Suntem familiari deja cu expresia "esenta crestina", sau "principiile de baza ale crestinismului". Ganditi-va la o vopsea puternica, fiindca e concentrata. Ea da culoare, face diferenta. Tot asa trebuie sa fie crestinul in lume. Cu cat este mai plin de Duhul Sfant, cu atat impactul sau este mai mare.
Totusi, exista si un fenomen invers, care se vede uneori in istorie. Este atunci cand bisericile, intr-un pact nescris, se hotarasc sa introduca practici din lume, din motive diverse. In pricipiu, scopul este intotdeauna atragerea celor din lume. De la introducerea semnului crucii pana la muzica lumeasca din zilele noastre, putem numara zeci de astfel de exemple. Totul pare ciudat, atunci cand te gandesti ca, in mod normal, crestinii ar trebui sa lupte pentru identitatea lor, intr-o lume straina, in care sunt calatori. Uneori insa, ei aleg sa fie ca lumea, pentru a o "atrage la ei".
Daca ar fi sa imi exprim opinia personala, m-as uita la roade. De cativa ani de zile am trait in sisteme cu astfel de exprimari. Roade? Deloc. Teorie peste teorie, doar atat. Nu exista roade in sensul de calitate dumnezeiasca...
Va invit sa ne uitam la pasajul din Matei 28. Acolo este partea din Scriptura care ne arata cum Domnul Isus i-a trimis pe ucenici la toate neamurile, pentru a face ucenici la randul lor. Este important de observat ca aceasta porunca este la sfarsitul lucrarii Domnului Isus si nu la inceput. Cei unsprezece erau deja formati ca ucenici. Acum Domnul Isus le-a putut spune - "faceti ucenici", fara sa le prezinte un plan laborios si complex. I-a lasat in voia sortii? Nu! Ei erau deja pregatiti si ucenicii pe care ii puteau face in acel moment erau ucenicii pe care Domnul ii vroia. Deci, a fost suficient sa le ceara sa faca ucenici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu