Cand Biserica a fost inceputa, istoric vorbind, sau real, aceasta nu avea alta denumire decat a identitatii cu "cei chemati afara". Afara de unde? Afara din sistemul lumii de aici, care va trece in esenta lui, fiind trecator prin natura sa.
Incet, oamenii au inceput sa vada in urmasii Domnului Isus Cristos o traire in conformitate cu ceea ce stiau despre El, din relatari si marturii. Asa, au inceput sa-i numeasca pe acest ucenici "crestini". In Antiohia au fost numiti asa pentru prima oara.
A urma o perioada de prigoana foarte crunta pentru crestini. Nu intru acum in detalii istorice. In primele secole de crestinism s-au evidentiat, in lupta contra ereziei doua categorii de aparatori ai credintei crestine veritabile:
- apologetii;
- polemistii
Polemistii aparau credinta fata de ereziile care apareau din interiorul Bisericii. In timp, aceste erezii au devenit ceva comun, iar odata cu legalizarea crestinismului (expresie ireala din punct de vedere al naturii acestuia) erezia a intrat intr-un hal fara de hal in Biserica, aducand pentru prima oara problema adevaratei Biserici la nivel macro. In astfel de vremuri s-a pus problema succesiunii apostolice, despre care, din pacate, multi care afirma ca sunt crestini stiu prea putine.
In timp s-au facut concesii iremediabile, motiv pentru care multe organizatii care spun astazi ca sunt crestine nu se inscriu pe lista candidatilor la asa ceva, datorita ereziei care le impute doctrina.
Desigur, nu este de aruncat tot ce tine de Biserica Ortodoxa. Orice situatie trebuie discutata obiectiv, eu nu-mi permit sa cataloghez o persoana dupa faptele parintilor etc, desi acestea trebuie considerate ca aspecte.
In timp, Biserica, cea care trebuia sa fie ortodoxa (drept credincioasa, care marturiseste credinta adevarata - ortodoxia) a devenit in mare parte corupta. Oare in aceste vremuri nu au mai fost crestini veritabili? Ba da, au fost. Daca nu ar fi fost nu ar fi existat luptele acelea interne despre care vorbeam, fiindca nu ar fi existat cine sa apere adevarul. Biserica a platit greu faptul ca a preferat sa fie catolica (universala, a nu se intelege ca implic si catolicismul aici) si populara, pierzandu-si marturia si adevarul. Ma refer la ceea ce se cunostea prin "biserica", fiindca a devenit o institutie de stat (ceva aberant din punct de vedere al Noului Testament).
Aceasta experienta istorica ne arata ca o anumita asociatie de oameni nu poate fi numita Biserica lui Dumnezeu. Biserica lui Dumnezeu tine de esenta, dar tine si de spatiu-timp, implicandu-se localul, unde exista niste precepte apostolice care trebuiesc luate in considerare (presbuteros - presbiteriatul de exemplu).
Atunci: poate fi o biserica locala, de rit ortodox o biserica locala adevarata? Aici se poate discuta. Nu putem sa pretindem ca stim toate bisericile. Totusi, atata timp cat pe langa adevarul revelat de Dumnezeu se mai adauga altceva (cu aceeasi valoare - asta e problema reala) NU avem de-a face cu identitate crestina, ci cu, in cel mai bun caz sicretism majoritar crestin (sau ce alta exprimare vreti).
2 comentarii:
Iata ce zice, intr-un comentariu, Ioan Gura de Aur:
“Har si apostolie”, zice: adica “nu prin meritele noastre am ajuns Apostoli, nici n-am luat demnitatea aceasta trudindu-ne si obosindu-ne, ci am luat chiar de la Dumnezeu, si prin urmare meritele noastre sunt ale harului de sus”.
“Spre ascultarea credintei”, adica: nu Apostolii erau cei ce aveau merite, ci darul care lucra prin ei si-i predispunea la aceasta. Treaba lor era ca sa umble prin lumea întreaga si sa predice, însa cel ce-i convingea pe ascultatori si-i facea sa creada era harul lui Dumnezeu, care lucra prin ei, precum zice si Luca: “A deschis inima lor” (Faptele Apostolilor 16, 14); si iarasi: ” Carora s-a dat a asculta cuvântul lui Dumnezeu “.
“Spre ascultarea credintei”, zice. Vedeti ca el nu a spus “spre cercetarea, spre examinarea sau discutarea”, ci spre ascultarea credintei, “caci nu am fost trimisi ca sa judecam ceea ce ni s-a încredintat, ci ca sa le transmitem voua asa precum le-am primit. Când stapânul hotaraste ceva, cei ce asculta nu trebuie sa cenzureze si sa cearna vorbele, ci doar sa le primeasca”.
Si, într-adevar, din acest motiv au fost trimisi Apostolii, ca sa spuna ceea ce au auzit, iar nu sa adauge de la ei ceva, iar noi sa ascultam si sa credem. Pentru numele Lui, zice; nu vorbeste despre ceea ce este în fiinta, ci ca sa credem în numele Lui, caci cu credinta în numele lui Iisus Hristos zice: “Scoala-te si umbla” (Faptele Apostolilor 3, 6), de unde se vede ca aceasta vindecare minunata, ca si toate celelalte, avea nevoie numai de credinta în numele lui Hristos, si nu mai era cu putinta de a-i mai opune rationamente omenesti.
---------------------
Si repet citatul pe care vreau sa-l subliniez: "Si, într-adevar, din acest motiv au fost trimisi Apostolii, ca sa spuna ceea ce au auzit, iar nu sa adauge de la ei ceva, iar noi sa ascultam si sa credem".
Am scris acest post pentru a discuta cu cineva pe marginea unui subiect de pe alt blog, care nu se putea discuta acolo.
Persoana respectiva mi-a transmis ca din respect pentru mine nu poate sa dea curs invitatiei de a discuta pe acest blog subiectul. Si a repetat: "din respect pentru dumneavoastra".
Multumesc mult! De respect. In ce priveste confruntarea, inca astept pe cineva care sa lupte cu sabia scoasa...
Trimiteți un comentariu