Imparatul

Fiii lui Israel s-au înmulţit, s-au mărit, au crescut şi au ajuns foarte puternici. Şi s-a umplut ţara de ei. Peste Egipt s-a ridicat un nou împărat, care nu cunoscuse pe Iosif. El a zis poporului său: „Iată că poporul copiilor lui Israel este mai mare şi mai puternic decât noi. Veniţi să ne arătăm dibaci faţă de el, ca să nu crească, pentru ca nu cumva, dacă se va întâmpla un război, să se unească şi el cu vrăjmaşii noştri, să ne bată şi să iasă apoi din ţară.”

Şi au pus peste ei isprăvnicei, ca să-i asuprească prin munci grele. Astfel a zidit el cetăţile Pitom şi Ramses, ca să slujească de hambare lui Faraon. Dar cu cât îl asupreau mai mult, cu atât se înmulţea şi creştea; şi s-au scârbit de copiii lui Israel. Atunci Egiptenii au adus pe copiii lui Israel la o aspră robie. Le-au făcut viaţa amară prin lucrări grele de lut şi cărămizi, şi prin tot felul de lucrări de pe câmp: în toate muncile acestea pe care-i sileau să le facă, erau fără nici un pic de milă.

Exodul isi incepe relatarea prin a ne prezenta cadrul in care Domnul Dumnezeu a intervenit pentru a Se descoperi pe Sine Insusi mai mult omenirii. Dupa ce s-a descoperit lui Avraam, lui Isaac si lui Israel ca Dumnezeul cel atotputernic (El Sadai), se descopere aici copiilor lui Israel ca Cel ce zice "Eu sunt Cel ce sunt". E Numele Sau din generatie in generatie, pentru totdeauna.

Dar poporul era intr-o aspra robie. Imparatul, Faraonul, ii tinea robi si le dadea de lucru. Iti tinea ocupati. In tot acest timp, poporul nu a avut timp sa aduca jertfe lui Dumnezeu. Nu au avut nici un weekend in care sa mearga trei zile sa se inchine Domnului, Celui care este.

Imparatul de aici, s-a aratat "dibaci" fatza de poporul lui Dumnezeu. Oamenii sai le-au facut "viata amara" prin muncile la care i-au supus. E ceea ce face lumea si astazi, la comanda imparatului lumii acesteia, a domnului puterii vazduhului care lucreaza acum in fii neascultarii.

Intr-o astfel de situatie, intervine Dumnezeu si are o discutie cu Moise, care avea vreo 40 de ani:

Dumnezeu a zis lui Moise: „Eu sunt Cel ce sunt.” Şi a adăugat: „Vei răspunde copiilor lui Israel astfel: „Cel ce se numeşte ,Eu sunt’, m-a trimis la voi.”

Mesajul este ca va scoate poporul din robia Egiptului.

Cand Moise ajunge si ii cere imparatului, lui Faraon, sa lase poporul sa plece, in Numele lui Dumnezeu, Faraon ii raspunde:

Cine este Domnul, ca să ascult de glasul Lui, şi să las pe Israel să plece?” Eu nu cunosc pe Domnul, şi nu voi lăsa pe Israel să plece.”

Ei bine, Dumnezeu ii va arata lui Faraon CINE este El. Faraon va afla cine este Domnul, dar va muri fara sa fie dintre cei care sunt ai Domnului. Pentru ca si-a impietrit inima.

Cand a vazut cerinta lui Moise, Faraon i-a raspuns:

„Să nu mai daţi poporului paie ca mai înainte pentru facerea cărămizilor; ci să se ducă singuri să strângă paie. Totuşi să le cereţi acelaşi număr de cărămizi, pe care le făceau mai înainte; să nu le scădeţi nimic din ele, căci sunt nişte leneşi; de aceea strigă mereu: ,Haidem să aducem jertfe Dumnezeului nostru.’ Să se dea mult de lucru oamenilor acestora, ca să aibă de lucru, şi să nu mai umble după năluci.”

Acum, Egiptul e lumea de aici. Faraon este imparatul lumii de jos, cel care nu-l cunoaste pe Dumnezeu si ii asupreste pe copiii lui Dumnezeu. Robia este grea, poporul lucreaza la niste constructii facute cu paie. Lumea de aici este produsul unor paie... va arde cu tot ce este in ea. Totul este trecator, vremelnic. Copiii lui Dumnezeu sunt luati in deradere - "sa nu mai umble dupa naluci".

Imparatul de jos vrea sa-ti dea de lucru sa te tina ocupat, sa nu poti lucra pentru Domnul. Lumea are mesajul acesta: nu exista Dumnezeu, nu mai umbla dupa naluci! In tot acest context, Dumnezeu a venit sa aduca eliberare celor care sunt robi. Saracilor li s-a propovaduit Evanghelia. Iertarea si eliberarea lui Dumnezeu din lanturile pacatului si a robiei fatza de diavolul a fost descoperita.

Acum, daca esti copilul Sau, esti liber. Ce faci, te mai dai rob? Lucrezi toata ziua la caramizi de paie, sau ai inceput sa investesti in lucrarea lui Dumnezeu? Ce hambare construiesti - pentru imparatul de jos, sau in Imparatia Cerurilor? Cat din timpul tau este dat lumii? Daca raspunzi la aceasta intrebare, vei raspunde si la aceasta - sunt oare eu rob imparatului de jos?

Este Dumnezeu pentru tine ceva real, sau o naluca? Dupa ce umbli? Sa stii ca se vede in viata ta, timpul da pe fatza adevarul.

Dumnezeu este Imparatul adevarat, care isi tine supusii in libertate. O libertate dincolo de orice intelegere omeneasca... Sau El e Regele tau, sau esti rob imparatului de jos, lucrezi toata ziua pentru el, pentru lumea de aici. Iti strangi bani, mergi la treaba, faci orice dar nu citesti Cuvantul, nu te rogi, nu petreci timp sa memorezi adevarul, nu te duci sa discuti cu altii, sa prezinti Evanghelia, nu slujesti pe frati...

Ba chiar, unii de acum au impresia ca, cu banii castigati din muncile lor de paie, pot plati pe altii sa lucreze in Imparatia lui Dumnezeu. Pastorii sunt vazuti ca angajati care sunt platiti sa faca vizite, sa faca evangheliare etc etc. Iar noi sa stam in banci sa consumam, ca deaia platim. Aberant! Asta nu e biserica lui Dumnezeu. Este o robie, cine traieste asa este slujitorul imparatului de jos, al banului... pe care Biblia il numeste Mamona si care inseamna diavolul.

Imparatul nostru este Domnul, daca traim cu El si ascultam de El, in toate zilele vietii noastre.