"Dumnezeu a zis: 'Sa se stranga la un loc apele care sunt dedesuptul cerului si sa se arate uscatul!' Si asa a fost. Dumnezeu a numit uscatul pamant, iar gramada de ape a numit-o mari. Dumnezeu a vazut ca lucrul acesta era bun. Apoi Dumnezeu a zis: 'Sa dea pamantul verdeata, iarba cu samanta, pomi roditori, care sa facarod dupa soiul lor si care sa aiba in ei samanta lor pe pamant'. Si asa a fost"
Apele care erau sub cer acopereau pamantul. Dumnezeu a facut ca sa se arate uscatul. Uscatul era deja acolo, pregatit pentru a iesi la suprafata si a provoca astfel strangerea apelor. Dumnezeu a facut ca aceasta strangere sa fie in asa fel incat sa fie dupa cum a planuit El. Exista un plan, Domnul Dumnezeu insa a facut aceste lucruri progresiv, apoi le-a relatat pentru noi, cu un scop.
Pamantul a dat verdeata, iarba cu samanta, pomi roditori care aveau in ei rodul lor. Nu au aparut mari, cum sugereaza chiar si unele carti creationiste, ci au iesit din pamant, adica pamantul a dat. Pamantul a dat iarba si a dat pomi. Atat iarba cat si pomii aveau in ei samanta lor, dupa soiul lor. Toate acestea arata in primul rand un plan, arata un sens apoi si arata un concept.
Vreau sa ma opresc la concept. Este foarte interesant. Pentru a se intelege ideea, o voi prezenta invers de cum apare. Rodul pomilor era ascuns in pomi, pomii erau ascunsi in pamant, pamantul era ascuns in ape. Verdeata avea nevoie de apa ca sa existe, mai ales ca sa creasca si sa creasca intr-o zi, cum e cazul aici.
In 2 Petru 3: 5 avem:
"Caci inadins se fac ca nu stiu ca odinioara erau ceruri si un pamant scos prin Cuvantul lui Dumnezeu, din apa si cu ajutorul apei"
In ce context este versetul acesta? In contextul versetului precedent, unde apostolul spune despre anumiti oameni ca se prefac intentionat ca nu stiu adevarul acesta. Dar cine erau oameni acestia? Erau cei care intrebau flegmatic: "Unde este fagaduinta venirii Lui? Caci de cand au adormit parintii nostri toate raman asa cum erau de la inceputul zidirii". Acum putem exclama: "Stati asa! Nu e asa! Nu e asa!" Fiindca la inceputul zidirii era apa. Apoi, Dumnezeu a facut ca apa sa se dea laoparte si sa apara uscatul. Apoi, din uscat a facut sa apara pomi roditori si iarba. Apoi din iarba si din pomii roditori, Domnul Dumnezeu a facut sa apara alti pomi si alta iarba, fiindca aveau samanta in ei/ea. Si asta se tot repeta. Lucrurile nu sunt deloc asa cum au fost la inceputul zidirii! Nu sunt nici macar cum au fost acum 100 de ani. Toate se schimba.
Si, dupa cum cele dintai au pierit prin apa, la potopul acela mare, cand cu Noe, tot asa vor pieri si la sfarsitul vremurilor, prin focul din ziua de judecata si de pieire a oamenilor nelegiuiti.
Acum, prin apa s-a adus primul rod. In noua creatie, nu aceea noua de dupa potop, pe pamant, ci aceea noua prin Domnul Isus si lucrarea Lui de mantuire, s-a adus primul rod prin foc. El S-a dat pe Sine Insusi pentru noi, ca sa ne rascumpere din acest veac stricat. El avea in El samanta. A murit, pe pamant, dar a inviat. Si din El s-au nascut sfintii. Ucenicii au avut si ei in ei samanta. Cand le-a spus sa faca ucenici nu le-a mai zis nimic, nu le-a dat detalii, nu le-a scris carti si nici nu s-au intalnit sa-si stoarca mintea. Erau gata, aveau in ei ce trebuia pentru a face ucenici. Aveau, pentru ca ei au iesit din El. Si din ei trebuiau sa iasa altii, care sa aduca si ei rod si tot asa... "Va vedea o samanta de urmasi" (Isaia 53).
Cand a fost potopul au iesit din potop doar Noe, cei trei fii ai sai, sotia sa si sotiile fiilor sai. Doar ei au supravietuit apei din care au iesit (fiindca omul a fost luat din tarana pamantului, care a iesit din apa). Si tot asa, doar unii vor supravietui focului de la sfarsit, acela din ziua de judecata.
Trebuie sa ne cutremuram, fratilor. Trebuie sa nu mai lasam nici un pacat in viata noastra! Trebuie sa ne curatim si sa ne sfintim si sa traim in dragoste, o dragoste adevarata! Si sa aducem rod... Unul treizeci, altul saizeci, altul o suta. Dar sa aducem rod. Rodul acela al samantei duhovnicesti, a firii dumnezeiesti la care am fost facuti partasi, nascandu-ne din nou din Dumnezeu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu