Chenoza pentru noi

Atunci, iti vom canta de bucurie-
Ca pe pamant ai fost un om ca noi,
Te-ai coborat in lumea de noroi
Ca sa ne duci cu Tine-n vesnicie...
[ultima strofa din poezia 'Chenoza' de Petru Dugulescu]



Cuvantul "chenoza" provine din grecescul care desemneaza "golirea" Domnului Isus pentru a deveni un om ca si noi, din textul Filipeni 2: 5 - 7. Aici Scriptura spune:

"Sa aveti in voi gandul acesta, care era si in Cristos Isus: El, macar ca avea chipul lui Dumnezeu, totusi n-a crezut ca un lucru de apucat sa fie deopotriva cu Dumnezeu, ci S-a desbracat pe sine insusi si a luat un chip de rob, facandu-Se asemenea oamenilor..."

Renuntarea la Sine, la gloria Sa, la pozitia Sa de Dumnezeu are doua implicatii majore pentru noi, asa cum ni le descopera Epistola catre Evrei. Primele doua capitole descopera cele doua scopuri majore pentru care planul lui Dumnezeu are in centru intruparea lui Cristos.

Intai de toate, Cristos "a fost facut pentru putina vreme mai prejos decat ingerii" (adica a fost "adus in lume", S-a intrupat), pentru ca sa "guste moartea pentru toti". Anume, pentru toti aceia care I s-au facut fii, prin credinta adevarului. Caci Cristos a venit sa implineasca planul lui Dumnezeu. Astfel, pentru ca dorea sa duca pe multi in gloria Sa, trebuia mai intai sa-i infieze. Si, pentru a-i infia, trebuia mai intai sa-i desavarseasca. Dar, pentru a-i desavarsi, trebuia mai intai sa "desavarseasca prin suferinte pe Capetenia mantuirii lor", adica pe Cristos.

"Astfel dar, deoarece copiii sunt partasi sangelui si carnii, tot asa si El insusi a fost deopotriva partas la ele, pentruca, prin moarte, sa nimiceasca pe cel ce are puterea mortii, adica pe diavolul, si sa izbaveasca pe toti aceia, care prinf rica mortii erau supusi robiei toata viata lor." (Evrei 2: 14 - 15).

A doua implicatie sau importanta esentiala a intruparii si renuntarii deliberate la slava dumnezeirii Sale, a lui Cristos, a fost preotia dupa randuiala lui Melhisedec (sau este, mai bine spus).

"Prin urmare, a trebuit sa se asemene fratilor Sai in toate lucrurile, ca sa poata fi, in ce priveste legaturile cu Dumnezeu, un mare preot milos si vrednic de incredere, ca sa faca ispasire pentru pacatele norodului..." (Evrei 2: 17)

Iata ca Cristos s-a intrupat pentru a putea fi un Mare Preot in veac, fiindca a suferit in trup, fara pacat, in vederea unei mijlociri autentice. Cristos s-a facut astfel un Mare Preot "milos si vrednic de incredere". Este vorba aici despre identificarea cu omul in starea nimicniciei acestuia din urma, facandu-se pentru putina vreme, mai prejos decat ingerii. Omul este cel pe care Dumnezeu l-a facut pentru putina vreme mai prejos decat ingerii (vezi Ps. 8). Si, prin identificarea cu o stare omeneasca, prin intrupare, Cristos s-a supus, renuntand la anumite atribute divine, pentru aceasta "putina vreme", slabiciunilor omenesti (dar fara pacat).

Aceasta asemanare benevola il face pe Cristos autentic in ce priveste mijlocirea pentru oameni, pe care El o aduce inaintea lui Dumnezeu. El a simtit problemele noastre, suferintele noastre, a fost ispitit ca si noi, a fost supus acelorasi slabiciuni ca si noi, a gustat moartea...

Iata ce mari insemnatati ale intruparii lui Cristos sunt pentru noi. Iar aceasta sunt cat se poate de reale, de practice. Caci, intai de toate noi prin intruparea lui Cristos, prin venirea Sa in lume, avem posibilitatea infierii, iar apoi a desavarsirii.

Astfel ca, noi suntem chemati la slava lui Cristos, ceea ce este in termenii Scripturii "chemarea cereasca". Iar pentru a putea ajunge la "premiul chemarii ceresti", adica la realizarea sau implinirea obiectului acestei chemari (vezi Filipeni 3), noi am avut nevoie intai de toate de eliberarea de sub robia pacatului (vezi Romani) si apoi de un Mare Preot care sa poata sa mijloceasca pentru noi la Dumnezeu, timp in care sa ne sfinteasca si sa ne duca spre desavarsirea ceruta de Dumnezeu si pusa chiar in cugetul nostru (vezi Evrei).

In termeni teologici, ne gandim la justificare si la sfintire sau asemanarea cu Cristos sau, in definitiv, cu Dumnezeu.

Astfel, noi nu avem nici o sansa de a ajunge la slava lui Cristos, decat prin moartea si suferinta lui Cristos, prin aceea ca El a renuntat de buna voie pentru un timp determinat la dumnezeirea Sa, pentru a realiza pentru noi posibilitatea mantuirii, gustand moartea pentru fiecare. Iar, daca spunem ca suntem fii, atunci sa avem in vedere calitatea lui Cristos de Mare Preot, pentru a duce pana la sfarsit mantuirea noastra.

Cristos este, pentru noi pe cruce, dar si "la dreapta Maririi". El este atat Mielul fara cusur al lui Dumnezeu, cat si Marele Preot care mijloceste pentru cei ce sunt sfintiti. Daca ne-am facut cu adevarat copiii lui Dumnezeu, atunci noi astazi traim prin preotia lui Cristos, caci nu suntem nicidecum desavarsiti. Si, daca nu suntem desavarsiti, avem nevoie de un mare preot, iar aceasta este Cristos.

"De aceea, cu atat mai mult, trebuie sa ne tinem de lucrurile pe care le-am auzit, ca sa nu fim departati de ele. Caci, daca Cuvantul vestit prin ingeri s-a dovedit nezguduit, si daca orice abatere si orice neascultare si-a primit o dreapta rasplatire, cum vom scapa noi, daca stam nepasatori fata de o mantuire asa de mare, care, dupa ce a fost vestita intai de Domnul, ne-a fost adeverita de cei care au auzit-o, in timp ce Dumnezeu intarea marturia lor cu semne, puteri si felurite minuni, si cu darurile Duhului Sfant, impartite dupa voia Sa"

"De aceea, frati sfinti, care aveti parte de chemare cereasca, atintiti-va privirile la Apostolul si Marele Preot al marturisirii noastre, adica Isus, care a fost credincios Celui ce L-a randuit..."

"Luati seama dar, fratilor, ca niciunul dintre voi sa n-aiba o inima rea si necredincioasa, care sa va desparta de Dumnezeul cel viu. Ci, indemnati-va unii pe altii in fiecare zi, cata vreme se zice 'Astazi', pentru ca niciunul din voi sa nu se impietreasca prin inselaciunea pacatului. Caci ne-am facut partasi ai lui Cristos, daca pastram pana la sfarsit increderea nezguduita de la inceput."