Uneori, intr-o adunare de oameni exista probleme. Aceasta se intampla si in cazul Bisericii. Sunt multi oameni. Unii sunt doar la numar, adica nu sunt crestini reali. Altii sunt mai maturi, altii mai putin maturi. Se fac greseli si, daca mai punem si dorinta unora de a fi mari, nevoia altora de a se afirma, nevoia buna a crestinilor de a sluji cu darul pe care-l au etc, vom observa ca este normal sa existe probleme, dar oare vom lasa aceste probleme asa cum sunt? Ar fi haos. Nu, normal ca problemele trebuie rezolvate. Ca doar din acest motiv sunt, ca sa fie rezolvate.
Acum, provocarea este - cum se rezolva problemele intr-o Biserica.
1. Exista probleme pur personale. De exemplu cineva nu e de acord cu modul in care altul se imbraca, sau se exprima, sau se poarta, sau se prezinta, in cazul in care aceste probleme nu sunt chestiuni clare de pacat. De exemplu, eu as putea sa ma simt lezat atunci cand vad pe cineva ca mananca, la o intalnire undeva, carne de porc. Aceasta chestiune nu e lipsita de importanta, dar nu este o problema de pacat. Ea tine de incredintare. Aceste probleme se rezolva intre cei implicati. In mod normal, cel care provoaca o poticnire in viata fratelui sau si afla de asta, renunta la ea, ca sa nu sufere fratele sau, fiindca il iubeste.
Apostolul Pavel zicea: "Eu stiu si sunt incredintat in Domnul Isus, ca nimic nu este necurat in sine si ca un lucru nu este necurat de cat pentru cel ce crede ca este necurat. Dar daca faci ca fratele tau sa se mahneasca din pricina unei mancari, nu mai umbli in dragoste! Nu nimici , prin mancarea ta, pe acela pentru care a murit Cristos!... Caci Imparatia lui Dumnezeu nu este mancare si bautura, ci neprihanire, pace si bucurie in Duhul Sfant.... Asadar, sa urmarim lucrurile care duc la pacea si zidirea noastra" (vezi Romani 14).
La acest nivel, trebuie sa stim ca Biblia ne cheama sa pastram pentru noi incredintarea pe care o avem.
Un alt exemplu - nu esti de acord cu modul in care vecinul tau, pocait si el, se poarta cu familia. Ce faci? Nu incepi sa-l barfesti. Nu incepi sa-l desconsideri. Te rogi pentru el, iar cu timpul (mai repede sau mai tarziu, sau poate chiar atunci) vei putea sa mergi sa vorbesti cu el, cu dragoste. Nu comfortul tau trebuie sa hotarasca daca mergi sa vorbesti cu el, ci daca ai dragoste astfel incat sa nu-l ranesti. Din nou este o problema personala. Nu scrii pe blog ce se face la vecinu' acasa, plus cateva poze si un filmulet.
Unii fac deosebire intre zile. Altii nu. Pentru unii o zi e mai importanta. Ce face cel care nu face deosebire intre zile? Zice: "Hai ca nu am ce cauta cu imaturii astia...". Daca zice asa, atunci nu o zice cu dragoste. Nu sunt de acord cu modul cum mananca fratele meu? Nu sunt de acord ca el tine o zi, doua, trei? Suntem in sfera "parerilor indoielnice", cum le defineste apostolul Pavel. Nu trebuie sa ne apucam la vorba cu privire la aceste chestiuni. E o problema de maturitate si timpul va face diferenta.
2. Exista probleme personale, care pot implica pe altii.
A. Matei 18 - mult discutatul pasaj. Se vorbeste despre el, desi e foarte discutat, in termeni gresiti. Exista basmul ca aici gasim cum sa ne purtam cu fratii nostri daca avem ceva cu ei. Cat se poate de fals. Pasajul spune clar:
"daca fratele tau a PACATUIT impotriva ta"
Deci, suntem intr-un caz personal. Cineva, dintre fratii mei de credinta, a PACATUIT impotriva mea. Ce fac acuma? Nu e vorba nici de mancare, nici ca ma deranjeaza ca nu se rade, nici ca nu-mi place ca poarta sau nu cravata etc. Aici e vorba de pacat fata de cineva. Nu e vorba de pacat la dimensiuni generale, ci de cineva care pacatuieste fata de tine.
Iti fura un frate din pivnita. Fratele Stefanic, de la Sibisel a prins pe cineva, care nu era pocait ca-i fura din cotarca. S-a dus, a mai umplut o masura si i-a dus-o omului. Trebuia sa plateasca cineva, nu? Ei bine, a platit tot cel pagubit, ca asa a facut si Dumnezeu, prin Domnul Isus. Oare cu fratii de ce nu am face la fel? Dar, daca vedem ca a pacatuit impotriva noastra, daca ne-a lovit, daca a facut ceva rau fata de noi, ce facem?
Trebuie sa intelegem ca aici a pacatuit cineva. Acel cineva este in pericol, este in pacat si sta fata in fata cu mania lui Dumnezeu. Nu e vorba de noi aici, ci de cel care pacatuieste. El trebuie protejat. Deci, cand te duci sa aplici Matei 18 ca sa-ti faci dreptate, ai inteles gresit sensul lui Matei 18...
Vom observa ca Matei 18, pasajul in discutie, este in contextul cu oaia ratacita, cand omul cu o suta de oi se duce dupa cea ratacita, lasandu-le pe cele 99 care sunt bine, in staul. Este in contextul cu copilasii, cand Domnul Isus spune - "feriti-va sa nu defaimati nici macar pe unul din acesti micuti". Este in contextul iertarii de saptezeci de ori cate sapte... Si ma opresc aici, este destul de clar.
Ce fac atunci, pentru a-l ajuta pe fratele meu sa-si rezolve problema pacatului (care e personala, dar, pentru ca a pacatuit impotriva mea eu sunt dator sa-l ajut, cum a facut si Domnul cu noi):
- ma duc si vorbesc cu el, numai noi doi;
- daca nu se pocaieste, mai iau cu mine unul sau doi insi;
- daca nu vrea sa asculte nici de ei, trebuie sa-l spun Bisericii (Adunarii, plenului);
- daca nu vrea sa asculte nici de Biserica, atunci trebuie sa-l consider ca un pagan, vames (ca cineva care nu e dintre ai nostri), fiindca nu-i pasa de faptul ca este in pacat;
B. Cand se aduce o invinuire fata de un presbiter. Trebuie sa fie doi sau trei martori cel putin. Altfel nici nu se pune problema de a primi invinuirea. Pe cei care pacatuiesc - "mustra-i inaintea tuturor, ca si ceilalti sa aiba frica" (vezi 1 Timotei 5), fara partinire.
Ce am scris despre CUM sa fie mustrarea, NU este o lucrare care sa fi folosit tot ce zice Biblia despre subiect, fiindca nu acesta e scopul aici. Totusi, am gasit aceste pasaje principale care refera situatii ne neintelegeri cauzate de lipsa de maturitate, pacat sau lipsa de identitate comuna in adevar.
Exista ceva comun pasajelor. Cel putin ele merg in ultima instanta in fata tuturor. Tuturor inseamna in fata Bisericii, in fata plenului Adunarii locale. Ca nu o sa invitam toti crestinii de pe pamant, ar fi absurd. In Romani, Pavel scrie Bisericii referind problema in discutie, deci vorbeste tuturor. In Matei Domnul Isus aduce in fata Bisericii problemele nerezolvate, in contextul de acolo. In 1 Timotei, apostolul Pavel subliniaza necesitatea mustrarii presbiterilor in fata tuturor, daca este cazul, fara partinire.
De ce oare? Fiindca in Biserica, exista daruri. Si darurile sunt date de Duhul Sfant. Si aceste daruri, nu sunt prin puterea omeneasca. Exista darul deosebirii duhurilor, darul invataturii, administrarii etc. Aceasta aduce intelepciune duhovniceasca celor din Biserica. Deci, in contextul de intreg, Trupul acela functioneaza cum ar trebui, din punct de vedere spiritual.
La acestea adaugam chemarea fata de presbiterii Bisericii sa vegheze ca nu cumva sa intervina erezia si sa lase ca directia sa fie data de invatatori mincinosi. In Biserica exista presbiteri. Toti oamenii acestia au de la Dumnezeu intelepciune. Astfel ca, atunci cand apare o problema care tine de toti, problema trebuie discutata in plenul Adunarii si intelepciunea de sus trebuie sa vorbeasca acolo.
Acum, in astfel de intalniri pot exista mustrari, oamenii se pocaiesc, intelepciunea descopera adevarul si se iau hotarari dupa voia lui Dumnezeu. Hotararile luate impreuna in astfeld e momente contribuie la unitate si la partasie (reabilitata, daca nu este).
Dar exista o tehnica interesanta. Eu am numit-o ca in titlu, dar poate gaseste altcineva o forma mai potrivita. O soapta aici, una dincolo. Intr-un colt se vorbeste de A, in altul de B. Undeva se ponegreste lucrarea lui X, in altul cea a lui Y. Vine adunarea, cand sa se discute chestiuni legate de bunul mers al lucrarii. Nimeni nu zice nimic. Trece adunarea. Incep iar intalnirile de colt, incep iar defaimarile si batjocurile. Lucrarea diavolului, ca sa fiu mai concret. Si tehnica aceasta care distruge, provoaca ruperea unitatii, chiar a unor prietenii (aparent peste noapte) nu este una pe care eu sa o fi observat. Este ceva evident peste tot. Noi nu trebuie sa luam parte la astfel de lucrari.
Daca exista un adevar ascuns, care conduce la un dezastru iminent, cel care-l detine nu poate sa taca. Uitati-va la profeti, cum s-au purtat ei. Uitati-va la cei chemati de Dumnezeu cum au spus ei poporului ca directia e gresita.
Te trezesti ca Z nu mai vine la intalniri. De doua saptamani se uita urat. Ce are oare? Vorbesti cu el si - ca o aflat ceva si ca el stie mai multe si ca nu se stie, ca daca s-ar sti nu ar mai fi asa. Ceata totala. De unde asta? Tocmai din acest fapt - ca lucrurile nu se discuta in cadrul lor corect, despre care vorbeste Biblia. Mai mergi putin, PW la fel, dintr-o data are un curaj nebun (el care nu zicea nimic si putea intrebari cu drag sa invete) de-a face, ca el zice tot, ca nu acuma, dar zice tot... Zic si eu... nu ma gandesc la cineva anume (spre intristarea zvonistilor).
Este usor ca asa sa se propage idei neadevarate, fiindca nu exista cadrul corect in care ele sa fie probate. Asa cad fratii... cand se lasa disociati de Trup. Cand moare mana? Cand o tai de langa trup, desigur. Cand mana e uscata? Cand nu o mai alimenteaza trupul...
Desigur, uneori se impune a se tine un secret cu privire la o greseala, pentru a nu fi afectati ceilalti. Dar, daca e asa, atunci nu zici secretul la nimeni. Daca-l zici, eu am dreptul sa vad aici un lucru obscur, o lucratura pe la spate.
Sfat: incercati sa rezolvati problemele biblic si personal, fara sa acoperiti pacatul. Doar Dumnezeu a acoperit pacatul, dar mai tarziu s-a dovedit ca s-a platit un pret pentru pacatul acela. Cand i-a acoperit pacatul lui David... s-a platit un pret. Dar NUMAI Dumnezeu poate acoperi si asta intr-un sens bun. Noi nu avem dreptul asta. Noi trebuie sa-l aducem la lumina, ca sa fie iertat.
Aceasta nu inseamna nimic altceva decat ceea ce spune Biblia si adevarul despre acestea. Totusi, nu vom fi indiferenti la tehnicile de persuasiune din umbra, ba chiar le vom arata ca atare si vom cauta ca noi insine sa traim in adevar si in lumina.
Va indemn, de asemenea, ca atunci cand cineva (oricine) vine la voi si va spune de rau despre altcineva sa-i aratati ca nu e bine asa. El incearca sa va impovareze cu barfa si alte cele. Daca intelege si se schimba l-ati castigat pentru adevar. Daca tot vine si nu inceteaza, amintiti-i ca exista posibilitatea de a-i turna pe frati la secu. Daca nu in Romania, peste hotare. Desigur, nu veti face asta, era o exagerare de-a mea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu