Cand mancam, hrana se duce la fiecare madular si-l hraneste. Cand bem o facem unitar, dar se ajuta astfel fiecare madular in parte.
Iar cina Domnului este cand acelasi Trup, acela al Bisericii, ia parte comuna si nedisociata, dar si personala la painea Trupului Domnului Isus, care se frange pentru noi si la sangele legamantului nou, care a curs pentru noi. Este o imagine a partasiei, cand madularele iau parte la Domnul Isus. Caci cine nu are parte cu El, nu are parte cu Dumnezeu.
Este o imagine, dar trebuie inteleasa bine. La masa Domnului vin crestinii sa ia painea, sa ia vinul. Caci painea simbolizeaza trupul Domnului si vinul sangele Domnului. Astfel, crestinii iau parte la ceea ce este Domnul, sunt partasi cu El. Partasia lor este sugerata ca fiind cu Domnul.
Acum, ei sunt din acelasi trup. Si daca sunt din trup sunt madulare in trup. Si daca sunt madulare, atunci sunt unii altora si exista o relatie, o partasie. Odata ca este partasia la acelasi trup (al Domnului) si apoi este partasia in trup, adica cu madularele trupului (pentru ca suntem madulare unii altora).
Dar, daca unul dintre noi traieste in pacat, el este partas cu diavolul. Fiindca diavolul a pacatuit de la inceput. El este tatal minciunii si minciuna este un pacat. Si, daca el este in pacat, este partas cu diavolul. Si daca el vine si intinde mana, o face intr-o ipocrizie si minciuna ca a lui Iuda.
Ba chiar, fiind partas cu pacatul, lasandu-se partas cu Biserica, aduce prin sine pacatul in Biserica, stricand partasia reala, aceea care nu se poate mima, caci este de dincolo de formele pamantesti. Numai ca Domnul Isus s-a aratat ca sa nimiceasca lucrarile diavolului. Si el a venit ca sa aduca mantuire si eliberare de sub pacat, pentru ca oamenii sa fie eliberati de puterea pacatului si sa nu mai asculte de diavolul si de indemnurile firii pamantesti.
Mai mult chiar, Dumnezeu ne-a facut partasi firii dumnezeiesti, ne-a nascut din El. Si cine este din Dumnezeu nu poate pacatuit, nu poate trai in pacat. Cel care pacatuieste este de la diavolul, zice apostolul Ioan. Si exista un moment inainte timpului in care impartasim la cina Domnului, un moment de pocainta. Pentru ca El ne-a facut copii Sai, ca sa nu mai pacatuim si a pus in noi nadejdea aceasta. Si, oricine are nadejdea aceasta in el, se curateste, dupa cum El este curat.
Si daca se curateste, este curat, pentru ca se curateste dupa cum Domnul Isus este curat, iar Domnul Isus este curat. Si daca este curat, atunci potenteaza in dreptul sau partasia in Trup, care devine astfel reala. Iar daca toti cei care sunt din trup se curatesc, partasia este reala si daca partasia este reala, atunci ea este cu Tatal. Si este cu Fiul Sau, Isus Cristos.
Si daca partasia este facuta reala, prin curatire, atunci ramane doar sa ne amintim vestea pe care am auzit-o de la inceput - sa ne iubim unii pe altii. Caci dragostea este de la Dumnezeu si, cine iubeste, este din Dumnezeu.
In partasie este viata. Nu o viata a lumii de aici, creata si sustinuta de alte valori tot pamantesti. Este o viata la care am trecut din moarte, despre care stim prin faptul ca iubim pe frati. De fapt, partasia trebuie sa fie la viata vesnica. Iar Domnul Isus ne-a facut partasi la viata vesnica, prin faptul ca Si-a dat viata pentru noi.
Dar, daca suntem partasi la viata aceasta, pe care o avem trecand de la moarte la ea, prin jertfa Domnului Isus, care ne-a iubit, atunci avem in noi tocmai aceasta dragoste, care a fost vazuta in jertfa Domnului Isus. In aceasta jertfa s-a aratat dragostea. Dragostea nu este in jertfa, ca si cum jertfa ar genera dragostea. Ci, ea se vede in jertfa, ca si cum dragostea genereaza jertfirea de sine, datorita ei insisi.
Si, daca avem in noi dragostea aceasta, atunci si noi ne vom da viata pentru frati. Caci suntem partasi cu Domnul Isus prin jertfa Lui si fratii trebuie sa ne fie partasi tot prin jertfa Domnului. Dar aceasta inseamna ca si noi suntem partasi la jertfa aceasta. Ca si noi trebuie sa ne dam viata pentru frati. Si asta cu fapta si cu adevarul.
Cu fapta e usor a mima. Dar nu si cu adevarul. Adevarul nu poate fi decat adevar. Si stim ca suntem in adevar daca pazim poruncile Lui. Si pazim poruncile lui daca credem in Numele Fiului Sau Isus Cristos si daca ne iubim unii pe altii cum ne-a poruncit El.
"Oricine pazeste poruncile Lui, ramane in El si El in el. Si cunoastem ca El ramane in noi prin Duhul, pe care ni L-a dat."
----ganduri dupa 1 Ioan 3----
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu