Gandesti duhovniceste atunci cand citesti o meditatie duhovniceasca, semnata de un "autor necunoscut" si iti face impresia ca tu scris-o, candva. Nu fiindca ai mandria care-ti cere o recunoastere proprie a unei valori, ci fiindca vezi si cum e semnata.
A iubi atunci cand inima si gandul iti dovedesc necurmat ca esti uitat, ca esti respins este dovada unui mare caracter. A iubi atunci cand stii ca nimeni nu te intelege, dar nu in zadar, este insa divin.
Intre cel care rupe o floare dand cu piciorul in ea si cel care o ia pentru cea pe care o iubeste este o diferenta ca intre rau si bine, chiar daca floarea e rupta si moare in ambele cazuri. Invatam ca exista suferinta in lucrurile pe care le facem, atunci cand le facem pentru bine si exista si atunci cand le facem pentru rau. Diferenta este ca, daca facem binele, ajungem sa fim bine primiti de Dumnezeu.
Daca un om plange fara o rana fizica, intelept nu e acela care-l opreste din plans, ci cel care-l ajuta sa stie cu adevarat pentru ce plange.
Capacitatea de a judeca astfel incat sa intelegi diferenta dintre absolut si relativ, cunoscand absolutul, depaseste orice potenta omeneasca. Acela care intelege valoarea Cuvantului lui Dumnezeu atunci cand se gandeste la el, l-a auzit pe Dumnezeu vorbind.
Cine are mai mult decat fratele sau, nu este pentru a se lauda cu aceasta, ci pentru a-l aduce si pe fratele sau la aceeasi valoare. Dar, daca se ingamfa si se crede o clipa mai bun, acea clipa ii va fi socotita ca o clipa de nebunie. Atunci, el a uitat complet de Dumnezeu.
Sa uiti cand stii in suferinti
De raul ce-ai primit
Sa ierti cand nimeni pe pamant
Deloc nu te-a iubit
Sa plangi cu cei ce nicaieri
Cu tine nu au plans
Si sa-i zidesti pe cei ce ieri
Cu vorbe te-au atins
De dorul fratilor sa iei
Dureri si lovituri
Si sa nu dai napoi decat
Argintii cei mai puri
Cu rosii flori de indurari
Si frunze de iertari
La toti ce sunt pe-acest pamant
In cele patru zari
Sa semeni cu Pastorul bland
Numit "Emanuel"
Caci doar asa, pe-acest pamant
Vei fi si "tu cu El".
Daca eu sunt o floare si toata viata mea este modul cel mai frumos pe care-l port de-a aduce rod, atunci mi-am trait menirea si moartea mea este lucrul cel mai normal.
Cand vezi ca totul in jur este strain si cand intelegi ca orice implinire nu este decat o tresarire doar, iti mai cade un solz de pe ochi, pentru a vedea mai clar ca adevarata nevoie a ta este sa stai in prezenta lui Dumnezeu.
Noi oamenii ne cunoastem unii pe altii. Cu Dumnezeu e mai mult. Pe El Il cunoastem, dar, dincolo de orice experienta umana, relatia cu Dumnezeu presupune ca El sa fie in noi si noi sa fim in El. Este o pratasie care intrece orice poate experimenta omul, chiar si avand cunostinta de existenta lui Dumnezeu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu