Citeam blogul ateului despre a carui exprimari am mai scris. Am aflat ca el stie despre Dumnezeu din desenele animate Cartea Cartilor. Am banuit ca de prin filme.
Ne da acolo doua exemple in care, pentru ca nu a inteles ce a intalnit in viata, dar pe ecran, s-a revoltat in sine. Rezultatul: acum crede ca nu exista Dumnezeu. Ne sugereaza ca la o varsta apreciabila, de copil, era deja mai destept cale lunga decat tatal lui. Bravo.
Iar la sfarsit zice "de fapt, pe mine Biblia m-a facut ateu". Cartea Cartilor e sursa, Biblia e vina. Intelegeti? Hm, eu nu.
Deci, fiindca ateul nostru care si-a dat cazul ne internet, nu a inteles experienta lui Avraam cu Isaac si cartea Iov, din niste desene animate cu Memo, Biblia e de vina. Logic, ce mai tot vorbim atata?
Deci, Dumnezeu sa-Si dea fiul la moarte pentru noi. Curata nebunie! Da, crucea lui Cristos! Ea este nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzarii, dar pentru noi, care suntem pe calea mantuirii, ea este puterea lui Dumnezeu.
Sa ne mai gandim putin la logica aceasta ateistica. Deci, am inteles ca avortul nu trebuie interzis si ca Dumnezeu e fals fiindca e impotriva. Dar Dumnezeu nu exista fiindca Avraam era sa-si omoara fiul. Hm... Nu se inteleg lobii. Lobul stang care a interpretat citirea din Biblie (daca a fost vreodata) nu se intelege cu lobul drept care a inghitit imaginile umanismului. E si? Atei sa fim, ca de paine se ingrijeste mama natura.
Un comentator ii sugera: "Nu mai urmariti Cartea Cartilor, are un efect deosebit de nefast asupra dvs."
Dincolo de comedia de pe fata clovnului, pictata a fericire, tristetea este adanca. Ratacirea e mare. Atat duce mintea omului lasata in voia ei. Ce urgie sa cada pe bietul om, mai mare? Decat sa te paraseasca Dumnezeu printre gandurile tale...
"Nebunul zice in inima lui: Nu este Dumnezeu".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu