De ce foloseste Cristos aceasta imagine? Ca sa ne invete cum sa-i momim pe oameni? In nici un caz.
Intai de toate, imaginea pescarului care pescuieste este imaginea a doua lumi total diferite. E lumea pescarului si lumea pestilor pe care vrea el sa-i pescuiasca. In nici un caz aceste lumi nu sunt compatibile. Cristos i-a chemat pe ucenici dupa El pentru a-i face pescari de oameni. Daca e vorba de oameni, e vorba de lumea lor. Dar atunci ar trebui sa fie o cu totul alta lume, si superioara acesteia, unde sa fie ucenicii acesti pescari. Traind alaturi de Cristos ucenicii au invatat ca e vorba de alta lume, intr-adevar - una diferita de aceasta, o Imparatie a Cerurilor, o lume nesupusa putrezirii.
Apoi, unul este pescarul si altul este pestele. Pescarul nu poate trai in mediul pestelui, dar nici pestele in mediul pescarului, daca ramane peste. Cristos i-a invatat pe ucenici ca pestele trebuie sa devina om, prin lucrarea pe care "omul" o face. Ca omul, de fapt, trebuie sa se nasca din nou, dar nu dupa carne si sange, nu in sensul natural al lumii acesteia, ci, din Dumnezeu. Pentru "a duce multi fii la slava", Cristos a trebuit sa intre in lumea aceasta, luand un trup omenesc, tocmai pentru a ne aduce la Tatal, prin nasterea din nou.
Aici este momentul unde comparatia se opreste. Cristos a intrat in lumea noastra prin intrupare, prin chenoza, ceea ce este o chestiune tainica. Adica, noi nu putem cuprinde deplin ceea ce a insemnat aceasta, in sensul golorii de Sine, ca Dumnezeu. Cand Cristos foloseste imaginea pescarului de oameni, nu se refera la o chenoza a omului. Pur si simplu, aici comparatia se opreste. Nu putem sa ne facem ca oamenii din lume, fiindca S-a facut deja Cristos, Cel care a si faurit si inceput mantuirea pentru orice om. Noi trebuie sa ramanem separati de lume, caci noi nu mergem sa mantuim prin noi, aceasta a facut Cristos.
Imaginea aceasta e a unui pescar care arunca mrejele, la Cuvantul Domnului. Adica, e imaginea semanatorului, care a iesit sa semene. Una este samanta aruncata si una este planta care iese. E oare stradania omului care se chinuie "toata noaptea" sa prinda vreun peste, sau e puterea cuvantului divin, la a carui porunca se umplu mrejele? Cristos ne-a trimis nu sa ne udam cu pestele si sa-l convingem sa intre in barca noastra... va muri. Cristos ne-a trimis sa aruncam mrejele, in sensul Cuvantului, nu mreje in sensul mrejelor... Adica nu momeala, adica nu prinsoare. Caci Cuvantul si propovaduirea lui nu sunt argumente false, mestesugit alcatuite, stricate sau momeli inselatoare. Ci, adevarul, pe care-l aratam si, facand aceasta, ne facem astfel vrednici de crezare oricarui cuget omenesc.
Pescarii de oameni nu sunt cei care fac baie cu pestii, ci cei care, prin aratarea adevarului in propovaduirea Cuvantului, aduc, prin puterea lui Dumnezeu desfasurata in Cristos Isus, in lumea cereasca, pe acei oameni vechi, acum nascuti din Dumnezeu, care se sfintesc prin preotia lui Cristos, prin lucrarea Duhului Sfant. Destainuirea acestei asemanari ne-o arata chiar Scriptura in modul in care apostolii si ucenicii au inteles, au trait si au explicat viata crestina si evanghelizarea.
De ce totusi, astazi ni se propune o cu totul alta intelegere? Dar, de ce o cred crestinii? Sa fie oare chiar momeala? O momeala reala? Dar, pana ne mai dezmeticim, cei chemati sa fie pescari de oameni, sa fie!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu