Ce mic e omul

Ce mic e omul - un graunte
Ce-i aruncat printre alti bobi
Si nu-i decat o tresarire
Cand bate vant de parasire
In clipa de tribut de robi

E doar un strop de amintire
Ce-l usca soarele de timp
O raza doar, o frunza rece
Un gand ce vine si-apoi trece
O picatura dintr-un nimb

Si-n omul mic de praf si suflu
E pus un dor de infinit
Comoara cea mai necuprinsa
Armata care nu-i invinsa
A cerului promis, iubit

Ce mic e omul, dar ce mare
E tot ce-n sine-i faurit
Cu flacara iubirii sfinte
Ce tine adevaru-aminte
Si nu-i niciunde de gasit.

Ce mic e omul pe-o carare
Un melc ratacitor, strain
O stea trecuta cand rasare
O luminita langa soare
Cu-n dor de vesnic si divin.

Si-n tara omului ce mic
Veni, candva Fauritorul
Sa moara-n taina si suspin
Sa-i dea divinul din divin
Si sa-i aline-n cruce dorul.


Rugaciune: Suntem asa de mici, suntem asa de rai si suntem asa de goi. Si, in lumea noastra a venit Creatorul nostru, fara sa iasa in evidenta, fara sa straluceasca. Doar lacrimile-n ochi i-au stralucit, cand mijlocea la Tatal pentru noi, cand s-a adus ca jertfa milenara, cand ne-a iertat pacatul traind drept si murind sfant. O, Doamne, ai mila de noi... ai mila de noi.