dreapta sau pe frunte,

17. si nimeni sa nu poata cumpara sau vinde, fara sa aiba semnul acesta, adica numele fiarei, sau numarul numelui ei.

18. Aici e intelepciunea. Cine are pricepere, sa socoteasca numarul fiarei. Caci este un numar de om. Si numarul ei este: sase sute sase zeci si sase.
Capitolul urmator
Capitolul precedent


Apocalipsa lui Ioan 14

1. Apoi m-am uitat, si iata ca Mielul statea pe muntele Sionului; si impreuna cu El stateau o suta patruzeci si patru de mii, care aveau scris pe frunte Numele Sau si Numele Tatalui Sau.

2. Si am auzit venind din cer un glas ca un vuiet de ape mari, ca vuietul unui tunet puternic; si glasul, pe care l-am auzit, era ca al celorce canta cu alauta, si cantau din alautele lor.

3. Cantau o cantare noua inaintea scaunului de domnie, inaintea celor patru fapturi vii si inaintea batranilor. Si nimeni nu putea sa invete cantarea, afara de cei o suta patruzeci si patru de mii, care fusesera rascumparati de pe pamant.

4. Ei nu s-au intinat cu femei, caci sunt verguri si urmeaza pe Miel oriunde merge El. Au fost rascumparati dintre oameni, ca cel dintai rod pentru Dumnezeu si pentru Miel.

5. Si in gura lor nu s-a gasit minciuna, caci sunt fara vina inaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu.

6. Si am vazut un alt inger care zbura prin mijlocul cerului, cu o Evanghelie vecinica, pentruca s-o vesteasca locuitorilor pamantului, oricarui neam, oricarei semintii, oricarei limbi si ori carui norod.

7. El zicea cu glas tare: "Temeti-va de Dumnezeu, si dati-i slava, caci a venit ceasul judecatii Lui; si inchinati-va Celui ce a facut cerul si pamantul, marea si izvoarele apelor!"

8. Apoi a urmat un alt inger, al doilea, si a zis: "A cazut, a cazut Babilonul, cetatea cea mare, care a adapat toate neamurile din vinul maniei curviei ei!"

9. Apoi a urmat un alt inger, al treilea, si a zis cu glas tare: "Daca se inchina cineva fiarei si icoanei ei, si primeste semnul ei pe frunte sau pe mana,

10. va bea si el din vinul maniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat in paharul maniei Lui; si va fi chinuit in foc si in pucioasa, inaintea sfintilor ingeri si inaintea Mielului.

11. Si fumul chinului lor se suie in sus in vecii vecilor. Si nici ziua, nici noaptea n-au odihna cei ce se inchina fiarei si icoanei ei, si oricine primeste semnul numelui ei!

12. Aici este rabdarea sfintilor, care pazesc poruncile lui Dumnezeu si credinta lui Isus.

13. Si am auzit un glas din cer, care zicea: "Scrie: Ferice de acum incolo de mortii, care mor in Domnul!" -"Da", zice Duhul; "ei se vor odihni de ostenelile lor, caci faptele lor ii urmeaza!"

14. Apoi m-am uitat, si iata un nor alb; si pe nor sedea cineva care semana cu un fiu al omului; pe cap avea o cununa de aur; iar in mana, o secera ascutita.

15. Si un alt inger a iesit din Templu, si striga cu glas tare Celuice sedea pe nor: "Pune secerea Ta si secera: pentruca a venit ceasul sa seceri, si secerisul pamantului este copt."

16. Atunci Celce sedea pe nor, Si-a aruncat secerea pe pamant. Si pamantul a fost secerat.

17. Si din Templul, care este in cer, a iesit un alt inger, care avea si el un cosor ascutit.

18. Si un alt inger, care avea stapanire asupra focului, a iesit din altar, si a strigat cu glas tare catre cel ce avea cosorul cel ascutit: "Pune cosorul tau cel ascutit, si culege strugurii viei pamantului, caci strugurii ei sunt copti."

19. Si ingerul si-a aruncat cosorul pe pamant, a cules via pamantului, si a aruncat strugurii in teascul cel mare al maniei lui Dumnezeu.

20. Si teascul a fost calcat in picioare afara din cetate; si din teasc a iesit sange, pana la zabalele cailor, pe o intindere de o mie sase sute de stadii.